Cunoscută mult timp pentru hărnicie, Germania se confruntă cu o criză economică și identitară, pe măsură ce populația sa muncește din ce în ce mai puține ore.
Răspunsurile automate de concediu, setate pentru câte o lună întreagă, au fost dezactivate. Din vitrinele magazinelor și de pe ușile restaurantelor au dispărut afișele cu „închis pe perioada vacanței - revenim în septembrie”. După o vară petrecută pe plajele din sudul Europei, germanii s-au întors la muncă.
Sau poate nu.
Deși orașele și satele depopulate s-au animat odată cu începutul școlii și reîntoarcerea aparentă la serviciu, Germania traversează o dilemă economică și existențială: în ciuda reputației de popor harnic, germanii pur și simplu nu mai muncesc suficient, scrie Washington Post.
Datele sunt mai mult decât surprinzătoare. Dintre cele 38 de economii avansate ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Germania se află pe ultimul loc la numărul de ore lucrate anual.
Este o criză de identitate pentru o țară care, în urmă cu doar un deceniu, impunea măsuri dure de austeritate statelor din sudul Europei, descrise atunci în presa germană ca fiind „leneșe și îndreptățite”. Conform datelor OCDE, un grec a muncit în medie 1.898 de ore anul trecut, un portughez 1.716, iar un italian 1.709. În Germania, media a fost de doar 1.331 de ore.
Nu este doar o problemă de obiceiuri de muncă. Economia Germaniei rămâne mult în urmă față de țările vecine. Săptămâna trecută, șomajul a depășit pentru prima dată în 10 ani pragul de 3 milioane de persoane, iar rata șomajului, deși sub media europeană, este în creștere constantă.
Economia s-a contractat doi ani la rând și este acum mai mică decât în 2019, potrivit lui Carsten Brzeski, economist-șef la ING Germania. Între timp, economiile Spaniei și Greciei au crescut cu peste 2% anul trecut.
„Spania crește mai repede. Grecia crește mai repede. Țări pe care le-am perceput ca fiind slabe ne arată acum că sunt performere, iar noi suntem cei slabi în creștere”, a declarat Steffen Kampeter, director general al Confederației Patronatelor Germane și fost parlamentar.
Politica și orele de muncă
Problema a devenit și una politică.
„Trebuie să muncim mai mult și, mai ales, mai eficient în această țară”, a spus cancelarul Friedrich Merz în primul său discurs după preluarea mandatului, în mai.
El a avertizat și împotriva experimentelor privind săptămâna de lucru mai scurtă: „Cu o săptămână de patru zile și work-life balance nu vom putea menține prosperitatea acestei țări”.
Germanii nu doar că își iau concedii lungi – prin lege, un angajat are dreptul la 20 de zile pe an, dar cei mai mulți primesc mai multe, plus numeroase sărbători legale – ci și înregistrează în medie 19 zile de concediu medical anual, față de 16 înainte de pandemie. Creșterea este pusă pe seama unei schimbări culturale, nu medicale.
„Nu cred că există motive foarte bune pentru ca germanii să fie atât de mai bolnavi decât alte țări cu venituri mari”, a spus Jonas Jessen, cercetător la Centrul de Științe Sociale din Berlin.
Luna trecută, scandalul a reizbucnit după relatările din presă despre o profesoară din Renania de Nord-Westfalia aflată în concediu medical din 2009, dar care și-a încasat integral salariul.
„Asta nu este sustenabil”, a spus Michael Kretschmer, premierul landului Saxonia și vicepreședinte al CDU, într-un interviu. „Trebuie să se schimbe. Munca part-time nu trebuie să devină norma într-o economie”.
El a subliniat că, în Saxonia, sănătatea și îngrijirea medicală au fost afectate grav de reducerea orelor de muncă și că fiecare creștere salarială duce la și mai puține ore lucrate. „Trebuie să devenim landul lider la ore lucrate, nu ultimul”, a adăugat acesta.
Viața înaintea muncii
Desigur, există și avantaje. Mulți americani suprasolicitați privesc cu invidie spre germani, care își iau săptămâni întregi de concediu și nu răspund la emailuri până la întoarcere.
„Mai există și alte părți ale vieții în afară de muncă”, a spus Christopher Sitzmann, student la Drept, 27 de ani, surprins vineri după-amiază la cumpărături într-un magazin de sport din Berlin. „Îmi place sportul. De aceea sunt aici, să cumpăr echipament de înot. Am terminat deja munca pe ziua de azi”.
Dar, potrivit lui Kampeter, balanța a înclinat prea mult spre „viață” și prea puțin spre „work”: „Există percepția greșită că poți avea o viață bună fără muncă”.
Faeze Haddadi, 34 de ani, mutată din Iran în Berlin acum patru ani, recunoaște că a fost surprinsă.
„Nu aveam idee cât de mult muncesc oamenii aici și credeam că vom fi nevoiți să muncim mai mult și mai intens. Dar se pare că oamenii de aici nu simt presiunea de a munci”, a spus ea.
Problema structurală: femeile și part-time-ul
Experții spun că nu este vorba de lene, ci de factori structurali. Femeile germane sunt mult mai predispuse să lucreze part-time. Potrivit Eurostat, în 2023, 48% dintre femeile angajate lucrau part-time, comparativ cu doar 10% dintre bărbați. În rândul mamelor, procentul depășește 65%.
Rata ocupării echivalente cu norma întreagă a fost de 61% pentru bărbați și doar 44% pentru femei, una dintre cele mai mari diferențe de gen din UE.
Școlile și centrele de îngrijire se închid devreme, ceea ce face dificil ca ambii părinți să lucreze full-time. Normele culturale au consolidat rolul femeilor în casă.
În vestul Germaniei, mamele care munceau erau numite „mame corb” și erau stigmatizate. În est, în schimb, legea cerea ca ambii părinți să lucreze, iar creșa era disponibilă de la vârste mici. Diferența se simte și astăzi: mamele din fostul RDG lucrează mai frecvent cu normă întreagă.
Ce soluții există?
Experții nu cad de acord. Se vorbește despre creșterea disponibilității creșelor și programelor after-school, dar și despre schimbări fiscale, cum ar fi trecerea de la impozitarea comună a soților la cea individuală - măsură care ar putea aduce echivalentul a 500.000 de joburi full-time. Însă măsura este percepută ca „anti-familie” și greu de adoptat politic.
Patronatele cer, în plus, reducerea birocrației și atragerea de imigranți.
Între timp, tendința din companii pare să fie inversă: nu spre mai multă muncă, ci spre mai puțină. Anul trecut, 45 de firme germane au testat timp de șase luni săptămâna de lucru de patru zile, fără reducere salarială. Rezultatele au fost pozitive: productivitate orară mai mare și angajați mai fericiți. Cele mai multe firme au decis să continue experimentul și după încheierea perioadei de test.
Ştiri video recomandate
