În 2003, un consorțiu de investitori miliardari a alocat 12 miliarde de dolari pentru cumpărarea a 300 de insule în Dubai. Ce s-a întâmplat însă cu acest proiect ambițios și de ce au fost abandonate insulele?
Strategia Emiratelor Arabe Unite a fost să găsească alternative care să reducă dependența țării de petrol, principala sa sursă de venit. „Au ales să se concentreze pe sectorul imobiliar”, explică profesorul Alastair Bonnett, geograf la Universitatea Newcastle și autorul cărții „A Journey into the Age of Artificial Islands”, într-un interviu acordat BBC Mundo, potrivit TheDailyDigest.com.
Achiziția insulelor a fost gestionată de Dubai World, o companie aflată în subordinea guvernului din Dubai. Prețul total s-a ridicat la 12 miliarde de dolari, o sumă considerabilă la acea vreme.
Investitorii intenționau să transforme insulele într-un proiect turistic și rezidențial mixt, care urma să includă hoteluri de lux, stațiuni și locuințe.
„The World” nu este finalizat nici în prezent
Proiectul ambițios, început în 2003, ar fi trebuit să fie gata în 2008. Criza economică și faptul că mai mult de jumătate dintre insule sunt deținute de proprietari privați au făcut însă ca fondurile necesare continuării lucrărilor să nu fie suficiente.
Cele 300 de insule artificiale, întinse pe o lungime de nouă kilometri și o lățime de șapte kilometri, au fost proiectate astfel încât să reproducă forma celor șapte continente. Potențialii cumpărători puteau alege insule care imitau forma unor țări sau regiuni, de la Regatul Unit și Statele Unite până la Groenlanda.
Unul dintre principalele obiective ale proiectului era extinderea semnificativă a coastei Dubaiului. Emiratul are în mod natural doar 67 de kilometri de litoral, iar după finalizarea „The World” lungimea totală a coastei ar fi trebuit să ajungă la 400 de kilometri. Arhipelagul se întinde pe mai mult de 900 de hectare.
Potrivit BBC, pentru realizarea proiectului au fost folosite aproape 321 de milioane de metri cubi de nisip și 386 de milioane de tone de piatră.
Un articol publicat de BonjourDubai arată că în jurul arhipelagului a fost construit cel mai mare dig de protecție din lume, pentru a controla curenții. Digul are o lungime de 27 de kilometri.
Proiectul a fost lansat în 2003 chiar de șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, conducătorul Dubaiului, prezentat în partea stângă a imaginii.
La 21 de ani de la începerea lucrărilor, doar două insule fuseseră construite în întregime
„The Heart of Europe” a început prima etapă a operațiunilor și include opt insule diferite, care reprezintă Germania, Elveția, Italia, Suedia, Sankt Petersburg, Veneția, Riviera Franceză și Europa Centrală.
Foto: Getty Images
În ciuda acestui mic pas înainte, „The World” a fost numit de site-ul Top Luxury „cel mai inutil megaproiect din lume”, deoarece majoritatea insulelor au rămas pustii, potrivit BBC.
Aceeași sursă arată că, deși 60% din proiect a fost vândut, pe insule au fost observate semne de eroziune. Dezvoltatorii susțin că lucrările continuă, însă mai multe relatări au descris deja insulele drept stațiuni-fantomă.
Cum a ajuns în această situație un proiect susținut de una dintre cele mai prospere țări ale lumii?
În 1999, Emiratele Arabe Unite s-au prezentat lumii drept o țară modernă și internațională. În acel an a fost inaugurat hotelul Burj Al Arab, care avea să redefinească la nivel mondial conceptul de lux.
Tot în 1999, conducătorul Dubaiului a anunțat proiectul „Palm Jumeirah”, o insulă artificială în formă de palmier, pe care urmau să fie construite ansambluri rezidențiale și hoteluri. Proiectul a avut un succes uriaș la vânzări și a dus la planificarea altor construcții similare în regiune.
Foto: Getty Images
Astfel, în 2003, Al Maktoum a autorizat construirea proiectului „The World”. Acesta urmărea să repete succesul „Palm Jumeirah”, dar la o scară mult mai mare. Conceptul era ambițios, dar simplu: crearea unor insule artificiale pe care oamenii foarte bogați să își poată cumpăra propria „bucată de lume” și să construiască orice își doreau.
Potrivit lui Oliver Wainwright, jurnalist la publicația britanică The Guardian, „proiectele prevăzute pentru fiecare insulă erau la fel de spectaculoase: un miliardar chinez plănuia să recreeze pe insula sa panorama orașului Shanghai, inclusiv o replică a celebrului turn Oriental Pearl”.
În realitate, în arhipelag au fost construite doar câteva complexuri. Unul dintre ele avea forma Groenlandei și găzduia o „casă-model”, care prezenta tot ceea ce urma să includă proiectul.
O altă construcție finalizată a fost o casă oferită cadou septuplului campion mondial de Formula 1 Michael Schumacher.
Spre deosebire de celelalte proiecte, „Palm Jumeirah” are aproape 4.000 de locuințe și o populație de aproximativ 25.000 de persoane. Pe insulă există, de asemenea, numeroase hoteluri și atracții turistice, ceea ce arată că aceasta a cunoscut o dezvoltare semnificativă și are o comunitate rezidențială și turistică activă.
Numeroase critici din partea activiștilor
Construirea Palm Jumeirah și a altor complexuri, precum „The World” și uriașele Deira Islands, ale căror lucrări au fost oprite din lipsă de fonduri, a fost puternic criticată din cauza impactului asupra mediului. Structurile neterminate și neîntreținute ar putea afecta ecosistemul și biodiversitatea.
Greenpeace a susținut că proiectul nu este sustenabil din punct de vedere ecologic și că ridicarea insulelor artificiale a afectat grav recifele de corali de-a lungul coastei emiratului.
Nakheel Properties a recunoscut că dezvoltarea proiectului a afectat anumite ecosisteme marine, dar a declarat că a angajat o echipă de biologi marini pentru refacerea și reabilitarea recifelor afectate.
Proiectele de insule artificiale din Dubai, precum „The World” și „Palm Jumeirah”, sunt dovezi ale ambiției și capacității de inovare ale orașului. Rămâne însă întrebarea dacă aceste proiecte vor putea depăși problemele financiare și de mediu cu care se confruntă.
