Multe dintre cele mai mari delte fluviale ale lumii, inclusiv Nilul, Amazonul și Gangele, se scufundă mai rapid decât crește nivelul global al mărilor, arată un nou studiu, citat de Live Science.
Acest lucru înseamnă că tasarea terenului (subsidența) devine principalul factor al pierderii de teren, al inundațiilor de coastă și al pătrunderii apei sărate în deltele fluviale, depășind impactul creșterii nivelului mării cauzate de schimbările climatice.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că extracția apelor subterane este cea mai importantă cauză a subsidenței la nivel global în delte, iar extinderea urbană și scăderea cantității de sedimente transportate de râuri contribuie la tendința generală de scufundare.
Risc de inundații catastrofale: „E cel mai cuprinzător studiu realizat vreodată la scară globală, cu rezoluție înaltă”
Autorii studiului avertizează că deltele se confruntă cu o „povară dublă”: creșterea nivelului mării și scufundarea terenului, ceea ce mărește riscul de inundații catastrofale și strămutare pentru milioane de oameni din unele dintre cele mai mari orașe ale lumii.
„Din câte știm, acesta este cel mai cuprinzător studiu realizat vreodată la scară globală, cu rezoluție înaltă, privind subsidența terenului în delte”, a declarat pentru Live Science, coautorul Manoochehr Shirzaei, profesor asociat de geofizică și teledetecție la Virginia Tech. „În deltele analizate, modificările stocării apelor subterane au apărut ca fiind cel mai influent factor antropogen care explică tiparele de subsidență în multe sisteme.”
Shirzaei și colegii săi au folosit date de la satelitul Sentinel-1 pentru a examina subsidența în 40 dintre cele mai mari delte fluviale ale lumii, între 2014 și 2023. Conform studiului, publicat miercuri, 14 ianuarie2026, în revista Nature, Sentinel-1 captează modificările altitudinii solului rezultate din subsidență, precum și depunerea și eroziunea sedimentelor.
Dintre cele 40 de delte, 18 au avut rate medii anuale de subsidență mai mari decât ritmul actual al creșterii nivelului global al mării, care este de aproximativ 4 milimetri pe an.
Analizând mai în detaliu, cercetătorii au constatat că fiecare deltă studiată, cu excepția Deltei Rio Grande, se scufunda în anumite zone mai rapid decât crește nivelul global al mării. În 38 de delte, peste 50% din suprafața deltei s-a scufundat în perioada analizată, iar în 19 dintre acestea — inclusiv Delta Mississippi, Delta Nilului și Delta Gange–Brahmaputra — peste 90% din suprafață a fost afectată de subsidență.
Cele mai afectate delte din lume
Cele mai grav afectate delte din studiu au fost Delta Chao Phraya din Thailanda, Delta Brantas din Indonezia și Delta Fluviului Galben din China. Acestea au prezentat rate medii de scufundare de aproximativ 8 mm pe an — de două ori mai mari decât rata creșterii nivelului global al mării.
Două concluzii principale au reieșit din studiu, a spus Shirzaei.
„În primul rând, subsidența terenului depășește adesea creșterea nivelului mării ca principal factor al creșterii relative a nivelului mării în deltele fluviale de astăzi, ceea ce înseamnă că multe riscuri de coastă cresc mai rapid decât sugerează proiecțiile bazate exclusiv pe climă. În al doilea rând, există o nepotrivire profundă între risc și capacitatea de răspuns: deltele care se scufundă cel mai rapid se află adesea în regiuni cu cele mai puține resurse pentru a face față situației.”
Deltele fluviale găzduiesc până la 500 de milioane de oameni la nivel global
Deltele fluviale găzduiesc între 350 și 500 de milioane de oameni la nivel global. Ele includ 10 dintre cele 34 de megapolisuri ale lumii, precum și infrastructură vitală, cum ar fi porturile, ceea ce face ca impactul subsidenței și al creșterii nivelului mării — precum retragerea țărmului și inundațiile mai frecvente — să fie imens.
Aceste populații uriașe contribuie ele însele la subsidență, deoarece orașele adaugă o greutate enormă asupra terenului, comprimând solul. Populațiile mari necesită, de asemenea, cantități masive de apă, ceea ce intensifică pomparea apelor subterane. Acest lucru duce la o compactare suplimentară a solului.
„În deltele care se urbanizează rapid, creșterea urbană poate agrava semnificativ scufundarea terenului”, a spus Shirzaei.
Totuși, extracția apelor subterane pentru toate scopurile — inclusiv agricultură și industrie — rămâne principala cauză a subsidenței în delte.
„Pomparea apelor subterane este un factor local bine cunoscut al subsidenței, dar ceea ce a ieșit în evidență a fost cât de constant dominant apare la scară globală, chiar și în comparație cu alte presiuni antropogene majore.”, a mai explicat acesta.
5.000 de kilometri pătrați de teren au fost pierdute în Delta fluviului Mississippi
O altă cauză a subsidenței este reducerea cantității de sedimente pe care râurile le transportă către ocean, din cauza barajelor și a altor strategii de control al râurilor. Aportul de sedimente poate compensa într-o anumită măsură subsidența și creșterea nivelului mării, dar modificările umane ale curgerii naturale a râurilor au perturbat acest echilibru.
De exemplu, aproximativ 5.000 de kilometri pătrați de teren au fost pierdute în Delta fluviului Mississippi, din 1932 până acum, din cauza efectelor combinate ale barajelor, digurilor și eroziunii.
Principalii factori ai subsidenței în deltele fluviale sunt de origine umană, ceea ce oferă o oportunitate de intervenție, a spus Shirzaei. „Unul dintre cele mai importante mesaje ale studiului este că subsidența este adesea gestionabilă.”
Ce soluții există pentru subsidență
Pe lângă eforturile de limitare a schimbărilor climatice, țările ar trebui să ia în considerare reducerea extracției apelor subterane și reîncărcarea acviferelor cu ape de inundație sau ape uzate tratate, a spus Shirzaei.
Inundațiile controlate și devierile de sedimente pot ajuta la creșterea depunerii de sedimente. De asemenea, restricționarea infrastructurii grele în zonele cele mai predispuse la subsidență ar putea contribui la încetinirea procesului.
„Atunci când sunt combinate cu măsuri de protecție împotriva inundațiilor și de adaptare la schimbările climatice, aceste intervenții pot reduce semnificativ riscul pe termen lung”, a concluzionat el.
Ştiri video recomandate
