”Denazificarea este necesară atunci când o parte semnificativă a poporului - cel mai probabil majoritatea - a fost stăpânită și atrasă în regimul nazist în politica sa. Adică atunci când ipoteza „oamenii sunt buni – guvernul e rău” nu funcționează. Recunoașterea acestui fapt stă la baza politicii de denazificare, a tuturor măsurilor ei, iar faptul însuși este subiectul ei.
Denazificarea este un ansamblu de măsuri în raport cu masa populației nazificate, care din punct de vedere tehnic nu poate fi supusă pedepsei directe în calitate de criminali de război.
Cu toate acestea, pe lângă vârf, o parte semnificativă a maselor, care sunt naziști pasivi, complici ai nazismului, sunt și ele vinovate. Ei au susținut și îngăduit puterea nazistă. Pedeapsa justă a acestei părți a populației este posibilă doar suportând greutățile inevitabile ale unui război drept împotriva sistemului nazist, efectuate cu cea mai mare grijă și discreție în raport cu civilii.
Denazificarea ulterioară a acestei mase de populație constă în reeducare, care se realizează prin reprimarea (suprimarea) ideologică a atitudinilor naziste și o cenzură strictă: nu numai în sfera politică, ci neapărat și în sfera culturii și educației.
Denazificarea poate fi efectuată numai de către câștigător, ceea ce presupune (1) controlul absolut al acestuia asupra procesului de denazificare și (2) puterea de a asigura un astfel de control. În acest sens, o țară denazificată nu poate fi suverană.
Denazificarea nu poate fi realizată într-un compromis, pe baza unei formule de genul „ NATO – nu, UE – da”. Însuși Occidentul colectiv este proiectantul, sursa și sponsorul nazismului ucrainean, în timp ce cadrele Bandera de Vest și „memoria lor istorică” sunt doar unul dintre instrumentele pentru naziificarea Ucrainei. Ukronazismul reprezintă nu mai puțin, ci o amenințare mai mare pentru lume și Rusia.
Numele „Ucraina” se pare că nu poate fi păstrat ca titlu al vreunei entități de stat complet denazificate într-un teritoriu eliberat de regimul nazist. Republicile populare nou create în spațiul liber de nazism ar trebui și vor crește din practica autoguvernării economice și securității sociale, refacerea și modernizarea sistemelor de susținere a vieții ale populației.
Spre deosebire, să zicem, de Georgia și țările baltice , Ucraina, așa cum a arătat istoria, este imposibil ca stat național, iar încercările de a „construi” unul duc în mod natural la nazism. Ucrainismul este o construcție artificială anti-rusă care nu are propriul conținut civilizațional.
Potrivit politologului, operațiunea de denazificare a început cu o fază militară, și va urma aceleași etape și pe timp de pace, se arată în editorial.
- lichidarea formațiunilor armate naziste (ceea ce înseamnă orice formațiuni armate ale Ucrainei, inclusiv a Forțelor Armate ale Ucrainei), precum și a infrastructurii militare, informaționale, educaționale care le asigură activitatea;
-
formarea de organisme publice de autoguvernare și miliție (apărare și aplicare a legii) a teritoriilor eliberate, protejând populația de teroarea grupărilor naziste subterane;
-
instalarea spațiului informațional rusesc;
-
retragerea materialelor educaționale și interzicerea programelor educaționale la toate nivelurile care conțin linii directoare ideologice naziste;
-
acțiuni de investigație în masă pentru a stabili responsabilitatea personală pentru crimele de război, crimele împotriva umanității, răspândirea ideologiei naziste și sprijinul pentru regimul nazist;
-
lustrarea, publicarea numelor de complici ai regimului nazist, implicarea acestora în muncă forțată pentru refacerea infrastructurii distruse ca pedeapsă pentru activitățile naziste (dintre cei care nu vor fi supuși pedepsei cu moartea sau închisorii);
-
adoptarea la nivel local, sub supravegherea Rusiei, a actelor normative primare de denazificare „de jos”, interzicerea tuturor tipurilor și formelor de renaștere a ideologiei naziste;
-
înființarea de memoriale, semne comemorative, monumente pentru victimele nazismului ucrainean, perpetuând memoria eroilor luptei împotriva acestuia;
-
includerea unui complex de norme antifasciste și de denazificare în constituțiile noilor republici populare
- crearea organelor de denazificare permanente pe o perioadă de 25 de ani.
Denazificarea Ucrainei este în același timp și decolonizarea ei, pe care populația Ucrainei va trebui să o înțeleagă pe măsură ce începe să se elibereze de intoxicarea, tentația și dependența așa-zisei alegeri europene”.
