Genele asociate cu rezistenţa la antibiotice sunt prezente în mai multe bazine oceanice, inclusiv în apele îndepărtate, potrivit concluziilor publicate luni în cadrul unui proiect de cercetare coordonat de Italia, care a analizat eşantioane de apă marină prelevate din lumea întreagă, informează Reuters, potrivit Agerpres.
Proiectul SeA Care a găsit gene de rezistenţă la antibiotice în Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic şi alte regiuni, iar concentraţii mai mari au fost detectate în apropierea rutelor maritime aglomerate şi a zonelor costiere dens populate.
Ce înseamnă asta pentru sănătatea oamenilor
Rezultatele sugerează că oceanele acţionează ca un rezervor global pentru poluarea provenită iniţial de pe uscat, transportând apoi urme genetice ale utilizării antibioticelor şi ale deversărilor urbane la distanţe mari faţă de sursele lor de provenienţă, au afirmat oamenii de ştiinţă.
La rândul său, acest lucru ar putea facilita răspândirea acelor urme genetice în rândul comunităţilor izolate, au adăugat cercetătorii.
Studiul, prezentat luni în cadrul unui forum dedicat oceanului şi sănătăţii umane, organizat la Roma de Institutul Naţional de Sănătate din Italia (ISS), a detectat, de asemenea, microplastice, substanţe chimice PFAS ("chimicale eterne") şi urme de material genetic al virusului SARS-CoV-2 chiar şi în apele oceanului larg şi în regiuni izolate.
„Protejarea sănătăţii umane astăzi înseamnă, inevitabil, să avem grijă de mări şi de oceane”, a declarat Andrea Piccioli, directorul general al ISS, adăugând că poluanţii deversaţi în mediu sunt redistribuiţi apoi la nivel global prin intermediul apei, alimentelor şi sistemelor climatice.
Oceanele pot servi ca un sistem de avertizare timpurie în privința riscurilor pentru sănătatea globală
SeA Care este o iniţiativă condusă de Italia care face legătura între sănătatea mediului şi sănătatea umană. Organizaţia reuneşte instituţii precum ISS, Marina Militară Italiană şi centre internaţionale de cercetare pentru a crea un sistem global de monitorizare a oceanelor.
Proiectul utilizează rutele navale existente şi reţelele ştiinţifice pentru a colecta eşantioane în timpul unor misiuni de rutină, reducând costurile şi impactul asupra mediului înconjurător.
În primii săi trei ani, au fost colectate peste 4.000 de eşantioane de apă marină din peste 140 de locuri din Marea Mediterană şi din oceanele Atlantic, Pacific, Arctic şi Indian.
Oamenii de ştiinţă spun că acest proiect demonstrează modul în care oceanele pot servi ca un sistem de avertizare timpurie în ceea ce priveşte riscurile pentru sănătatea globală, sprijinind politicile menite să combată poluarea, schimbările climatice şi ameninţările emergente la adresa sănătăţii umane.
Ştiri video recomandate
