Portavionul USS Abraham Lincoln, al cărui echipaj s-a confruntat cu lipsuri de alimente și probleme de sănătate mintală în urma unei misiuni de 322 de zile, aproape un record, în sprijinul războiului cu Iranul, s-a întors joi în portul său de bază din San Diego, scrie The New York Times.
Prieteni și membri ai familiilor marinarilor s-au adunat pe chei pentru a întâmpina nava. Au venit cu pancarte și bannere, cu steaguri americane, îmbrăcați în roșu, alb și albastru. Mulți au sosit înainte de răsărit, iar apoi au izbucnit în ovații puternice când nava uriașă a intrat în golful San Diego, cu marinarii în uniforme albe de vară aliniați la balustradă, și din nou când portavionul a acostat, puțin după ora 15.00, ora Coastei de Est.
"A fost un chin când a trecut zile și săptămâni fără să comunicăm", a spus Lashonda Jones, al cărei fiu, Jaysean Jones, în vârstă de 20 de ani, este marinar de punte, responsabil cu întreținerea navei. Ea i-a trimis versete din Biblie și mesaje motivaționale pentru a-i ține moralul ridicat.
Conform unei vechi tradiții a Marinei, marinarii ale căror soții au născut în timpul misiunii coboară primii de pe navă pentru a-și cunoaște fiii și fiicele. Printre ei s-a numărat și Eduardo Morales, în vârstă de 21 de ani, al cărui fiu de cinci luni, Emmanuelle, se afla pe chei încă de joi dimineață, alături de soția sa, Legna Morales. "A fost foarte greu să nasc singură", a spus Legna Morales. "Să fie atât de departe atât de mult timp, să nu fie lângă noi, să nu-și cunoască încă bebelușul."
Misiunea celor 5.000 de membri ai echipajului a început înaintea războiului, când portavionul a plecat din San Diego, pe 21 noiembrie 2025. Nava a petrecut aproape o lună pe mare înainte de a face o scurtă escală pentru aprovizionare la baza navală din Guam.
Lincoln a fost aproape de a doborî recordul pentru cea mai lungă misiune a unui portavion de la Războiul din Vietnam
Recordul îi aparține portavionului Gerald R. Ford, cu o misiune de 327 de zile. Spre deosebire însă de echipajul lui Lincoln, marinarii de pe Ford au putut coborî pe uscat în porturi din Mediterana și Caraibe înainte ca nava să se îndrepte spre Marea Arabiei, înaintea declanșării războiului. Lincoln și alte nave au început să aibă probleme logistice după ce Iranul a distrus principala bază a Marinei americane din Orientul Mijlociu, de la Manama, în Bahrain, ca răspuns la lansarea războiului de către Statele Unite și Israel, pe 28 februarie.
› Vezi galeria foto ‹
Cum rachetele balistice iraniene puteau ataca toate porturile din jurul Peninsulei Arabice, navele de război americane din regiune au început să se confrunte cu lipsuri de alimente, combustibil și alte bunuri, în timp ce Marina își muta centrul de aprovizionare pe insula Diego Garcia, aflată în posesia britanică, la aproximativ 3.500 de kilometri distanță.
Primele semnale ale problemelor au venit de la familiile marinarilor de pe Lincoln, care au trimis jurnaliștilor fotografii cu mesele sărăcăcioase servite la bord pe măsură ce proviziile se împuținau. Multe familii au încercat să le trimită celor dragi pachete pentru a compensa lipsurile, însă coletele s-au pierdut, au fost distruse sau au ajuns cu luni de întârziere. Relatările i-au iritat pe liderii Marinei, care au minimalizat problemele.
Într-o postare pe rețelele sociale din august, secretarul interimar al Marinei, Hung Cao, i-a acuzat pe jurnaliști că îi prezintă pe marinarii de pe Lincoln drept „victime”. Șase zile mai târziu, portavionul a părăsit Marea Arabiei pentru a porni spre casă, după ce locul său a fost preluat de un alt portavion, USS George Washington, cu baza în Japonia.
Luna următoare, răspunzând întrebărilor unor parlamentari democrați, Cao a recunoscut că opt marinari din grupul de luptă al portavionului Lincoln au încercat să își ia viața. Unul a sărit peste bord, iar altul a încercat să facă același lucru înainte de a fi oprit de colegi.
Întrebat în august despre problemele semnalate la bordul lui Lincoln, președintele Trump a respins îngrijorările exprimate de familiile membrilor echipajului. Când a fost întrebat insistent dacă este îngrijorat de sănătatea mintală a echipajului și dacă misiunea a durat prea mult, președintele a răspuns: "Nu. Nu. Nu." El a adăugat că misiunea, care depășea atunci opt luni, "nici pe departe" nu fusese suficient de lungă.
Unii dintre membrii familiilor adunați joi pe chei au spus că problemele de la bord au fost reale, inclusiv raționalizarea hranei.
"Era jalnic", a spus despre porțiile de mâncare Victoria Tozzi, al cărei fiu s-a înrolat după liceu pentru a-și putea plăti facultatea. "Arăta dezgustător, iar el mi-a zis: «Da, e destul de rău»."
Când a aflat că Iranul a lansat atacuri asupra navei și că rachetele și dronele fuseseră interceptate, l-a întrebat cum se simte. "Mi-a spus: «Toată lumea e cu nervii întinși»", a povestit ea.
The New York Times a vorbit cu mai mulți marinari de pe Lincoln în timp ce aceștia părăseau cheiul. Unii au descris dificultățile ca fiind obișnuite, însă alții au spus că vor avea nevoie de consiliere psihologică pentru a depăși experiența. Când i-a copleșit sentimentul de izolare, unii au spus că și-au găsit sprijinul în credință și în cei dragi. A existat sprijin și la bord, a spus unul dintre marinari.
Vorbind joi cu jurnaliștii după sosirea în San Diego, comandantul portavionului, căpitanul Daniel J. Keeler, a spus că echipajul s-a confruntat cu unele dificultăți la scurt timp după începerea operațiunilor de luptă.
"Dar am avut suficientă mâncare. Am avut toate proviziile de care aveam nevoie pentru a duce lupta", a adăugat el. "Nu am ratat nicio misiune. Și nici nu am ratat vreo masă. Serveam patru mese pe zi, între 14.000 și 16.000 de porții zilnic pentru întregul echipaj."
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a zburat miercuri din San Diego la bordul portavionului pentru a parcurge ultima etapă a drumului alături de echipaj, a recunoscut durata lungă a misiunii în discursul ținut în fața marinarilor. A criticat însă relatările despre problemele logistice, pe care le-a considerat exagerate. El a acordat echipajului Citația Prezidențială de Unitate, cea mai înaltă distincție care poate fi conferită unei unități a Marinei sau a Infanteriei Marine pentru curaj în serviciu.
"Au existat câțiva oameni din presă care au încercat să transforme USS Abraham Lincoln într-un fel de simbol, un simbol al disfuncției, al moralului scăzut sau al unei misiuni eșuate", a spus Hegseth la microfon, în fața marinarilor. "Iar ceea ce văd aici și ceea ce aflu când vorbesc cu comandanții voștri, și am avut ocazia să vorbesc cu mulți dintre voi, îmi arată că este exact invers."
Războiul cu Iranul a pus o presiune uriașă asupra flotei de 11 portavioane cu propulsie nucleară a Marinei americane
Două dintre ele, John C. Stennis și Harry S. Truman, nu sunt disponibile din cauza realimentării reactoarelor nucleare. Alte cinci au participat deja la război. În iulie, Ford a intrat într-un șantier naval pentru lucrări de întreținere amânate de mult timp, iar Nimitz, vechi de 50 de ani, urmează să fie scos din serviciu anul viitor.
Astfel, doar Dwight D. Eisenhower, Carl Vinson și Ronald Reagan rămân potențial disponibile pentru misiuni, în cazul în care războiul, aflat acum în a opta lună, va continua.
Ritmul operațiunilor pentru Lincoln și echipajul său a fost necruțător pe toată durata misiunii prelungite, nava jucând un rol major în campania aeriană asupra Iranului. În august, un oficial al Marinei a declarat că de pe portavion au fost executate peste 10.000 de misiuni aeriene și au fost lansate peste 680 de tone de muniție în timpul conflictului. Aeronavele de pe Lincoln au avut, de asemenea, un rol esențial în aplicarea blocadei impuse de Trump asupra porturilor iraniene.
În discursul de miercuri, Hegseth a spus că misiunea prelungită a meritat, lăudând echipajul pentru reziliența uriașă de care a dat dovadă.
"Ceea ce face diferența la armata americană, la Marina SUA și la toți acești marinari este faptul că vă adaptați, sunteți rezilienți și depășiți obstacolele", a adăugat el. "Duceți misiunea la capăt oricum. Da, e greu. De aceea sunteți aici, și faceți lucruri dificile și grele. Dar credeți din tot sufletul în această misiune. Inima mi se umple de mândrie doar stând aici în fața voastră", a mai spus el.
Joi, pe chei, același sentiment străbătea mulțimea de prieteni și rude, printre care și Jason Tisdale, maistru principal tunar în retragere.
Fiul meu, a spus Tisdale, oprindu-se pentru a-și stăpâni lacrimile, "mă face foarte mândru. E minunat că e din nou aici. Mă bucur că el și restul echipajului au ajuns acasă cu bine. A fost greu acolo. O misiune grea, foarte lungă, dar acum am trecut de ea. Sunt foarte fericit și vrem doar să-l primim cu brațele deschise și să-i spunem că îl iubim", a adăugat el.
În total, echipajul de pe Lincoln a petrecut aproape nouă luni și jumătate pe mare fără nicio pauză, până când portavionul a acostat la Pattaya, în Thailanda, pe 2 septembrie, pentru cinci zile de odihnă.
Pe 18 septembrie, Lincoln a ajuns pe teritoriu american, în timpul unei scurte escale în Guam. Echipajul a avut voie să coboare de pe navă, cu condiția să rămână în incinta bazei navale.
Acum, înapoi pe continent, marinarii vor avea ceva mai mult timp liber.
Când o navă de război se întoarce dintr-o misiune lungă, aproximativ jumătate din echipaj intră de obicei în concediu timp de două săptămâni. Cealaltă jumătate lucrează după un program de luni până vineri, dar poate merge acasă după serviciu. După cele două săptămâni, grupurile fac schimb, iar cealaltă jumătate pleacă în concediu.
