Ascensiunea partidului german Alternativa pentru Germania (AfD) provoacă alarmă pe scară largă, inclusiv în tabere neașteptate, cum ar fi alte formațiuni europene de extremă dreaptă, relatează CNN. AfD este considerat atât de radical încât partide tradiționale de extremă dreapta din Franța, Italia sau Marea Britanie doresc să se distanțeze de formațiunea germană. Ruptura a fost evidentă la ultimele alegeri regionale din Germania, când lideri de dreapta europeni importanți au ales tăcerea.
În timp ce formațiunea germană atinge niveluri de popularitate record la nivel național, unii dintre cei mai apropiați aliați ideologici ai săi din alte state europene preferă să păstreze distanța.
Această tensiune a fost vizibilă după cele mai recente alegeri regionale din Germania. În landul Saxonia-Anhalt, la începutul acestei luni, AfD a înregistrat un scor istoric, obținând 43,8% din voturi și ratând cu doar trei mandate majoritatea absolută. Alegerile din Mecklenburg-Pomerania de Vest și Berlin de weekendul trecut au arătat, de asemenea, o migrare a alegătorilor de la partidele tradiționale către zona periferică a spectrului politic, în special către AfD.
Mai mulți lideri ai partidelor de extremă dreaptă din UE s-au grăbit să felicite formațiunea, inclusiv Geert Wilder din Olanda, șeful Partidului pentru Libertate, dar și Viktor Orban, liderul Fidesz, precum și Santiago Abascal, liderul Vox, care a spus despre ascensiunea AfD că reprezintă „o speranță pentru Germania și Europa”.
Totuși, unele dintre partidele de extremă dreaptă cu tradiție din Europa, inclusiv cele din Franța, Italia sau Marea Britanie, nu au avut nicio reacție.
Adunarea Națională (RN) din Franța, cândva unul dintre cei mai apropiați parteneri ai AfD, a transmis chiar înainte de scrutinul din Saxonia-Anhalt că reluarea cooperării cu AfD „nu este planificată”.
Pentru lidera partidului, Marine Le Pen, este vorba atât despre un calcul intern, cât și despre unul ideologic. Sub conducerea sa, Adunarea Națională a adoptat ceea ce numește „detoxificare”, îndepărtând partidul de xenofobia explicită care îi caracteriza originile sub conducerea tatălui său, Jean-Marie Le Pen, și apropiindu-l de curentul politic dominant.
O retorică mai blândă
De asemenea, Marine Le Pen a depus eforturi pentru a curăța partidul de pata lăsată de trecutul nazist al doi dintre fondatorii săi. Retorica sa antiimigrație este mai moderată, iar partidul este deschis cetățenilor de diferite origini etnice, pe care generația tatălui său s-ar putea să nu-i fi considerat „francezi potriviți”.
După atacurile Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie, ea a transformat condamnarea antisemitismului într-o componentă importantă a procesului de rebranding al partidului.
Adunarea Națională (RN), pe când purta numele de Frontul Național, a fost mult timp un aliat al AfD în Parlamentul European. Însă, comentariile făcute de un membru AfD de rang înalt de a minimaliza rolul criminal jucat de gruparea paramilitară SS a lui Hitler în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, precum și apariția unui plan secret al partidului german privind expulzarea în masă a persoanelor de origine străină au depășit liniile roșii ale RN.
O alianță cu AfD nu era compatibilă cu noua imagine a RN. În mai 2024, partidul francez s-a distanțat și a rupt legăturile cu extrema dreaptă germană.
Ruptura a fost evidentă după acest rând de alegeri regionale din Germania. Liderii RN au rămas tăcuți. O reacție în sine.
În condițiile în care alegerile prezidențiale din 2027 se apropie, iar Marine Le Pen are cea mai bună șansă de până acum să devină succesoarea lui Emmanuel Macron, este probabil vorba despre o strategie menită să evite eventualele consecințe politice negative.
„Avem probleme reale atât în ceea ce privește stilul, cât și fondul. Nu îi considerăm aliații noștri în Germania”, a declarat deputatul RN Franck Allisio pentru postul de televiziune LCI pe 6 septembrie, în ziua scrutinului din Saxonia-Anhalt.
Eticheta de „extremist”
Spre deosebire de RN, AfD nu a făcut eforturi ca să se curețe de facțiunile extremiste, în ciuda faptului că acum se adresează unui bazin mai larg de alegători, a declarat Grégoire Roos, directorul programelor Europa, Rusia și Eurasia din cadrul grupului de reflecție Chatham House.
AfD a respins acuzațiile de extremism de dreapta, iar copreședinții partidului au descris anterior clasificarea sa drept „extremistă” de către serviciul german de informații interne drept o încercare de „a denatura competiția democratică”.
„Spre deosebire de Adunarea Națională, care a muncit extrem de mult pentru a elimina orice elemente care ridică probleme din punct de vedere moral... AfD nu a făcut o astfel de curățenie”, a declarat Roos pentru CNN.
De asemenea, unele figuri din AfD vorbesc fără rețineri despre perioada nazistă ca și cum nu tot ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă ar trebui „aruncat la gunoi”, un alt aspect care face partidul inacceptabil pentru majoritatea omologilor săi europeni, a spus Roos.
Partidul francez de extremă dreapta mai radical al lui Éric Zemmour, Reconquête, a salutat însă victoria AfD din Saxonia-Anhalt. Eurodeputata Reconquête Sarah Knafo a calificat rezultatele drept „istorice”, într-o postare pe X publicată în seara alegerilor. „Popoarele Europei au dat dovadă de multă răbdare. Astăzi, ele vor să-și ia destinul în propriile mâini. Un întreg continent se ridică”, a spus ea.
Astfel, AfD nu este complet singur. Partidul a contribuit la crearea grupului Europa Națiunilor Suverane din Parlamentul European, după excluderea sa din grupul Identitate și Democrație. Grupul, mai mic și mai izolat, include partide naționaliste precum Reconquête, precum și formațiunea Renașterea din Bulgaria, Mișcarea Patria Noastră din Ungaria, Noua Speranță din Polonia și Mișcarea Republicii din Slovacia.
Meloni păstrează distanța
Partidul de extremă dreapta Frații Italiei nu a îmbrățișat nici el AfD, lidera formațiunii, Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, urmărind în schimb o strategie de consolidare a influenței în interiorul curentului politic dominant din Europa.
Partidul său face parte din grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, care este mai integrat în structurile politice dominante ale Parlamentului European decât grupul Europa Națiunilor Suverane al AfD.
Cele două partide au dezacorduri profunde în materie de politică externă, partidul lui Meloni susținând NATO și Ucraina, în timp ce AfD se opune trimiterii de arme în Ucraina și dorește ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Meloni a calificat aceste diferențe drept „ireconciliabile”.
La rândul său, Nigel Farage, care conduce partidul britanic de dreapta dură Reform UK, a descris AfD drept un „amestec”.
Întrebat într-un podcast cu directorul general al Axel Springer, Mathias Döpfner, în aprilie, care sunt principalele diferențe dintre partidul său și AfD, Farage a declarat: „Cred că atitudinea pro-Putin, mi-e greu să o înțeleg”. Legăturile AfD cu unii dictatori erau „foarte, foarte problematice”, a adăugat el.
Pozițiile AfD în materie de politică externă au făcut din partid un partener dificil pentru multe formațiuni.
În cadrul partidului există curente rivale în ceea ce privește relația Germaniei cu Rusia și SUA, în timp ce susținerea unor relații mai strânse cu Moscova îl separă de alte partide europene de dreapta. De asemenea, AfD a adoptat o retorică puternic anti-ajutor în ceea ce privește Ucraina, ceea ce îl diferențiază de unele, deși nu de toate, partidele populiste din Europa.
Partidul este „foarte radical în ceea ce privește Ucraina și Rusia”, consideră Roos. „Ascultând AfD, aproape ai avea impresia că Rusia nu a invadat Ucraina, că Rusia nu comite crime în fiecare zi în Ucraina și nu ucide civili.”
Influențe externe
Totodată, partide precum RN din Franța au depus eforturi pentru a se distanța de puteri străine precum Rusia și China, în timp ce AfD nu a făcut acest lucru.
Anul trecut, legăturile AfD cu Beijingul au ajuns în centrul atenției după ce un fost consilier de rang înalt al partidului a fost condamnat în Germania pentru spionaj în favoarea Chinei.
AfD a încercat, de asemenea, să obțină sprijin la Washington. Președintele Donald Trump a publicat pe rețelele sociale un mesaj de felicitare pentru partid după victoria sa zdrobitoare din Saxonia-Anhalt, încheindu-și mesajul cu o variantă germană a acronimului său Make America Great Again, „MGGA!”.
Elon Musk, care promovează AfD de ani de zile, și-a exprimat, de asemenea, încântarea.
AfD a menținut „o asociere strânsă cu Trump și cu mișcarea MAGA, care în Franța, ca și în multe țări europene, a devenit din ce în ce mai nepopulară”, a declarat Roos.
Într-un scenariu ipotetic, dacă AfD ar obține câștiguri regionale semnificative în Germania, probabil că ar promova o agendă naționalistă puternică, precum și consolidarea relațiilor cu Moscova și ridicarea sancțiunilor europene împotriva petrolului și gazelor rusești, a spus Roos.
El a subliniat însă că politica externă a Germaniei ține de competența Cancelariei, ceea ce ar putea limita schimbările bruște chiar dacă sprijinul regional pentru pozițiile AfD ar crește.
Ross a adăugat că democrația germană rămâne solidă datorită independenței sistemului judiciar și Curții Constituționale, menite să țină sub control puterea politică.
Creșterea influenței AfD pune însă extrema dreaptă europeană în fața unei dileme. Dacă partidul continuă să câștige popularitate în Germania, ignorarea sa ar putea deveni mai complicată. Însă apropierea de acesta ar putea avea costuri politice pentru partidele de extremă dreapta care vor să demonstreze că pot trece de la periferia politică la guvernare.
