Franța a pierdut, în 2025, 800 de milionari. Deși cifra reprezintă doar o mică parte din totalul persoanelor bogate din țară, tot mai mulți francezi înstăriți aleg să se mute în străinătate, scrie Euronews.
Potrivit raportului Henley & Partners privind migrația averilor, Franța a înregistrat anul trecut plecarea netă a 800 de milionari. Cifra poate crea impresia unui exod al bogaților, însă în Franța trăiesc încă aproximativ 2,4 milioane de persoane cu o avere de peste un milion de euro, potrivit UBS Global Wealth Report.
Franța rămâne atractivă datorită calității vieții și stilului său de viață. Totuși, o parte dintre cei mai bogați rezidenți pleacă și își mută averile în alte țări.
Fiecare milionar care a părăsit Franța anul trecut a transferat, în medie, active de aproximativ cinci milioane de euro. În total, aproape patru miliarde de euro ar fi ieșit din țară, potrivit institutului francez iFRAP.
Economiștii avertizează că plecarea chiar și a unui număr redus de persoane foarte bogate poate afecta economia. Acestea dețin adesea companii, finanțează investiții, creează locuri de muncă și plătesc taxe importante.
Motivele pentru care bogații pleacă din Franța
Unul dintre factori este instabilitatea politică. Franța a avut șase prim-miniștri în ultimii cinci ani, mai multe crize bugetare și numeroase dispute privind reducerea datoriei publice.
Posibilitatea ca Marine Le Pen să câștige alegerile prezidențiale din aprilie 2027 provoacă, de asemenea, incertitudine. Partidul său, Adunarea Națională, încearcă să liniștească investitorii și mediul de afaceri. Economiștii se întreabă însă dacă promisiunile sale de cheltuieli pot fi respectate, având în vedere situația dificilă a finanțelor publice și regulile fiscale ale Uniunii Europene.
Un alt motiv este presiunea tot mai mare pentru taxarea persoanelor foarte bogate.
Cea mai recentă dezbatere din Franța a vizat propunerea economistului Gabriel Zucman de introducere a unui impozit anual de 2% pentru averile mai mari de 100 de milioane de euro. Proiectul includea și o "taxă de ieșire". Persoanele bogate care s-ar fi mutat din Franța ar fi continuat să plătească impozitul timp de cinci ani după plecare.
Susținătorii măsurii afirmau că taxa ar fi adus aproximativ 20 de miliarde de euro pe an și ar fi afectat numai 1.800 de familii. Ei susțineau că averile s-au concentrat tot mai mult în mâinile unui număr redus de persoane și că cei mai bogați ar trebui să contribuie mai mult la finanțarea serviciilor publice.
Propunerea a fost adoptată de Adunarea Națională, dar blocată de Senat. Ulterior, a fost respinsă în timpul dezbaterilor asupra bugetului pentru 2026.
În locul acesteia, Legea finanțelor pentru 2026 a introdus un impozit de 20% asupra unor bunuri de lux, precum iahturi, avioane private, mașini sport și bijuterii. Taxa se aplică activelor deținute prin structuri familiale pasive în valoare de cel puțin cinci milioane de euro.
Unii economiști nu sunt de acord că impozitarea averilor provoacă automat plecarea bogaților.
Thomas Piketty consideră că riscul fugii de capital este adesea exagerat. El susține că o cooperare mai bună între state ar putea face taxele pe avere mai eficiente. Piketty afirmă că inegalitatea a crescut și din cauza reducerilor de taxe acordate celor mai bogați. În opinia sa, impozitele bine concepute pot reduce diferențele sociale fără să afecteze puternic investițiile.
Criticii spun însă că Franța a mai încercat astfel de politici și că rezultatele nu au fost întotdeauna bune.
Ei susțin că plecarea chiar și a unui număr mic de antreprenori și investitori poate afecta creșterea economică, deoarece aceștia dețin firme, finanțează afaceri și creează locuri de muncă.
Franța are o istorie îndelungată în privința taxării averilor
În 1982, președintele François Mitterrand a introdus Impozitul de solidaritate pe avere, cunoscut drept ISF. Acesta se aplica persoanelor cu averi mari.
Pe întreaga perioadă în care a fost aplicat, impozitul a adus la buget 63,5 miliarde de euro. Numai în 2017, ultimul său an de existență, a generat aproximativ 4,1 miliarde de euro.
Economistul Eric Pichet estimează însă că taxa a provocat ieșiri de capital de aproximativ 200 de miliarde de euro și a redus creșterea anuală a economiei cu circa 0,2%.
În 2017, Emmanuel Macron a eliminat ISF și l-a înlocuit cu Impozitul pe averea imobiliară, numit IFI. Taxa se aplică persoanelor care dețin proprietăți imobiliare nete de peste 1,3 milioane de euro, dacă acestea nu sunt folosite în activități comerciale. Potrivit guvernului francez, IFI aduce la buget aproximativ 1,1 miliarde de euro pe an.
Franța a introdus și așa-numita "suprataxă" a președintelui François Hollande. Aceasta prevedea o cotă de impozitare de 75% pentru veniturile anuale mai mari de un milion de euro. Măsura urmărea să îi oblige pe cei mai bogați să contribuie mai mult la depășirea crizei economice.
Consiliul Constituțional a respins însă forma inițială a taxei la sfârșitul anului 2012, considerând-o inechitabilă. Guvernul a modificat apoi sistemul, iar plata taxei a fost transferată de la angajat la companie. Angajatorii trebuiau să plătească un impozit de 50% pentru partea din salariu care depășea un milion de euro.
Taxa a fost eliminată în 2015, după ce a adus venituri mai mici decât estimările: 160 de milioane de euro în 2013 și 260 de milioane de euro în 2014.
În acea perioadă, Bernard Arnault, directorul general al LVMH și cel mai bogat om din Franța, a solicitat cetățenia belgiană.
Actorul Gérard Depardieu s-a mutat și el în Belgia, înainte de a obține cetățenia rusă.
Majoritatea contribuabililor francezi nu susțineau cota de 75%. Totuși, sondajele arătau că șase din zece alegători erau de acord cu majorarea taxelor pentru cei bogați.
Țările care încearcă în prezent să atragă milionari
Emiratele Arabe Unite sunt una dintre principalele destinații, deoarece nu aplică impozit pe venitul persoanelor fizice.
În Europa, Italia a devenit tot mai atractivă după introducerea unui sistem de impozitare forfetară pentru anumite persoane care se mută din străinătate.
Persoanele eligibile pot plăti anual o sumă fixă pentru veniturile obținute în alte țări, indiferent de valoarea acestora.
Sistemul este atractiv în special pentru antreprenorii și investitorii care au afaceri sau active în mai multe state.
Elveția atrage de mult timp persoane bogate prin regimurile sale fiscale favorabile.
Monaco rămâne, de asemenea, o destinație importantă pentru cei foarte bogați, deoarece nu aplică impozit pe venitul persoanelor fizice.
Portugalia a atras mii de rezidenți bogați printr-un regim fiscal special, deși modificările recente au redus avantajele acestuia.
Pierderea netă a 800 de milionari reprezintă doar o parte foarte mică din populația bogată a Franței. Fenomenul arată însă dificultatea cu care se confruntă guvernele europene: să crească veniturile din taxe și să reducă inegalitatea, fără să determine investitorii și capitalul să plece în alte țări. Pe măsură ce oamenii și banii se pot muta tot mai ușor dintr-un stat în altul, găsirea acestui echilibru devine din ce în ce mai dificilă.
