În inima Silicon Valley, acolo unde inteligența artificială e aproape o religie, o școală privată a decis să o transforme în instrument de învățare. Alpha School San Francisco promite că elevii pot învăța de două ori mai repede decât la o școală tradițională – și că au nevoie doar de două ore de studiu pe zi pentru asta. Restul? Se joacă, colaborează, construiesc, fac mâncare pe roți și învață „viața reală”, scrie The Guardian.
Modelul lor e simplu: AI-ul personalizează lecțiile, profesorii devin antrenori, iar copiii își parcurg materia într-un ritm propriu. Sună futuristic, dar și un pic prea frumos ca să fie adevărat.
Cum funcționează școala „cu două ore de învățat pe zi”
La Alpha, fiecare elev are propriul parcurs digital. Softurile analizează ritmul de învățare și adaptează exercițiile, corectând lacunele și oferind provocări noi exact când trebuie. În locul profesorilor tradiționali, copiii au „ghizi” – adulți care îi încurajează și îi ajută să-și gestioneze procesul de învățare.
După cele două ore de studiu academic – matematică, istorie, științe – restul zilei e dedicat „abilităților de viață”: proiecte practice, lucrul în echipă, gestionarea banilor, comunicare. Un exemplu: elevii proiectează și administrează un food truck, de la idee la vânzare.
Pare o școală desprinsă dintr-un film SF cu happy-end educațional. Doar că specialiștii nu sunt convinși că totul e așa de simplu.
„E o idee interesantă, dar să nu uităm experimentele care au eșuat”
„Există dovezi că AI-ul poate fi util în educație, dar am mai văzut experimente tehnologice care nu au mers deloc bine pentru copii”, avertizează Emma Pierson, profesor la Universitatea Berkeley. Ea se declară un „optimist precaut” și cere cercetări obiective, pe termen lung, înainte de a transforma o generație întreagă în „beta testeri”.
De fapt, multe dintre metodele folosite la Alpha nu sunt complet noi. Școlile Montessori, de exemplu, pun accent pe învățarea autonomă și personalizată de zeci de ani. Doar că acum, în locul profesorului care observă copilul, o face un algoritm.
De la Montessori la ChatGPT-ul din clasă
Specialiștii spun că, în ciuda etichetei de „AI school”, elevii de la Alpha nu interacționează constant cu roboți conversaționali.
„Nu e o conversație continuă cu un mini ChatGPT”, spune Victor Lee, profesor la Stanford. AI-ul e folosit mai degrabă în spate – pentru a evalua progresul și a recomanda lecțiile potrivite.
Așadar, nu vorbim despre o școală dominată de ecrane, ci despre o combinație între algoritmi și oameni reali. Doar că, în loc de profesori clasici, Alpha are „antrenori educaționali” care ghidează procesul de învățare. O inversare subtilă, dar esențială: accentul se mută de la „predare” la „autodescoperire”.
Marketing cu miliardari și părinți din top 1%
Dincolo de idealuri pedagogice, Alpha este și un business. Fondatorii – un cuplu din lumea tech, MacKenzie și Andrew Price, sprijiniți de miliardarul Joe Liemandt și de investitorul Bill Ackman – au creat o rețea de 14 școli private în SUA. Campusul din San Francisco este cel mai scump din oraș.
Pe site, Alpha promite rezultate spectaculoase: elevii lor s-ar afla în top 1-2% la nivel național, iar 90% spun că iubesc școala. Însă criticii atrag atenția că nu e greu să ai performanță când lucrezi cu copii din familii extrem de privilegiate, unde educația e deja prioritate, iar resursele – nelimitate.
„Nu există o rețetă universală care să funcționeze pentru toți copiii”
Ying Xu, profesoară la Harvard, spune că rezultatele diferă enorm în funcție de copil. Cei siguri pe ei și curioși tind să folosească AI-ul pentru a aprofunda. Cei nesiguri – pentru a trișa. „Un elev mai puțin motivat riscă să se piardă în acest sistem”, avertizează ea.
Iar Rose Wang, cercetătoare la OpenAI, completează: un model bazat pe aplicații ar putea funcționa excelent pentru copiii avansați, dar nu și pentru cei care au nevoie de sprijin real în dezvoltarea abilităților de bază – citit, scris, calcul. „Sunt competențe fundamentale pentru a putea folosi AI-ul în mod critic și creativ mai târziu”, spune ea.
Întrebarea reală: cui îi folosește de fapt această revoluție?
Criticii cer mai multe studii independente și avertizează că hype-ul în jurul AI-ului riscă să amplifice inegalitățile deja uriașe.
„Cine are acces, cine finanțează și cine beneficiază?” întreabă profesorul Lee. Într-un oraș precum San Francisco, unde unii copii merg la școli de 40.000 de dolari pe an, iar alții nu au calculator acasă, întrebarea nu e deloc retorică.
În campusul Alpha din Texas, taxa anuală e de 10.000 de dolari, dar școala oferă burse. La San Francisco, cu doar zece elevi înscriși, încă nu-și permite să ofere sprijin financiar.
Între experiment și viitor inevitabil
Nimeni nu contestă că AI-ul va schimba educația. În SUA, tot mai multe școli publice testează algoritmi pentru adaptarea conținutului sau pentru crearea de lecții personalizate. Districtul Peninsula investighează cum poate fi AI-ul folosit pentru incluziune, iar în California, alfabetizarea digitală a devenit obligatorie în programa școlară.
„Important e să nu ne temem să experimentăm, dar nici să nu ne lăsăm orbiți de promisiuni goale”, spune Victor Lee.
„Cu avalanșa de produse și promisiuni din zona AI, e tot mai greu să iei decizii bazate pe ce e cu adevărat bun pentru copii”, avertizează Chris Agnew de la Stanford. „Dar un lucru e sigur: școlile nu mai pot ignora AI-ul”.
Ştiri video recomandate
