Jurnalistul rus de investigații Roman Anin explică, într-un articol de opinie publicat pe IStories, care sunt liderii ruși apropiați de Vladimir Putin care ar avea cele mai mare șanse să fie îi succeadă dictatorului de la Kremlin. Întrebarea de la care pleacă jurnalistul este dacă Putin are măcar un succesor. „Ideea că Putin nu are intenția de a părăsi președinția până la moartea sa este destul de populară printre unii analiști ruși și occidentali ai politicii ruse. Cu toate acestea, îmi este greu să fiu de acord cu acest lucru din mai multe motive”, spune Anin.
„Putin înțelege mai bine decât oricine structura regimului său, în care puterea este împărțită între mai multe clanuri puternice ale prietenilor săi, colegii din KGB și parteneri de judo. De-a lungul celor 25 de ani la putere, aceste clanuri au concurat constant pentru influență, resurse și, cel mai important, apropierea de Putin însuși, care a acționat ca arbitru în conflictele lor.
Cea mai mare vulnerabilitate a acestui sistem este dependența sa de viața lui Putin. Dacă ar muri sau chiar s-ar îmbolnăvi, echilibrul de putere s-ar prăbuși, ducând la un război inevitabil al tuturor împotriva tuturor. Cu cât îmbătrânește și cu cât amână mai mult problema tranziției puterii, cu atât este mai mare riscul ca unul dintre clanuri să încerce să preia controlul înainte ca altcineva să o facă. Cred că Putin înțelege perfect acest lucru și nu vrea să se repete revolta lui Evgheni Prigojin”, este de părere jurnalistul.
„În al doilea rând, scenariul care implică un succesor pare cel mai probabil, întrucât este o procedură familiară și firească de transfer de putere pentru Putin. El însuși a trecut printr-un astfel de proces în 1999 și, fără îndoială, îl consideră o experiență de succes.
În cele din urmă, în opinia mea, Putin a depășit deja postul prezidențial. Propaganda lui, biserica, cercul său interior și diferiți alți supuși au petrecut ani de zile convingându-l că nu este doar un președinte, ci tatăl națiunii, însărcinat cu o misiune sacră de a salva Rusia și a-i restabili măreția de odinioară. Și ca individ profund narcisist, el a îmbrățișat de bunăvoie această noțiune. „Putin are trei consilieri – Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare și Ecaterina cea Mare”, a spus ministrul rus de externe Serghei Lavrov despre el la începutul războiului.
A fi președinte este o meserie, dar un tată al națiunii nu funcționează. El își transmite testamentul de pe piedestalul său sacru, iar executorii săi aleși îl pun în aplicare pe teren. Pregătirea pentru construirea acestui piedestal a început se pare în 2020, când Putin a modificat Constituția pentru a acorda Consiliului de Stat – anterior un organism pur consultativ – statut constituțional și autoritatea de a defini politicile interne și externe cheie ale Rusiei. „Se presupune că Putin intenționează să ocupe el însuși această poziție – nu există alt motiv pentru a crea un astfel de organ... El vrea să depindă de un succesor, nu de alegători”, a explicat strategul politic și fost redactor de discursuri prezidențiale Abbas Gallyamov într-un interviu acordat BBC Russian”, mai spune Anin.
Pe cine ar putea alege Putin drept succesor?
În primul rând, trebuie să fie cineva în care are absolută încredere, cineva care, la primirea puterilor prezidențiale, nu își va trăda binefăcătorul.
În al doilea rând, succesorul trebuie să creadă cu evlavie în infailibilitatea idolului său și să-i îndeplinească necondiționat voința.
În al treilea rând, el nu ar trebui să aparțină unui clan vechi, influent, deoarece acest lucru ar putea declanșa conflicte între facțiuni.
În al patrulea rând, el trebuie să aibă realizări semnificative în ochii lui Putin, atât personal, cât și pentru Rusia (așa cum o percepe Putin).
În al cincilea rând, succesorul trebuie să întruchipeze viziunea Rusiei pe care Putin o modelează. Având în vedere că copiii ruși sunt acum îndoctrinați cu ideologia liderului de la grădiniță – unde „eroii operațiunii militare speciale” spun povești despre modul în care i-au învins pe „naziști” în Ucraina – este clar că viitoarea Rusie a lui Putin este văzută ca o dictatură militarizată și plină de propagandă.
În prezent, în Rusia există o singură persoană care îndeplinește toate aceste criterii - fostul bodyguard al lui Putin, Alexei Diumin.
Timp de mulți ani, Diumin nu a părăsit niciodată partea lui Putin – zi sau noapte. L-a păzit în taiga, s-a asigurat că nu se îneacă în ocean, a îndeplinit cele mai delicate sarcini și a fost gata să-și sacrifice viața pentru el. Putin are deplină încredere în el.
Mai mult, Diumin are realizări majore în ochii lui Putin. În 2014, a condus Forțele de Operații Speciale (SOF), care au jucat un rol cheie în ocuparea Crimeei. Pentru această operațiune, precum și eventual pentru evacuarea fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici, Diumin a primit titlul de Erou al Rusiei. De asemenea, se pare că a negociat cu Evgheni Prigojin în timpul revoltei Grupului Wagner, convingându-l să-și îndepărteze forțele de la Moscova - salvându-l efectiv pe Putin și statul.
În mai 2024, Putin l-a numit pe Diumin secretar al Consiliului de Securitate, plasându-l într-una dintre cele mai înalte poziții din structura puterii ruse.
Potrivit a doi foști ofițeri FSB intervievați de IStories, mulți din serviciile de informații îl văd pe Diumin drept principalul candidat pentru succesiune. Nu numai că este loial lui Putin, dar și pentru că se aliniază mult mai strâns la viziunea actuală și viitoare a Rusiei decât alți potențiali succesori.
Alte nume prezentate de analiștii politici sunt:
Serghei Kirienko - fost prim-ministru al Rusiei.
Boris Kovalchuk – Președintele Camerei de Conturi și fiul apropiatului lui Putin, Yury Kovalchuk.
Dmitri Patrușev – viceprim-ministru și fiul fostului secretar al Consiliului de Securitate Nikolai Patrușev.
„Cu toate acestea, în opinia mea, niciunul dintre acești candidați nu ar trebui considerat în mod serios drept succesori”, spune Roman Anin.
„În primul rând, tuturor le lipsește în prezent greutatea politică și realizările lui Diumin în ochii lui Putin. În al doilea rând, Putin s-a distanțat în mod clar de unii dintre ei. De exemplu, după revolta lui Wagner, Nikolai Patrușev a fost înlăturat din funcția de secretar al Consiliului de Securitate și i s-a acordat rolul mai degrabă umilitor de asistent prezidențial pentru construcții navale. Astfel, în opinia mea, în viitorul apropiat – după standarde istorice – Rusia se îndreaptă către un fel de duumvirat: tatăl națiunii în propria lui grandoare și un tânăr „erou-general” care își îndeplinește cu cuviință voința. Împreună, vor pregăti țara pentru un nou război major - pentru că nu au nimic altceva de oferit oamenilor”, concluzionează Anin.
