Industria chimică europeană pierde teren în fața Chinei într-un ritm pe care Bruxelles-ul nu reușește să îl țină. În ultimii trei ani, sectorul a pierdut aproape 10% din capacitate și 20.000 de locuri de muncă. Fabrici care funcționau de decenii se închid una după alta, iar producătorii spun că nu mai au timp să aștepte anchete anti-dumping care durează ani. Liderii UE vor discuta criza la summitul din 18-19 iunie, dar pentru unele companii orice măsură ar putea veni prea târziu. „Întreaga industrie chimică sângerează”, spune vicepreședintele uneia dintre cele mai mari companii de profil din Europa. „Este un suicid industrial”, scrie Politico.
Liderii UE vor discuta despre această criză la summitul din 18-19 iunie, dar mecanismele Bruxelles-ului se mișcă lent, iar elaborarea unor măsuri concrete ar putea dura luni sau chiar ani – timp pe care producătorii europeni de produse chimice spun că nu îl au.
„Întreaga industrie chimică sângerează”, spune Rudy Miller, vicepreședintele companiei belgiene de produse chimice Vynova. „Este un suicid industrial”.
Vynova era până nu demult al doilea mare producător european de policlorură de vinil – PVC, plasticul versatil folosit în instalații sanitare, plăci de podea, izolații electrice și dispozitive medicale. Nu mai este. Compania spune că este strivită de concurența chineză – deși China era importatoare netă de PVC până în 2019.
Vynova a închis producția la un site din Olanda, iar alte trei fabrici se află în proceduri legale de restructurare. A depus o plângere de anti-dumping împotriva concurenților chinezi, dar nicio anchetă nu a fost deschisă deocamdată. Comisia Europeană a refuzat să comenteze.
Lobby-ul industriei chimice Cefic estimează că sectorul european a pierdut aproape 10% din capacitate și 20.000 de locuri de muncă în ultimii trei ani. Între timp, dependența Europei de importuri de produse chimice crește: furnizorii din afara UE asigurau 31% din produsele chimice consumate în bloc în 2023, față de 22% în 2013. China, cel mai mare furnizor, și-a dublat cota de importuri la 18% în ultimul deceniu.
O industrie care se dizolvă
Produsele chimice nu au strălucirea inteligenței artificiale sau al biotehnologiei, dar sunt ingrediente esențiale în absolut orice – de la muniție la baterii și mașini. Oficialii europeni se tem că dependența crescândă față de China ar putea lăsa blocul fără resurse critice dacă acel lanț de aprovizionare s-ar întrerupe vreodată.
Producția petrochimică a Chinei s-a dublat aproximativ între 2010 și 2024, în timp ce capacitatea Europei a scăzut cu 14%, potrivit Edse Dantuma, economist senior la banca olandeză ING. Iar judecând după investițiile în fabrici care nu sunt încă funcționale, producția chineză va continua să crească.
În februarie, cancelarul german Friedrich Merz, președinta Comisiei Ursula von der Leyen și alți lideri europeni au discutat criza industriei cu oamenii de afaceri la Antwerp – un nod esențial în lanțul de aprovizionare chimic al Europei.
Premierul belgian Bart De Wever a descris scenariul prezentat de Cefic drept o „criză existențială”.
„Nu putem sta cu mâinile în sân în timp ce alte țări, precum China, aruncă masiv mărfuri pe piața noastră”, a declarat el.
De la săpun la plastic
Un canal leagă Antwerp-ul de fabrica Vynova din Flandra, ascunsă într-un colț împădurit al comunei Tessenderlo. Locul a funcționat prima dată ca fabrică de săpun în 1892 și a început să producă produse chimice în 1972.
Cu turnurile sale conice de depozitare și coloanele de distilare, complexul se zărește printre copacii de pe marginea drumului. Dincolo de poarta de securitate se văd grămezi care par zăpadă căzută la vreme nepotrivită – e de fapt sare obișnuită, clorură de sodiu, tipul pe care îl pui în mâncare. Vine cu barca, câte 2.000 de tone pe zi.
Sarea este dizolvată în apă, iar printr-un curent electric se separă clorul – un proces numit electroliză. Clorul este apoi combinat cu molecule de hidrocarburi și distilat. Rezultatul este trimis la o altă fabrică pentru transformarea finală în PVC.
Este un proces energofag – fabrica Vynova consumă atâta electricitate cât tot orașul Antwerp – iar prețurile europene la electricitate pentru industrie sunt duble față de cele plătite de concurenții americani și chinezi.
Pe deasupra, industria chimică europeană este supusă unuia dintre cele mai ridicate prețuri ale carbonului din lume, în cadrul Sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii – în prezent circa 75 de euro per tonă de CO2. Industria se plânge că asta adaugă costuri suplimentare pe care concurenții chinezi nu le suportă.
China a făcut investiții masive în producția de PVC pentru a alimenta un boom imobiliar fără precedent care a început la începutul anilor 2000. Bula imobiliară s-a spart în 2021, dar fabricile au continuat să producă mult peste ceea ce piața internă putea absorbi. Surplusul a ajuns în Europa.
De la vorbe la fapte
Comisia Europeană se bazează în prezent pe investigații anti-dumping și anti-subvenții pentru a combate concurența chineză. Dar acestea sunt lente, vizează producători individuali și sunt limitate de lipsa anchetatorilor din departamentul comercial al Berlaymont-ului.
Politica actuală de apărare comercială este o abordare „fragmentată, produs cu produs”, care „nu se ridică la nivelul distorsiunilor macroeconomice ale Chinei”, spune Sander Tordoir, economist-șef la Centre for European Reform.
O soluție mai cuprinzătoare ar viza limitarea importurilor chineze și i-ar permite producătorilor europeni să ridice prețurile la niveluri sustenabile. UE a creat deja un precedent prin impunerea de măsuri de salvgardare pentru oțel – când un surplus de oțel ieftin, parțial din China, a inundat piața unică, Comisia a răspuns cu cote de import, reducând presiunea asupra producătorilor europeni.
Dar spre deosebire de oțel, care are doar circa 30 de categorii de produse, industria chimică este mult mai complexă, cu mii de produse. Măsurile de salvgardare pe produse chimice de bază ar scumpi fabricarea celor mai specializate. Iar stabilirea cotelor ar fi politic extrem de delicată.
Comisia analizează și posibilitatea unui „instrument anti-supracapacitate”, care ar viza mai larg exporturile chineze – dar ar necesita ani de zile pentru a trece de la propunere legislativă la aplicare efectivă.
Unii producători chimici europeni preferă totuși să evite o confruntare directă cu China. Gigantul german BASF are 29 de site-uri în China și a investit recent aproape 9 miliarde de euro într-un nou complex chimic în Zhanjiang.
„Supracapacitatea este o problemă globală mai largă și nu se limitează la China”, a spus o reprezentantă BASF, adăugând că firma susține liberul schimb și se opune „barierelor comerciale generalizate care ar izola Europa”, recunoscând totodată că practicile comerciale neloiale trebuie combătute.
Între timp, Vynova așteaptă. Plângerea depusă în februarie nu a dus încă la deschiderea unei anchete. Șase până la douăsprezece luni – durata tipică a unei investigații odată deschise – „este ca o eternitate la viteza geopolitică de astăzi”, spune Miller.
Chiar și taxe provizorii până la sfârșitul anului sau începutul anului viitor ar putea veni prea târziu. „S-ar putea să fim morți până atunci”.
Ştiri video recomandate
