Tinerii din generația Z au nevoie de bani de la părinți lor până mai târziu în viață, potrivit studiilor. Totuși, deși acest ajutor îi poate ajuta să devină până la urmă independenți, poate crea și probleme în relația cu părinții dacă nu este gestionat corect, mai ales atunci când părinții sunt nevoiți să își sacrifice propriile interese financiare pentru a-și sprijini copiii, avertizează experții citați de CNBC.
Aproximativ două treimi, adică 64%, dintre părinții care au copii din Generația Z, cei cu vârste între 18 și 28 de ani, spun că aceștia încă depind financiar de ei, fie pentru bani, locuință sau alt tip de sprijin, potrivit studiului Wells Fargo Money Study din 2026. Mai mult de jumătate dintre acești părinți, 56%, spun că acest sprijin le afectează propriile finanțe. Banca a chestionat 3.773 de adulți din SUA la sfârșitul anului trecut.
„Sprijinul până spre mijlocul vârstei de 20 de ani, și uneori chiar mai mult, a devenit mai acceptat, mai ales atunci când îi ajută pe tineri să termine studiile, să gestioneze costurile locuinței sau să evite dificultățile financiare”, a spus planificatorul financiar certificat Douglas Boneparth, președinte și fondator al firmei de administrare a averii Bone Fide Wealth din New York.
Dar ajutorul financiar de la părinți ar trebui privit „ca un plan, nu ca un stil de viață”, a spus Boneparth.
Cunoaște condițiile sprijinului oferit de părinți
Sprijinul pe care îl primești de la părinți poate lua mai multe forme, a spus Elena van Stee, cercetătoare în sociologie la Universitatea Harvard, specializată în relațiile părinte–copil. Uneori, părinții împart costul unei cheltuieli, cum ar fi chiria, cu copilul sau îi cer să aibă un loc de muncă în timp ce beneficiază de ajutorul lor. Alte exemple includ situații în care părintele își vinde mașina copilului sau îi percepe chirie.
„Mai ales în familiile mai înstărite, atunci când părinții puteau oferi sprijin, dar se simțeau inconfortabil, au dezvoltat uneori modalități creative de a-l structura, pentru a-l face mai acceptabil din punct de vedere cultural”, a spus van Stee.
În fiecare caz, ar trebui să le ceri părinților să fie „foarte clari” în privința condițiilor contribuției lor, a spus Boneparth.
În mod concret, este important să știi dacă ajutorul este un cadou sau un împrumut. Dacă este un împrumut, „tratează-l ca pe un aranjament financiar real”, a spus el. Ar trebui să înțelegi suma totală, rata dobânzii, momentul începerii rambursării și cât de des trebuie să plătești.
Dacă sprijinul este un cadou, este bine să știi cât timp va dura și când va fi reevaluată situația. „O regulă generală este să revizuiți acordul lunar dacă sprijinul este continuu și semnificativ sau cel puțin la fiecare trei luni dacă situația este mai stabilă”, a spus el.
Deși aceste discuții pot fi incomode, „ambiguitatea este cea care creează resentimente de ambele părți”, a spus Tim Ranzetta, cofondator și CEO al Next Gen Personal Finance.
Pentru a evita conflictele ulterioare, aceste aranjamente financiare ar trebui puse în scris, a adăugat Corey Seemiller, profesor la Wright State University și coautor al cărții „Generation Z: A Century in the Making”.
„De exemplu, dacă părinții sunt de acord să plătească împrumuturile pentru studii ale copilului, acest lucru ar trebui consemnat în scris”, a spus Seemiller. „Dacă copilul va locui acasă și va plăti chirie, și asta ar trebui stabilit în scris.”
„O linie de sosire pe care toată lumea o poate vedea”
Tinerii adulți care primesc sprijin financiar ar trebui, de asemenea, să fie transparenți în privința planului lor, a spus Ranzetta. Ei „ar trebui să poată arăta părinților un buget, un obiectiv de economisire și un calendar clar”.
„Transformă o situație deschisă într-una cu un final vizibil pentru toată lumea”, a spus el.
Ar trebui să vii la discuțiile periodice cu părinții pregătit să oferi actualizări despre venituri, progresul în găsirea unui loc de muncă și rambursarea datoriilor, a spus Boneparth.
„Scopul este să arăți că sprijinul este folosit intenționat și că există progres către o independență mai mare”, a spus el.
Adesea, tinerii adulți simt rușine când primesc ajutor financiar de la părinți, a spus van Stee.
Acest sprijin poate genera îngrijorări că rămâi în urmă față de etapele tradiționale ale vieții de adult sau disconfort legat de privilegiul de a avea acces la acest ajutor, în timp ce mulți alții nu au.
„Acceptarea sprijinului parental poate părea incompatibilă cu ideea meritocrației și cu convingerea că oamenii ar trebui să-și câștige singuri succesul”, a spus van Stee.
Dar, de multe ori, tocmai acest ajutor le permite copiilor să ajungă în final să se descurce singuri. „Sprijinul din trecut permite independența prezentă și viitoare”, a adăugat ea
Ştiri video recomandate
