Anunțul de săptămâna trecută al retragerii unui număr important de trupe americane de la baza Kogălniceanu a căzut ca un fulger după săptămâni și luni întregi în care spațiul aerian al României și al altor aliați din vecinătatea estică a Alianței Nord-Atlantice a fost încălcat cu brutalitate de armata statului agresor. Decizia a fost surprinzătoare mai ales pentru că a venit după o perioadă în care părea că administrația americană renunțase la cele mai izolaționiste impulsuri ale sale când vine vorba de NATO și de aliații europeni. Am discutat cu generalul american Ben Hodges, în cadrul unui interviu, despre aceste evoluții recente, despre ce ar trebui să facă România după anunțul administrației SUA și despre cum va fi afectată securitatea Europei și NATO după aceste reduceri ale prezenței militare americane pe continent.
Adrian Dumitru: Doamnelor și domnilor, bună ziua! Am plăcerea astăzi să discut cu domnul general Ben Hodges – este ofițer în rezervă al Armatei Statelor Unite, fost comandant al Armatei Statelor Unite în Europa și fost expert în studii strategice la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene. Domnule general, vă mulțumesc mult că ați acceptați invitația!
Ben Hodges: Vă mulțumesc că mi-ați acordat privilegiul!
Adrian Dumitru: Primul subiect despre care aș vrea să discutăm este și cel mai important pentru România în ultima săptămână – anume anunțul reducerii prezenței militare americane în România. Pentagonul a informat și Guvernul României dar și NATO că urmează să retragă un număr de trupe – mai exact o brigadă a Diviziei 101 Aeropurtate. Pentagonul a încercat să caracterizeze decizia ca pe o evoluție pozitivă – a spus că nu va afecta în niciun fel securitatea Europei și că este un semnal pozitiv că Europa își asumă mai multă responsabilitate pentru propria apărare.
Am văzut și că liderii republicani ai comisiilor de apărare din Senatul SUA au criticat decizia și și-au anunțat și opoziția. Între timp, au fost anunțate măsuri similare pentru Bulgaria, Ungaria și Slovacia.
După părerea mea, această decizie vine într-un moment foarte rău, având în vedere recentele violări ale spațiului aerian NATO de către drone și avioane de luptă rusești. Cum vedeți toate lucrurile acestea și care este mesajul pe care decizia SUA îl dă Europei și, poate mai important, adversarilor NATO?
Ben Hodges: Ei bine, vorbim de o chestiune pe care administrația Trump o plănuiește și de care vorbește de foarte mult timp, dacă e să ne întoarcem în timp chiar până la prima administrație Trump.
Eu nu sunt de acord cu analiza lor, ei au ajuns la concluzia că își pot permite să reducă prezența americană în România ca parte a unui efort mai mare de reducere a prezenței în Europa.
Nu sunt de acord cu concluziile lor mai ales din cauza momentului. Faptul că Rusia poartă un război de agresiune împotriva Ucrainei, faptul că rușii sunt la Marea Neagră, că realizează operațiuni „de zonă gri” împotriva aliaților europeni, toate lucrurile astea îmi arată mie că era cel mai rău moment posibil să anunți o reducere a prezenței americane în România.
Nu-mi place decizia lor și nu-mi place nici momentul pe care l-au ales. Sincer, au făcut o treabă foarte proastă și când au încercat să explice. Aceasta era o chestiune care trebuia explicată bine cu mult înainte. E foarte important și să fie stabilită corect narațiunea. Acestea cred că sunt cele trei greșeli mari care au fost făcute.
Cu toate acestea, însă, este adevărat că europenii și-au crescut semnificativ capacitățile de-a lungul Flancului Estic. Mai ales România a făcut o treabă foarte bună în a-și îmbunătăți capacitățile și acum aveți acolo și forțe franceze.
Deci, chiar dacă nu-mi place rezultatul, pot să înțeleg cum ar fi putut să ajungă la concluzia că acest lucru este ceva ce poate fi făcut. Deși nu și-a anunțat încă o strategie națională de apărare, este evident că, pentru această administrație, prioritatea numărul unu va fi emisfera vestică și regiunea indo-pacifică, abia apoi fiind la rând și Europa. Este ceva la care ne puteam aștepta, chiar dacă îmi doresc să nu se fi întâmplat.
„Rusia privește atent”
Adrian Dumitru: Cum sunt percepute toate astea de adversarii NATO, mai ales de Rusia, principalul actor care ne interesează în această discuție?
Ben Hodges: Ei bine, este evident că Rusia privește atent să vadă care este angajamentul american față de NATO. Întrebarea este dacă Statele Unite sunt încă un membru eficient și de încredere al alianței chiar și după retragerea trupelor – eu cred că răspunsul este da.
Problema este că dacă Rusia crede că nu, atunci vor face o eroare teribilă. Rușii se vor uita, desigur, să vadă și ce face Europa. Unde e Europa? Europa are multe avantaje față de Rusia, însă pare să-i lipsească voința politică și încrederea de sine să folosească aceste avantaje.
Dacă punem împreună economiile, populațiile, armatele și industria de apărare, tehnologia a întregii Uniuni Europene plus Norvegia plus Regatul Unit plus Canada, toate depășesc de departe Rusia. Așa că eu nu înțeleg această lipsă de încredere în sine a europenilor și de ce sunt mereu atât de îngrijorați de ce va face Rusia în loc să demonstreze forță și unitate pentru ca Rusiei să-i fie teamă de ce va face Europa.
Adrian Dumitru: Vedem o excepție notabilă din această listă de țări din care armata americană va retrage trupe – și anume Polonia. Președintele polonez a spus în aceeași zi în care a fost anunțată retragerea brigadei din România că administrația americană nu a spus nimic despre reducerea prezenței din Polonia. Tentația ar fi să spunem că președintele polonez este un aliat al lui Donald Trump, dar asta nu explică cazul Ungariei, pentru că și Viktor Orban este un aliat Trump. Credeți că există un motiv specific pentru care administrația Trump a decis să retragă trupe din unele țări ale Flancului Estic, dar nu și din Polonia?
Ben Hodges: Nu aș ști să vă spun. Nu sunt parte a discuțiilor și nici nu am acces la discuții specifice care ar fi putut să aibă loc. Cred că s-au uitat la riscuri, la priorități, la ce au disponibil și unde sunt cele mai mari riscuri ca Rusia să facă ceva. Cred că astea sunt tipul de lucruri pe care le-au luat în considerare.
Mai este și capacitatea diverselor țări să se apere singure și cu alți aliați. Pot doar să speculez. Nu aș căuta să interpretez prea multe când vine vorba de asta – doar pentru că președintele polonez e văzut ca un aliat al lui Trump... nu cred că asta a fost în spatele deciziei. E destul de sigur, de exemplu, că prim-ministrul Poloniei nu este văzut ca un aliat al lui Trump.
Cred că într-o chestiune de acest fel, comandamentul pentru Europa al armatei SUA, vorbim de niște ofițeri foarte buni, profesioniști, a făcut tot ce era posibil pentru ca decizia conducerii civile să fie implementată într-un fel în care să protejeze interesele noastre comune cât se poate de bine.
„Societatea trebuie să simtă că este parte a efortului de apărare”
Adrian Dumitru: Care credeți că ar trebui să fie reacția României, diplomatic și militar? S-a discutat inclusiv ideea ca trupele americane retrase să fie înlocuite cu trupe din alte țări europene, poate din Franța. Vedeți asta ca pe o soluție realistă?
Ben Hodges: Desigur, aveți deja trupe franceze în România. În plus, nu pleacă toți militarii americani. Este vorba de o reducere, dar nu pleacă toți. Încă aveți misiunea de poliție aeriană a NATO la Marea Neagră. Aveți cea mai bună armată din lume, sau să zicem din Europa – Ucraina lucrează să se apere și să apere și România și Moldova.
Care cred că ar trebui să fie reacția României? Faceți în continuare ce faceți bine și acum – adică îmbunătățiți-vă capacitățile de a vă apăra, faceți exerciții pentru a doborî dronele rusești care zboară prin spațiul aerian al României neatinse. Asta, pentru mine, e ceva incredibil. Conducerea politică trebuie, de asemenea, să explice populației României care sunt riscurile, care sunt amenințările și ce fac ei pentru a rezolva problemele. Societatea trebuie să simtă că este parte a efortului de apărare generală a țării.
Adrian Dumitru: Cât de mult ar fi afectată securitatea Flancului Estic dacă, Doamne ferește, Rusia chiar atacă NATO după această reducere a trupelor NATO în România. Este asta ceva care ar trebui să ne îngrijoreze?
Ben Hodges: Ei bine, dacă această reducere, oricând se va întâmpla ea - probabil în lunile viitoare – de o mie de soldați americani, dacă ea duce la colapsul Flancului Estic al NATO asta înseamnă că avem probleme mult mai mari decât retragerea americană.
Avem mai multe trupe în România decât oriunde altundeva, cu excepția Poloniei și Germaniei. Nu cred că e bine să suprareacționăm la această decizie. România a făcut o treabă grozavă în efortul de a-și îmbunătăți propriile forțe de apărare.
Așa cum am spus și la început, nu-mi place decizia și nu-mi place felul în care a fost comunicată. Dar adevărul este că Armata Română e o armată foarte bună și că trebuie să continuați exercițiile, trebuie să continuați antrenamentele și să continuați să lucrați la apărarea aeriană și anti-rachetă.
Nu cred că s-a făcut suficient în România pentru protecția față de lucrurile cu care Ucraina se confruntă în fiecare zi. Asta ar fi prioritatea numărul unu în România din punct de vedere militar – antrenamente pentru apărarea aeriană și anti-rachetă față de o amenințare cu care Ucraina se confruntă.
„Rușii ne testează apărarea și au găsit o mulțime de găuri”
Adrian Dumitru: Să vorbim puțin și de războiul hibrid. Cum vedeți răspunsul recent al NATO la încălcările cinice ale spațiului său aerian de către Rusia? Am tot văzut astfel de încălcări în Estonia, Polonia, Lituania, România. Este suficient „Eastern Sentry” (Santinela Estică – programul de răspuns al NATO la pătrunderea dronelor și avioanelor rusești în spațiul aerian NATO – n. red.). Ce credeți că ar trebui să facem mai mult pentru a descuraja aceste acțiuni?
Ben Hodges: Ei bine, acestea sunt operațiuni deliberate ale rușilor, sunt parte a așa-ziselor lor operațiuni „de zonă gri”, uneori chiar și neagră. Vedem acele vase ale flotei-fantomă, vase nesigure și ilegale, neînregistrate corespunzător și care transportă petrol rusesc. Dezinformarea este și ea acolo, iar România a trecut prin aceste probleme, mai ales la ultimele alegeri prezidențiale. Vorbim și de acțiuni de sabotaj.
Toate acestea se fac la comanda Kremlinului iar scopul este să ne distragă pe noi de la a ajuta Ucraina, să bage frica în populațiile noastre și să pună presiune pe guvernele care susțin Ucraina în timp ce Rusia își continuă războiul împotriva Ucrainei. Asta e o parte a lucrurilor care se întâmplă aici.
Apoi mai este și a doua parte – testează apărarea, vor să vadă care sunt timpii noștri de răspuns, vor să vadă dacă avem voința în NATO să facem ce trebuie să facem pentru a ne apăra. În momentul ăsta, cred că au găsit o mulțime de găuri – mai ales faptul că nu putem găsi voința politică să le arătăm că există consecințe pentru faptul că provoacă închiderea aeroporturilor.
Ieri, aeroportul din Berlin s-a închis din nou din cauza lor. Trebuie să începem să luăm lucrurile astea în serios și trebuie să fie consecințe de fiecare dată când Rusia face asta. Cred că oamenii se îngrijorează prea mult despre răspunsul Rusiei la ceva ce ar face România sau Polonia sau Lituania. Trebuie să pedepsim cumva Kremlinul.
„Trebuie să înțelegem că Rusia e în război cu noi, chiar dacă noi ne-am dori să nu fie așa”
Adrian Dumitru: Credeți că Ucraina poate să aibă un rol în apărarea Europei de incursiunile dronelor rusești? Președintele ucrainean a spus, în trecut, că Ucraina e pregătită să ajute.
Ben Hodges: Da, cât de rușinos este că Ucraina, o țară care luptă să supraviețuiască, trebuie să vină la noi acum să ne antreneze să ne arate cum să ne apărăm de dronele rusești. Nu aș folosi cuvânt „incursiune” pentru că asta sună aproape de parca ar fi vorba de ceva accidental. Aici vorbim de operațiuni plănuite, de încălcări deliberate ale spațiului aerian și trebuie să tratăm lucrurile aste așa cum sunt, trebuie să înțelegem că Rusia este în război cu noi, chiar dacă noi ne-am dori să nu fie așa.
Ca să oprim acest război din a deveni cinetic, trebuie să începem să-i pedepsim acum și de fiecare dată când ne încalcă spațiul aerian, de fiecare dată când fac ceva care pune în pericol infrastructura sau care ne încalcă legile.
Trebuie să le arătăm că există consecințe și sunt foarte frustrat de faptul că guvernele noastre nu sunt dispuse să folosească toate avantajele pe care le au ca să o facă.
Și da, așa este, ucrainenii s-au oferit să ajute să antreneze piloții polonezi sau pe alții să se apere de aceste lovituri aeriene. Voi în România ar trebui să vă gândiți mereu „Cum am apăra Constanța dacă 20 sau 30 de drone ar fi lansate împotriva ei?”.
„Rusia e atât de mare că nu se poate apăra de ucrainenii care vin și o bombardează”
Adrian Dumitru: Legat de războiul din Ucraina, care este analiza dumneavoastră ale celor mai recente evoluții. Dumneavoastră ați fost optimist cu privire la faptul că Ucraina poate să câștige acest război. Evaluați situația la fel?
Ben Hodges: Da, îmi mențin părerea. Dar am spus mereu, când a fost vorba de capacitatea Ucrainei de a câștiga acest război, adică să împingă Rusia înapoi în propriile granițe, că asta depinde de ajutorul pe care noi i-l oferim.
Până acum, noi nu le-am dat tot ce au avut nevoie pentru că noi, Statele Unite, dar și alte țări, nu am spus niciodată explicit – „obiectivul nostru este ca Ucraina să câștige”. Dacă nici măcar nu spui asta, atunci nu o să ai nici politicile corecte ca să le dai ce au nevoie.
Cel mai important lucru este ca guvernele să o spună, pentru că este în interesul nostru. Aici nu vorbim de fapte de caritate, este în interesul nostru ca Ucraina să învingă Rusia, iar din acest motiv ar trebui să le dăm tot ce se poate pentru a-i ajuta să atingă acest obiectiv pentru că este în interesul nostru.
Chiar și fără ca noi să facem asta, este clar că după 11 ani și jumătate vedem o Rusie care a avut toate avantajele și care controlează doar în jur de 20% din Ucraina. 20 la sută. Iar asta după un milion de morți. E incredibil. Marea lor flotă de la Marea Neagră, știți, are doar un nume cool, dar nu e deloc o marină capabilă. Nici măcar nu mai putem spune că are vreun rol în război acum.
Marea aviație rusă, cu toate avantajele lor, încă nu a reușit să obțină superioritatea aeriană în Ucraina și acum nu mai pot nici măcar să distrugă convoaiele și trenurile care aduc echipamente și muniție din Polonia în Ucraina.
Tot ce mai pot rușii să facă este să încerce să avanseze, să avanseze cu costuri enorme pentru a cuceri orașe distruse complet precum Pokrovsk. Și, desigur, să atace ținte civile, infrastructură civilă, să ucidă civili ucraineni. Doar asta mai sunt în stare să facă. Iar obiectivul lor este să spere că Occidentul va obosi, se va plictisi și va renunța. Atunci poate s-or gândi că vor putea să copleșească Ucraina. Eu nu cred că asta e probabil.
De cealaltă parte, ucrainenii și-au dat seama că pot distruge infrastructura petrolieră și de gaze a rușilor. Rusia este atât de mare, iar asta era un avantaj pentru ea înainte. Acum este atât de mare că nici măcar nu-și poate apăra infrastructura energetică, iar ucrainenii vin și o bombardează.
Eu cred că dacă ucrainenii vor continua așa, mai mult, dacă vor accentua atacurile, cred că va fi foarte dificil pentru Rusia să mai poată, înepând de la anul, să-și mai acopere costurile războiului când nu vor mai putea să mai exporte petrol în China și în India.
„Trump încă mai crede că poate să facă afaceri cu Rusia. O abordare sortită eșecului de la început”
Adrian Dumitru: În privința ajutorului american, care în mod evident a scăzut de când această administrație (Trump – n. red.) a intrat în funcție, credeți că asta a afectat negativ Ucraina și a ajutat Rusia?
Ben Hodges: În primul rând, cred că ucrainenii știu deja că SUA nu mai sunt o sursă de încredere de capacități militare, din păcate. Am auzit un fost oficial ucrainean de rang înalt spunând, zilele trecute, că ceva primit de la americani este perceput ca un bonus.
Cred că nu mai încrederea pentru că președintele american spune ceva, apoi se răzgândește de la o zi la alta. Chestiunea Tomahawk e cel mai recent astfel de exemplu, dar nu e doar el. Cred că ucrainenii acum contează mai mult pe aliații europeni și pe Canada pentru ajutor și pe alți parteneri, iar asta e cea mai bună investiție pentru țările europene. Dacă vreți să fiți siguri că evitați războiul cu Rusia, asigurați-vă că Ucraina va învinge Rusia.
Adrian Dumitru: Pentru că ați menționat și dumneavoastră acest lucru – credeți că acest comportament haotic din partea administrației americane – pendularea de la criticarea Ucrainei la lăudarea ei, de la declarații menite să provoace Rusia la declarații de laudă pentru Rusia – credeți că Trump se va hotărî la un moment dat și va fi ori pro-Ucraina pe deplin ori pro-Rusia pe deplin?
Ben Hodges: Nu cred. El încă merge pe ideea că SUA și Rusia pot face afaceri împreună, că ceea ce își doresc rușii cu adevărat este să facă afaceri cu SUA. Această abordare a administrației Trump, însă, a fost sortită eșecului încă de la început pentru că ei nu au înțeles niciodată de ce a început acest război, nu au înțeles geografia și nici istoria din jurul lui. Ei nu înțeleg de ce ucrainenii luptă cu atâta vigoare. Eu nu pot și nu voi înțelege niciodată comportamentul acestei administrații, dar până el se va schimba, cred că ucrainenii vor fi foarte sceptici cu privire la orice vine de la Washington.
Adrian Dumitru: Credeți că mai există posibilitatea ca ucrainenii să primească, totuși, rachetele Tomahawk pe care le-au tot cerut deja de ceva vreme?
Ben Hodges: Nici măcar nu vreau să încerc să speculez pentru că ar fi imposibil să spun cu încredere că se va întâmpla într-un fel sau în celălalt.
Adrian Dumitru: Ultimul lucru pe care aș vrea să-l discutăm – săptămâna trecută, ministrul finlandez al apărării, spunea că învingerea Rusiei în războiul din Ucraina este esențială și pentru regiunea Asia-Pacific pentru că, citez, „China ne privește”. Credeți că este posibilă o invazie chinezească a Taiwanului în viitorul apropiat din cauza abordării acestei administrații față de războiul din Ucraina?
Ben Hodges: Sunt de acord pe deplin că chinezii ne privesc. Ne privesc și, chiar acum, din China se vede că SUA și alții sunt un pic „flexibili” pe tema suveranității.
Dacă această administrație le dă mesajul – „Lasă-i pe ruși să ia Crimeea. Lasă-i pe ruși să ia Donețk” și alte locuri de dragul păcii, ei bine, atunci principiul suveranității nu pare că e o prioritate pentru administrație sau ceva ce ar trebui apărat.
Deci, Taiwanul sau Filipinele sau alte țări vor fi îngrijorate pentru că China vede această abordare a SUA.
În același timp, eu nu cred că o invazie chinezească a Taiwanului este iminentă. În fapt, nici nu cred că chinezii își doresc așa ceva. Ei se gândesc, probabil, să obțină Taiwanul în timpul președintelui Xi fără să-l invadeze, ci folosind o mulțime de alte lucruri. Pe de altă parte, nu sunt nici foarte sigur că această administrație ar fi dispusă să intre într-un conflict real pentru Taiwan. Acestea sunt tipul de calcule care se fac la Beijing, dar și în alte locuri.
Adrian Dumitru: Domnule general Hodges, a fost o onoare! Vă mulțumesc!
Ben Hodges: A fost o plăcere să discutăm, Adrian.
Ştiri video recomandate
