x close

Andreea este plecată de opt ani în Spania, dar recent s-a întors în România și a înțeles cruntul adevăr. Acum vrea să renunțe definitiv la cetățenie: „Am fost șocată”

01 Apr 2019   •   10:59
Andreea este plecată de opt ani în Spania, dar recent s-a întors în România și a înțeles cruntul adevăr. Acum vrea să renunțe definitiv la cetățenie: „Am fost șocată” Foto: Facebook/Andreea Dragomir

Andreea Dragomir are 30 de ani și locuiește în El Carmel, un cartier din Barcelona construit în anii 70 de guvernul Franco pentru clasa muncitoare.

La începutul anului, tânăra se întorcea în România să-l viziteze pe unchiul ei (fratele bunicii), care avusese un infarct. S-a îngrozit, așa că nu e de mirare că nu mai vrea să revină în țară. 

Unchiul Andreei are 87 de ani și a rămas singur după ce soția lui a murit anul trecut. Pe 8 ianuarie, a făcut un infarct pe stradă, iar ambulanța l-a dus la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Constanța, unde a stat internat până în februarie, când s-a întors Andreea în țară, scrie Libertatea.

L-a găsit în secția de cardiologie ”legat de pat, sedat, cu răni la mâini și picioare”, într-un salon de cinci persoane în care erau și alți bătrâni legați și sedați. Nici unul dintre ei nu era îmbrăcat: aveau doar pamperși și erau acoperiți cu pături, iar mâinile și picioarele le erau legate cu benzi albe. ”Avea niște răni de nu îți închipui și ăia nu aveau nici dezinfectant, cremă cicatrizantă, nimic”, spune Andreea. ”Ca să nu zic ce iritație avea la fund, de la pampers neschimbat, ca nici de-ălea nu aveau. Mi-au zis că așa trebuie, că nu au personal să-l însoțească la baie și că le e frică să nu-și spargă capul sau să-și rupă ceva. Era așa sedat într-o seară când am fost, că încerca să vorbească și nici nu reușea să miște limba. Cum naiba să nu înnebunești stând o lună așa cu ochii pe pereți, nu știu”. ”Eu atunci nici nu am putut să fac/zic mare lucru, că îmi era frică să nu îl trateze pe el rău pe urmă”, povestește Andreea. ”Dar tare șocată am fost de ce am găsit acolo. Am stat într-un plâns continuu, a fost îngrozitor. Și asistente care îmi ziceau că îmi fac favoarea să cumpere una-alta de la farmacia spitalului, că eu dacă ieșeam nu mai reușeam să intru; nici nu cumpărau câte ziceau, nici nu încercau măcar să îmi dea restul – li se cuvinea lor”. „Nu doar că nu m-aș mai întoarce niciodată, dar aș lua pe toată lumea dragă de acolo”. 

Citeşte mai multe despre:

cetatenie
Parterneri
Parterneri
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, multumesc Accept
sati