Un muncitor care a refuzat să își facă pașaportul pentru eventuale deplasări în străinătate, invocând teama de a zbura cu avionul, a fost concediat. După mai bine de doi ani, însă, instanța a decis că sancțiunea a fost prea severă și a acordat angajatului despăgubiri de peste 52.000 de euro, potrivit ilrestodelcarlino.it.
Este cazul lui Giuseppe Capoluongo, angajat din 2002 ca operator cablare la o companie din Altedo di Malalbergo, în Italia. Bărbatul a fost concediat pe 27 martie 2024, după ce nu a făcut demersurile pentru obținerea pașaportului, document necesar în cazul unor posibile deplasări de serviciu în afara țării.
Curtea de Apel din Bologna, secția de litigii de muncă, a schimbat parțial decizia primei instanțe, care considerase legală concedierea.
Compania îi ceruse să își facă pașaportul
Potrivit instanței, solicitarea angajatorului ca muncitorul să înceapă procedurile pentru obținerea pașaportului era justificată și avea legătură cu activitatea profesională. Faptul că angajatul a amânat demersurile putea fi considerată chiar o formă de nesubordonare.
Judecătorii au considerat însă că, în acest caz, trebuia ținut cont de întregul context în care a avut loc incidentul.
Cu mai bine de un deceniu înainte, în 2011, Capoluongo informase compania că suferă de aerofobie, adică o teamă intensă de zbor. El prezentase și un certificat medical, în momentul în care s-a pus problema unei deplasări în Statele Unite.
După o discuție la care a participat și un reprezentant al sindicatului Fiom, compania a acceptat ca angajatul să nu fie trimis în delegații care presupuneau călătoria cu avionul.
Timp de aproximativ 12 ani, lui Capoluongo nu i s-a mai cerut să efectueze deplasări de serviciu care implicau zboruri.
Instanța: Angajatul putea crede că înțelegerea era încă valabilă
Pentru judecători, faptul că firma nu îi mai ceruse timp de atâția ani să plece în delegații cu avionul era relevant atunci când a trebuit stabilită gravitatea abaterii.
Angajatul putea, în mod rezonabil, să creadă că înțelegerea din trecut era în continuare valabilă și că nu urma să fie trimis în țări în care ar fi trebuit să ajungă cu avionul.
Prin urmare, chiar dacă refuzul sau amânarea demersurilor pentru obținerea pașaportului putea avea o relevanță disciplinară, instanța a considerat că fapta nu era suficient de gravă pentru a justifica o măsură atât de severă precum concedierea.
Curtea de Apel a decis încetarea raportului de muncă și i-a acordat lui Capoluongo echivalentul a 20 de salarii lunare.
Ultima remunerație globală lunară luată în calcul a fost de 2.617,46 euro, astfel că despăgubirea stabilită de instanță a ajuns la 52.349,20 euro. La această sumă se adaugă indemnizația pentru perioada de preaviz, precum și dobânzi și actualizarea cu rata inflației.
„Punctul decisiv este proporționalitatea”
Avocatul Alberto Piccinini a declarat că nu a fost de acord cu soluția primei instanțe, care considerase legală concedierea.
„Nu mi-a fost ușor să accept cum se terminase în primă instanță, pentru că am considerat că a fost o mare nedreptate”, a spus avocatul.
Potrivit acestuia, elementul esențial în decizia Curții de Apel a fost proporționalitatea sancțiunii.
„Punctul decisiv este proporționalitatea”, a explicat Piccinini, subliniind că angajatorul știa de foarte mult timp despre aerofobia angajatului.
„Timp de 12 ani și jumătate nu i-au cerut să plece în delegații cu avionul, iar el considera că acel acord era în continuare valabil”, a mai spus avocatul.
Apărătorul a atras atenția și asupra unui moment pe care îl consideră paradoxal. Potrivit acestuia, chiar înainte de concediere, Capoluongo acceptase să înceapă procedurile pentru obținerea pașaportului.
„A spus: «Dacă trebuie să o fac, vă voi da acest pașaport». Iar a doua zi a fost concediat”, a povestit avocatul.
Curtea de Apel nu a admis însă toate argumentele apărării. Instanța a respins susținerea referitoare la recidiva disciplinară, aspect în privința căruia avocatul spune că soluția nu i-a fost favorabilă.
În schimb, judecătorii au considerat că, ținând cont de înțelegerea anterioară dintre angajat și companie, de aerofobia cunoscută de angajator și de cei peste 12 ani în care situația fusese respectată, fapta nu avea gravitatea necesară pentru a justifica încetarea raportului de muncă.
