Ghețarii și permafrostul care se topesc din cauza încălzirii globale fac munții din zonele alpine din Europa să devină tot mai instabili, iar unele sate aflate la poalele lor riscă să dispară. Salvarea acestor așezări implică costuri de sute de milioane de euro, iar unii se întreabă dacă merită să fie reconstruite în același loc sau dacă ar fi mai bine să fie relocate în zone mai sigure, chiar dacă acest lucru ar putea însemna pierderea unor moduri tradiționale de viață, scrie BBC.
Prăbușirea unui vârf de munte și a unei porțiuni din ghețarul de deasupra satului elvețian Blatten în mai 2025 a scos în evidență fragilitatea comunităților alpine.
Într-un mic sat din frumoasa vale Loetschental din Elveția, Matthias Bellwald merge pe strada principală și este întâmpinat la fiecare câțiva pași de localnici care îi zâmbesc, îi strâng mâna sau îi spun cuvinte prietenoase.
Bellwald este primar, dar acest sat nu este al lui. Acum două luni, casa sa, aflată la cinci kilometri distanță, în Blatten, a fost ștearsă de pe hartă, după ce o porțiune din munte și ghețar s-au prăbușit în vale.
Cei 300 de locuitori ai satului fuseseră evacuați cu câteva zile înainte, după ce geologii au avertizat că muntele devenea tot mai instabil. Însă și-au pierdut casele, biserica, hotelurile și fermele.
Localnicii din Blatten cred că situl va fi curățat până în 2028, iar primele case noi vor fi gata până în 2029. Însă costurile sunt considerabile, iar reconstrucția este estimată la sute de milioane de dolari, poate chiar 1 milion de dolari per locuitor.
Contribuțiile voluntare din partea publicului au strâns rapid milioane de franci elvețieni pentru cei care și-au pierdut casele. Guvernul federal și cel cantonal au promis, de asemenea, sprijin financiar. Însă unii se întreabă: merită efortul?
Protejarea acestor zone va fi costisitoare
Deși dezastrul a șocat țara, aproximativ două treimi din Elveția sunt muntoase, iar climatologii avertizează că ghețarii și permafrostul – liantul care ține munții împreună – se dezgheață pe măsură ce temperatura globală crește, făcând alunecările de teren tot mai probabile. Protejarea acestor zone va fi costisitoare.
Elveția cheltuiește aproape 500 de milioane de dolari anual pe structuri de protecție, dar un raport din 2007 pentru parlamentul elvețian sugera că o protecție reală împotriva pericolelor naturale ar putea costa de șase ori mai mult.
Este o investiție care merită? Sau ar trebui țara, și locuitorii săi, să ia în calcul opțiunea dureroasă de a abandona unele dintre satele alpine?
Ziua în care pământul s-a cutremurat
Alpii sunt o parte esențială a identității elvețiene, și fiecare vale, precum Loetschental, are propria cultură.
Pierderea satului Blatten și perspectiva pierderii altora i-a făcut pe mulți elvețieni să se întrebe câte dintre aceste tradiții alpine vor dispărea. Astăzi, Blatten este îngropat sub milioane de metri cubi de rocă, noroi și gheață. Deasupra lui, muntele rămâne instabil.
Când au fost evacuați pentru prima dată, locuitorii au crezut că măsura este doar preventivă, fiindcă casele lor stătuseră acolo de secole. S-au gândit că se vor întoarce curând.
Fernando Lehner, un om de afaceri pensionar, spune că nimeni nu se aștepta la amploarea dezastrului. „Știam că va fi o alunecare de teren în ziua aceea... Dar a fost pur și simplu incredibil. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că se va întâmpla atât de repede.
„Și acea explozie, când ghețarul și alunecarea de teren au coborât în vale, nu o voi uita niciodată. Pământul s-a cutremurat.”
Alunecările de teren sunt tot mai imprevizibile
Oamenii din Blatten, dornici să-și recupereze casele cât mai repede, nu vor să vorbească despre schimbările climatice. Ei subliniază că Alpii au fost întotdeauna periculoși și descriu dezastrul ca un eveniment unic în mileniu.
Dar climatologii spun că încălzirea globală face viața în munți mai riscantă.
Matthias Huss, glaciolog la Institutul Federal de Tehnologie din Zurich și membru al grupului de monitorizare a ghețarilor Glamos, susține că schimbările climatice au fost un factor important în dezastrul de la Blatten.
„Dezghețul permafrostului la altitudini foarte mari a dus la prăbușirea vârfului”, explică el.
„Acest vârf s-a prăbușit peste ghețar… iar retragerea ghețarului a făcut ca acesta să stabilizeze muntele mult mai puțin eficient decât înainte. Așadar, schimbările climatice au fost de vină, din toate punctele de vedere.”
El recunoaște totuși că și schimbările geologice care nu au legătură cu încălzirea globală au jucat un rol, dar subliniază că ghețarii și permafrostul sunt factori-cheie pentru stabilitatea Alpilor.
Echipa sa de la Glamos a monitorizat o contracție record a ghețarilor în ultimii ani, în timp ce temperaturile medii din Alpi continuă să crească.
În zilele dinaintea prăbușirii muntelui, pragul de zero grade al Elveției, altitudinea la care temperatura atinge punctul de îngheț,a depășit 5.000 de metri, mai sus decât orice munte din țară.
Tot mai multe evacuări
Graubünden este cea mai mare regiune de vacanță din Elveția, preferată de schiori și drumeți pentru natura sa neatinsă, peisajele alpine și satele pitorești.
Jocurile Olimpice de iarnă au fost găzduite aici de două ori, în celebra stațiune St. Moritz, iar Davos primește anual lideri mondiali pentru Forumul Economic Mondial.
Însă un alt sat din Graubünden are o poveste diferită.
Brienz a fost evacuat acum mai bine de doi ani, din cauza semnelor de instabilitate periculoasă a muntelui de deasupra. Locuitorii încă nu s-au putut întoarce, iar în iulie, ploile abundente din Elveția i-au determinat pe geologi să avertizeze că o alunecare de teren este iminentă.
În altă parte a Elveției, deasupra stațiunii Kandersteg din Bernese Oberland, o stâncă a devenit instabilă și amenință satul. Locuitorii au acum un plan de evacuare. Și aici, ploile torențiale din această vară au declanșat avertismente, iar unele trasee de drumeție către Lacul Oeschinen, o atracție turistică populară, au fost închise, amintește BBC.
Unele dezastre au făcut deja victime. În 2017, o alunecare de teren masivă a lovit satul Bondo, ucigând opt drumeți. De atunci, Bondo a fost reconstruit și fortificat, cu un cost de 64 de milioane de dolari.
Încă din 2003, satul Pontresina a investit milioane de dolari într-un baraj de protecție pentru a consolida permafrostul care se dezgheață.
Nu toate satele alpine sunt în pericol, dar imprevizibilitatea acestor evenimente alimentează o îngrijorare uriașă.
Dezbaterea despre relocare
Blatten, la fel ca toate satele montane elvețiene, fusese cartografiat și monitorizat pentru riscuri, motiv pentru care cei 300 de locuitori ai săi au fost evacuați la timp. Dar acum apar întrebări despre viitorul altor sate.
După dezastru, a existat un val imens de simpatie, însă costul uriaș al reconstrucției a stârnit și îndoieli.
Un editorial din influentul ziar Neue Zürcher Zeitung a pus sub semnul întrebării modelul tradițional și constituțional de redistribuire a bogăției în Elveția, prin care veniturile fiscale din centrele urbane precum Zurich susțin comunitățile montane îndepărtate.
Articolul descria politicienii elvețieni ca fiind „prinși într-o capcană a empatiei” și adăuga: „Deoarece astfel de incidente devin tot mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, ele zdruncină disponibilitatea oamenilor de a plăti pentru mitul Alpilor, care modelează identitatea națiunii.”
A sugerat chiar că persoanele care locuiesc în zone de risc ar trebui să ia în calcul relocarea.
Conservarea satelor alpine este extrem de costisitoare. Neue Zürcher Zeitung nu a fost primul care a pus la îndoială prețul salvării fiecărei comunități, dar articolul a stârnit furie.
Deși trei sferturi dintre elvețieni locuiesc astăzi în zone urbane, mulți păstrează legături puternice cu munții. Elveția este acum o țară bogată, de înaltă tehnologie, dar istoria sa este una rurală, marcată de sărăcie și condiții de viață dure. Foametea din secolul al XIX-lea a provocat valuri de emigrare, scrie BBC.
Îmblânzirea muntelui
Boris Previšić, directorul Institutului pentru Cultura Alpilor al Universității din Lucerna, spune că mulți elvețieni , cel puțin cei din orașe, au ajuns să creadă că au îmblânzit mediul alpin.
Căile ferate, tunelurile, telecabinele și trecătorile de mare altitudine sunt capodopere inginerești care au conectat comunitățile alpine între ele și cu restul țării. Dar acum, parțial din cauza schimbărilor climatice, această încredere pare zdruncinată, potrivi acestuia.
„În Elveția am crezut că putem face orice cu infrastructura. Acum cred că suntem din nou la punctul zero", spune acesta.
Satul Blatten a rezistat timp de secole. „Când te afli într-un sat care există de 800 de ani, ar trebui să te simți în siguranță. Asta e ceea ce e atât de șocant.”
„A lupta înseamnă să fim mai bine pregătiți”, explică el. „Dar trebuie să fim și mai flexibili. Trebuie să avem întotdeauna în vedere și evacuarea.”
La final, adaugă: „Nu poți ține în frâu întregul munte.”
Ştiri video recomandate
