Blocada navală anunțată de Donald Trump duminică a intrat luni în vigoare și vizează navele tuturor statelor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene, inclusiv cele din Golful Persic și Golful Oman. Speranțele pentru o încheiere rapidă a conflictului din Orientul Mijlociu au scăzut dramatic, iar statele lumii se pregătesc de o adâncire a celei mai grave crize a energiei din istorie. Analiștii se întreabă însă dacă decizia lui Trump e o tactică de negociere sau o eroare de calcul, care ar putea atrage China în conflict, o escaladare pentru care președintele SUA „nu este pregătit”, relatează CNBC.
Traficul de petroliere prin strâmtoare, care începuse să crească ușor după un armistițiu de două săptămâni anunțat de Trump săptămâna trecută, s-a oprit din nou la doar câteva ore după anunț, potrivit Lloyd’s List Intelligence. Cel puțin două nave care păreau să se îndrepte spre ieșire s-au întors.
Prețul petrolului a crescut puternic, pe măsură ce investitorii au încercat să anticipeze o nouă reducere a ofertei din Golful Persic. Contractele futures pentru petrolul WTI din SUA, cu livrare în mai, au urcat cu peste 8% la 104,40 dolari pe baril, în timp ce petrolul Brent a crescut cu peste 7% la 101,86 dolari.
Ordinul lui Trump a venit după ce 21 de ore de negocieri de weekend între Washington și Teheran s-au încheiat fără un acord privind programul nuclear al Iranului, controlul asupra căii maritime și continuarea atacurilor Israelului împotriva Hezbollah-ului susținut de Iran în Liban.
Adâncirea șocului petrolier
Înainte de atacurile inițiale ale SUA și Israelului împotriva Iranului, pe 28 februarie, aproximativ o cincime din petrolul mondial trecea prin Strâmtoarea Ormuz. De atunci, fluxul s-a redus drastic, perturbând lanțurile de aprovizionare pentru petrol, îngrășăminte, îmbrăcăminte și bunuri industriale. Analiștii au avertizat că eliminarea blocajelor ar putea dura săptămâni chiar și după o eventuală rezolvare.
O blocadă completă ar agrava și mai mult situația. „Reducerea suplimentară a cantității de petrol de pe piață, în special a singurului petrol care mai iese acum din Golful Persic, va duce prețurile și mai sus... până în jur de 150 de dolari pe baril”, a declarat Trita Parsi, vicepreședinte executiv al Quincy Institute, pentru CNBC.
Pe lângă petrol, prețurile materiilor prime precum îngrășămintele și heliul, esențiale pentru producția de alimente și fabricarea semiconductorilor, vor continua probabil să crească, alimentând inflația deja în accelerare, a spus Ben Emons, director la Fed Watch Advisors.
Oficialii FMI și ai Băncii Mondiale au semnalat săptămâna trecută că vor reduce prognozele de creștere economică globală și vor crește estimările privind inflația, avertizând că piețele emergente vor fi cele mai afectate.
„Efectele economice ale atacurilor asupra instalațiilor energetice și porturilor din Iran și alte state din Golf ar putea menține presiunea asupra aprovizionării în Asia emergentă”, a declarat Barclays. „Rămâne de văzut cât de repede pot fi normalizate extracția, rafinarea și transportul petrolului și gazelor.”
Perturbarea de o lună din Strâmtoarea Ormuz a generat avertismente privind o penurie de energie mai gravă decât criza petrolului din anii 1970, când embargo-ul impus de producătorii arabi asupra țărilor aliniate SUA a cvadruplat prețurile și a dus la raționalizarea combustibilului în marile economii.
Fatih Birol, șeful Agenției Internaționale pentru Energie, a numit săptămâna trecută această perturbare cel mai grav șoc energetic văzut vreodată: mai sever decât crizele petrolului din anii 1970 și războiul din Ucraina la un loc.
„Aceasta este o perturbare istorică a pieței globale de petrol”, a declarat Daniel Yergin, vicepreședinte S&P Global. „Nu a mai existat nimic de această amploare. Nici criza petrolului dn 1970, nici războiul Iran-Irak din 1980, nici invazia Kuwaitului de către Irak în 1990, nimic din toate acestea nu s-au apropiat de magnitudinea acestei perturbări.”
Totuși, reacția prețurilor a fost până acum mai moderată, iar creșterea economică ar putea fi mai rezistentă decât se temea, a spus David Lubin de la Chatham House. El a subliniat că economia globală este mai puțin dependentă de petrol decât în trecut, iar sursele precum energia eoliană, solară și nucleară au diversificat mixul energetic.
Dacă conflictul escaladează și mai mult, „este posibil ca impactul energetic al acestei crize să producă un șoc negativ comparabil cu cel din anii 1970”, a adăugat el.
Blocada riscă să atragă furia Chinei
Blocada riscă să atragă și a doua cea mai mare economie a lumii în conflict. China rămâne cel mai mare cumpărător de petrol iranian și a continuat să primească livrări prin strâmtoare de la începutul războiului, spun analiștii.
O interdicție totală asupra petrolierelelor care transportă țiței iranian ar putea întrerupe această aprovizionare, reaprinzând tensiunile dintre SUA și Beijing înaintea unei vizite planificate a lui Trump în China luna viitoare.
„Mă îndoiesc că Trump este pregătit pentru o astfel de escaladare”, a spus Parsi, adăugând că nu ar fi „suprinzător” dacă Trump se răzgândește și își retrage amenințările.
Administrația Trump a amenințat, de asemenea, că va impune un tarif suplimentar de 50% Chinei dacă Beijingul furnizează echipamente militare avansate Teheranului.
Țări precum India și Pakistan, care au negociat acorduri de trecere sigură cu Iranul, ar putea fi, de asemenea, prinse la mijloc.
Tactică de negociere sau eroare de calcul?
Unii analiști consideră blocada mai degrabă un instrument de presiune decât o escaladare finală. „Atât timp cât niciuna dintre părți nu a declarat explicit că negocierile s-au încheiat sau că armistițiul s-a terminat, aceste acțiuni trebuie văzute ca tactici în cadrul negocierilor”, a spus Parsi.
Brian Jacobsen, economist-șef la Annex Wealth Management, a spus că este precaut, dar optimist, sugerând că Washngtontul ar putea totuși să asigure trecerea în siguranță a navelor aliate.
Alții avertizează însă asupra riscurilor. O mișcare menită să aducă Iranul „în genunchi” ar putea declanșa contraatacuri și o nouă spirală de escaladare militară.
Gărzile Revoluționare iraniene au transmis că orice navă militară care se apropie de strâmtoare „sub orice pretext” va fi considerată o încălcare a armistițiului, avertizând asupra consecințelor grave. IRGC și-a întărit, de asemenea, retorica că dușmanii vor fi captivi „într-un vortex mortal” dacă nu își calculează mișcările corect.
SUA nu au nicio autoritate să blocheze Strâmtoarea Ormuz
Blocada este, de asemenea, controversată din punct de vedere juridic, potrivit experților, deoarece nici SUA, nici Iranul nu au autoritatea de a închide sau restricționa trecerea prin Strâmtoarea Ormuz.
„Conform dreptului internațional, în mod specific legile care guvernează strâmtorile internaționale, SUA nu au nicio autoritate să închidă, să suspende sau să bloceze tranzitul prin Ormuz”, a spus Emons.
Doar statele de coastă, respectiv Iran și Oman, au jurisdicție, dar nici acestea nu au dreptul de a suspenda tranzitul.
Pentru armatori, riscurile includ și sancțiunile occidentale asupra Iranului. Plățile către Iran pot încălca reglementările SUA și UE, iar companiile riscă sancțiuni severe, potrivit Lloyd’s List Intelligence.
Ştiri video recomandate
