Sistemele spațiale sunt tot mai des ținta atacurilor cibernetice, pe fondul intensificării războiului hibrid la nivel global. Acum, în deșertul arctic izolat de la Kangerlussuaq, în Groenlanda, europenii construiesc apărări împotriva unei amenințări de securitate noi și în plină ascensiune: atacurile cibernetice asupra spațiului, potrivit Politico.
O companie lituaniană numită Astrolight construiește, cu sprijinul Agenției Spațiale Europene, o stație de sol care va folosi fascicule laser pentru a descărca rapid și în siguranță volume mari de date de la sateliți, a anunțat compania luna trecută.
Este doar un exemplu al modului în care Europa încearcă să își consolideze securitatea sateliților, pe măsură ce tensiunile geopolitice cresc, iar spectrul amenințărilor hibride se extinde, împingând comunicațiile spațiale în centrul planurilor de securitate ale Uniunii.
Ani la rând, infrastructura satelitară a fost tratată de factorii de decizie mai degrabă ca o utilitate tehnică decât ca un activ strategic. Acest lucru s-a schimbat în 2022, când un atac cibernetic asupra rețelei de sateliți Viasat a coincis cu invazia Rusiei în Ucraina.
De atunci, sateliții au devenit ținte frecvente pentru interferențe, spionaj și sabotaj. Comisia Europeană a avertizat în iunie că spațiul devine tot mai „contestat”, semnalând creșterea atacurilor cibernetice și a tentativelor de interferență electronică îndreptate împotriva sateliților și stațiilor de sol. Germania și Regatul Unit au avertizat, la rândul lor, la începutul acestui an, asupra amenințării tot mai mari reprezentate de sateliții ruși și chinezi, surprinși în mod regulat spionând alți sateliți.
Guvernele UE se grăbesc acum să își sporească reziliența și să reducă dependența de tehnologiile străine, atât prin reglementări precum noul Space Act, cât și prin investiții în infrastructură critică.
Amenințarea este foarte clară în Groenlanda, spune Laurynas Mačiulis, directorul general al Astrolight.
„Problema de astăzi este că aproximativ 80% din tot traficul de date spațiale este descărcat într-o singură locație, în Svalbard, o insulă administrată de mai multe țări, inclusiv Rusia”, a declarat el într-un interviu.
Principala stație arctică de sol a Europei se află în Svalbard și susține atât sistemele de navigație Galileo, cât și Copernicus. Deși poziția este strategică, ea este extrem de sensibilă din cauza activităților rusești și chineze din zonă. Mai mult, stația se bazează pe un singur cablu submarin pentru conexiunea la internet, cablu care a fost avariat de mai multe ori.
„În cazul unei avarii intenționate sau accidentale a acestui cablu, pierzi accesul la majoritatea sateliților de geointeligență, ceea ce este extrem de grav. De aceea, scopul nostru este să instalăm o stație de sol complementară în Groenlanda”, a explicat Mačiulis.
Cine este responsabil?
În timp ce Europa își consolidează sistemele de sateliți securizați, guvernele încă încearcă să își armonizeze modul de coordonare a apărării cibernetice și a securității spațiale. În multe cazuri, aceste atribuții revin comandamentelor spațiale sau cibernetice, structuri relativ noi, încă în curs de dezvoltare, spre deosebire de unitățile militare tradiționale.
Nici industria nu reușește să acopere toate golurile. Majoritatea firmelor de securitate cibernetică nu tratează spațiul ca pe un sector distinct, ceea ce îi lasă pe operatorii de sateliți într-un punct vulnerabil. În schimb, sistemele spațiale sunt incluse în alte categorii: sateliții de observație a Pământului sunt considerați servicii de mediu, televiziunea prin satelit intră la media, iar constelațiile de internet precum Starlink sunt încadrate la servicii online.
Această fragmentare face mai dificil pentru companiile din domeniul spațial să evalueze riscurile, să își actualizeze modelele de amenințări sau să știe exact împotriva cui trebuie să se apere. De asemenea, complică reacția la incidente: deși există instrumente avansate pentru protejarea rețelelor terestre împotriva atacurilor cibernetice, acestea nu se potrivesc întotdeauna sistemelor spațiale.
„Securitatea cibernetică în spațiu este puțin diferită”, a mai spus Poirier. „Nu poți lua pur și simplu soluțiile folosite pentru calculatoarele de pe Pământ și să le implementezi direct pe un satelit.”
Ştiri video recomandate
