Procesul unui irakian de 32 de ani, care a început vineri, la New York, și în care inculpatul este acuzat că plănuia atacuri la obiective ale comunității evreiești din SUA, trage cortina de pe o parte a unei lumi obscure și periculoase, notează The Guardian.
Reținerea lui Mohammed Saad Baqer al-Saadi în Turcia, săptămâna trecută, a dezvăluit detalii despre eforturile Iranului de a recurge la terorism în comunități din Europa, Marea Britanie și SUA, adaugă sursa citată.
Al-Saadi este comandant de rang înalt în cadrul Kataib Hezbollah, o miliție puternică din Bagdad, având legături strânse cu Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran, IRGC.
El este acuzat de legături cu 18 atacuri separate, inclusiv incendieri cu bombe artizanale asupra unor sinagogi și centre comunitare din Belgia, Olanda și Marea Britanie.
Printre infracțiunile imputate lui Al-Saadi se numără și atacul cu cuțitul din suburbia londoneză Golders Green, în urma căruia doi bărbați evrei au fost grav răniți, luna trecută.
Acest atac vine după un altul, desfășurat în martie anul acesta, care a vizat mai multe ambulanțe ale voluntarilor comunității evreiești din Golders Green (foto următoare).
Avocatul irakianului susține că acesta este „deținut politic”.
Plângerea penală la adresa acestuia face referire la acte teroriste instrumentate de la mare distanță.
O abordare nouă în strategia statelor care susțin terorismul
În trecut, un serviciu secret dintr-o țară ostilă plănuia, de regulă, să trimită un agent experimentat și bine antrenat pentru a comite asasinate, sabotaje sau acte de terorism la mii de kilometri distanță.
Altă variantă implica activarea rețelelor de agenți „în adormire” sau identificarea și instruirea unor recruți motivați ideologic, gata să-și trădeze țara.
Astfel de operațiuni necesitau ani întregi de pregătire.
Acum, coordonatorii serviciilor de informații din statele ostile pot folosi o serie de intermediari, fiecare aflat la mii de kilometri distanță, pentru a găsi candidați în vederea recrutării de „mână de lucru”.
Acești potențial noi agenți operativi pot fi mai puțin capabili decât predecesorii lor, dar sunt mai ușor de găsit în număr mare.
„Nici măcar nu trebuie să fii pe același fus orar cu agenții tăi. Ei sunt de unică folosință. Sunt carne de tun, idioți utili în sensul autentic al expresiei”, explică Tom Keatinge, directorul Centrului pentru Finanțe și Securitate din cadrul Royal United Services Institute din Londra.
Au existat și înainte exemple notorii de teroriști mercenari, precum celebrul Ilici Ramirez Sanchez, cunoscut drept Carlos Șacalul în anii '70, sau Sabri Khalil al-Banna, cunoscut drept Abu Nidal, un deceniu mai târziu.
Însă acești „teroriști de închiriat” au fost mult timp excepția, nu regula.
În prezent, spionii sau interpușii lor pot, pur și simplu, să posteze un anunț pe rețelele sociale și să recruteze, pentru câteva sute de lire, euro sau dolari, pe cineva care poate nici măcar nu are vreo simpatie pentru cauza lor.
Cum se desfășoară recrutarea agenților „de unică folosință”
Platformele de mesagerie criptată, rețelele sociale și monedele virtuale au creat noi modalități prin care astfel de recruți pot fi coordonați și aprovizionați cu resurse esențiale.
În recentele atacuri iraniene din Europa au fost oferite sume derizorii pentru infracțiuni care le-ar putea aduce inculpaților zeci de ani de închisoare.
Se presupune că al-Saadi a folosit criptomonede pentru a plăti unui agent FBI sub acoperire un avans de 3.000 de dolari.
Alți 7.000 de dolari urmau să fie plătiți dacă atacurile asupra unei sinagogi și a două centre comunitare evreiești din SUA ar fi fost duse la capăt și filmate.
„În ultimii ani au existat discuții despre angajarea unor infractori care oferă un serviciu. Acum, intrăm într-o eră a terorismului, ca serviciu”, punctează Peter Neumann, expert în terorism la King’s College London.
Recrutările au loc pe Snapchat și Telegram, în grupuri sau canale unde utilizatorii pun la cale operațiuni de trafic de droguri sau alte activități infracționale.
Uneori, membri ai organizațiilor de crimă organizată sunt folosiți pentru a recruta executanți de nivel inferior, care adesea par să nu aibă habar în ce se implică.
„Este tot terorism: are în continuare o agendă politică și reprezintă un atac menit să terorizeze o anumită comunitate, fie că este vorba despre comunitatea evreiască sau despre o întreagă națiune.
Însă autorul nu este, neapărat, radicalizat în sens clasic. O mare întrebare este dacă mai are sens să vorbim despre radicalizarea unui autor, atunci când acesta este interesat doar să fie plătit”, subliniază Peter Neumann.
Iranul caută „agenți de unică folosință”, însă Rusia este principalul stat care fructifică această metodă
În afara Europei occidentale și a SUA, serviciile secrete iraniene sau interpușii lor caută adesea recruți în comunități unde poate exista un anumit „nivel de bază” al simpatiei pentru cauza angajatorului.
Luna trecută, Emiratele Arabe Unite au anunțat că au destructurat o rețea dedicată sabotajului și terorismului, legată de Iran.
Arabia Saudită și Qatar au efectuat, de asemenea, arestări. Frecvent, cei reținuți provin din comunități persanofone sau musulmane șiite.
În Europa occidentală și în SUA, găsirea candidaților este mai dificilă. Informatorul FBI pe care al-Saadi l-a angajat pentru a comite atacuri se dădea drept șef al unui cartel mexican de droguri.
Potrivit plângerii penale, al-Saadi i-a spus că operațiunea din Europa „merge bine”.
Rusia este principalul pionier al unor astfel de tactici în ultimii ani, chiar dacă războiul prin intermediari neconvenționali face parte din arsenalul Iranului încă din perioada imediat următoare revoluției din 1979.
Experții exemplifică prin campania de „război hibrid” a Moscovei în Europa, care a inclus incendieri de depozite, atacuri asupra căilor ferate pe unde ajung ajutoarele în Ucraina și acte de vandalism, menite să alimenteze tulburări sociale.
La fel ca în cazul campaniei iraniene, scopul este și aici dezorientarea, distragerea atenției și divizarea.
Nici Moscova, nici Teheranul nu se așteaptă ca astfel de acte să aducă, ele singure, victoria totală.
Însă lumea de azi nu e una în care victoria sau înfrângerea sunt clar delimitate.
Fiecare sinagogă incendiată, fiecare restaurant kosher aruncat în aer, fiecare alarmă declanșată la miezul nopții într-o bancă americană reprezintă o victorie obținută cu costuri reduse.
Comunitățile vizate și „idioții utili” dispuși să participe la atacuri rămân să plătească prețul, conchide The Guardian.
Ştiri video recomandate
