Acum 50 de ani, acest sat micuț era cunoscut drept „cel mai secret loc de pe Pământ”

Adânc în jungla sufocantă din centrul Laosului, o porțiune de beton crăpat de 4.500 de metri străpunge copacii - o pistă de aterizare fără aeroport, într-un sat în care mulți locuitori nu s-au urcat niciodată într-un avion. Dar în spatele turnului de control dărăpănat și a pistei cu cratere de bombardament se află un capitol ascuns al istoriei Războiului Rece al Americii - un loc cunoscut cândva drept „cel mai secret loc de pe Pământ”, potrivit CNN.

Satul Long Tieng (n.r. Long Cheng) se află în centrul Laosului, la aproximativ 80 de mile nord-est de capitala Vientiane. Astăzi, este o așezare liniștită de câteva mii de oameni care se bazează în principal pe pământ pentru a-și câștiga existența.

‹ ›

Există câteva restaurante, două case de oaspeți și o mână de magazine multifuncționale care vând de toate, de la orez la unelte agricole confecționate din metal de bombă refolosit - o aluzie la rădăcinile agricole ale satului și la trecutul de război.

În centrul satului se află pista de aterizare. Aceasta nu mai deservește avioanele, în schimb funcționează acum ca un fel de centru comunitar în aer liber: copiii se plimbă cu scuterele, fermierii pasc vitele, iar sătenii în vârstă se plimbă dimineața devreme, înainte ca căldura intensă să cuprindă valea.

Dar, în urmă cu 50 de ani, peisajul era foarte diferit.

Ce rol a jucat Laos pentru SUA în timpul Războiului Rece

Din anii 1960 până la începutul anilor 1970, Laos a jucat un rol central în lupta Statelor Unite pentru a opri răspândirea comunismului în Asia de Sud-Est. Long Tieng a fost cartierul general secret al unei armate anticomuniste Hmong, susținută de SUA, care lupta împotriva forțelor comuniste Pathet Lao, sprijinite de armata nord-vietnameză.

La apogeul său, zeci de mii de locuitori - soldați Hmong, familiile lor, refugiați din alte părți ale Laosului, soldați thailandezi și un mic contingent de agenți CIA americani și piloți secreți ai Forțelor Aeriene ale SUA, supranumiți „Ravens” - au numit acest loc acasă. A fost inima celei mai mari operațiuni paramilitare desfășurate vreodată de CIA.

La un moment dat, micuța pistă de aterizare efectua zilnic 900 de decolări și aterizări, fiind unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din lume. Avioanele cargo descărcau provizii esențiale, inclusiv muniție și alimente, care erau apoi încărcate în avioane mai mici care zburau către piste și mai mici din întreaga țară.

În ciuda dimensiunii bazei, aceasta era atât de secretă încât nici măcar unii dintre cei care participau la război în alte locații nu știau de existența ei, spune Paul Carter, un specialist în războiul secret din Laos care trăiește în Asia de Sud-Est.

„Nici măcar nu știau că Long Tieng exista până la sfârșitul anilor 1960, când au început să lase reporterii să intre acolo”

„Războiul din Laos a fost atât de compartimentat... Am cunoscut tipi care au participat la acel război, nici măcar nu știau că Long Tieng exista până la sfârșitul anilor 1960, când au început să lase reporterii să intre acolo”, spune el pentru CNN.

Din acest sat de munte îndepărtat, armata Hmong susținută de CIA, condusă de carismaticul general Vang Pao, a luptat nu numai împotriva forțelor comuniste Pathet Lao, ci a desfășurat și operațiuni de gherilă - distrugând depozite de aprovizionare nord-vietnameze, aruncând în aer rute critice de aprovizionare și, în general, hărțuind forțele comuniste - toate cu sprijinul deplin al SUA.

Ca parte a acestui război secret, SUA a lansat o campanie brutală de bombardamente, paralelă cu operațiunile sale militare mai ample din Vietnam. Și pentru că acordurile internaționale interziceau implicarea militară directă în Laos, efortul a revenit aproape în întregime CIA.

Piloții americani au efectuat mii de misiuni de pe pista de aterizare din Long Tieng, care era cunoscută sub numele de cod Lima Site 98 și Lima Site 20A.

Viața în Long Tieng astăzi

Astăzi, satul rămâne în mare parte izolat de restul țării. Deși se află la doar 80 de mile de Vientiane, drumul durează peste opt ore.

Dincolo de periferia capitalei, drumurile se degradează rapid - mai întâi în drumuri de pământ neasfaltate, apoi în drumuri miniere accidentate, marcate de alunecări de teren și gropi.

Vizibilitatea este adesea redusă - praful ridicat de camioanele miniere se combină cu fumul provenit de la agricultura pe arșiță. Uneori, ne târâm înainte, atingând cu greu 8 km/h.

O parte din drum șerpuiește peste o trecătoare de munte accidentată, fără parapeți, doar o cădere abruptă în valea de mai jos. Dacă cineva face pană aici, rămâne blocat pentru mult timp - poate ore întregi. Și nu există nici semnal la telefon. 

Mai aproape de Long Tieng, drumul de pământ accidentat cedează brusc locul asfaltului neted. Urcând pe ultima trecătoare de munte, un fum gros acoperă valea, limitând vizibilitatea la câteva sute de metri.

Coborând în sat în timp ce soarele apune, nu mai există niciun semn că aici au trăit cândva 30 000 de oameni. Fermele familiale ocupă acum terenuri care odinioară erau ocupate de cazărmi și centre de comandă. Convoaiele militare au fost de mult înlocuite de scutere și vite.

Laos în zilele noastre

Laos astăzi

Impactul campaniei intense de bombardamente americane asupra Laosului se face încă simțit. Din cele 270 de milioane de sub-muniții lansate asupra țării, aproximativ 30% nu au explodat, potrivit Grupului consultativ privind minele (MAG). Aceste muniții neexplodate continuă să ucidă, să rănească și să împiedice dezvoltarea în întreaga țară, potrivit MAG.

În jurul dealurilor din Long Tieng, sătenii încă se aventurează rar în afara drumurilor și potecilor stabilite pentru a evita munițiile neexplodate.

Relațiile depline dintre SUA și Laos au fost restabilite în 1992, iar din 1995, SUA au investit peste 390 de milioane de dolari într-un program de distrugere a armelor convenționale, menit să abordeze problema moștenirii războiului. Cu toate acestea, persistă întrebări cu privire la finanțarea viitoare de către SUA a eliminării munițiilor explozive în Asia de Sud-Est, ca urmare a suspendării pe scară largă a ajutorului extern de către administrația Trump.