Săpăturile efectuate de o echipă de arheologi într-un cimitir polonez din secolul al XVII-lea au dezvăluit practici funerare ciudate, precum înmormântări cu lacăte la picioare sau seceri la gât pentru a împiedica morţii să-şi părăsească mormintele, practici izvorâte din superstiţii şi frici ale epocii, relatează Agerpres. Situl arheologic a fost descris drept „o necropolă a proscrișilor” de către oamenii de știință.
Studiul arheologic este efectuat în zona localităţii Dabrowa Chelminska (în sudul Poloniei), unde au fost găsite 101 morminte care formează o „necropolă a proscrişilor”, aşa cum o descrie arheologul polonez Dariusz Polinski.
Practici funerare înrădăcinate în superstiții
Caracteristicile bizare ale multora dintre mormintele investigate indică prezenţa unor „ritualuri atipice menite să împiedice decedaţii să se întoarcă din morţi” şi „ilustrează teama profundă faţă de supranatural a societăţii din secolul al XVII-lea”, pe fondul bolilor şi epidemiilor faţă de care la acea vreme existau puţine explicaţii ştiinţifice.
Echipa de cercetători crede că acesta este cel mai mare cimitir polonez dedicat „proscrişilor”, termen care acolo în acea epocă se referea la persoanele care în timpul vieţii lor erau considerate periculoase, blestemate sau nedemne de o înmormântare într-un cimitir obişnuit.
Au fost astfel descoperite acolo rămăşiţe pământeşti ale unor persoane îngropate cu seceri la gât, lacăte la picioare sau pietre grele puse peste corp pentru a imobiliza cadavrele astfel încât acestea să „nu se întoarcă din morţi”.
Cine a fost „vampirul Zosia”
Multe dintre aceste persoane sufereau de boli precum cancer sau sifilis, care la acea vreme generau teamă şi „bănuieli privind forţe malefice sau demonice”, explică Dariusz Polinski.
Studiul interdisciplinar urmăreşte să înţeleagă modul în care societăţile din acea epocă gestionau frica de necunoscut prin izolare şi stigmatizare, chiar şi după moarte.
De exemplu, rămăşiţele pământeşti descrise de cercetători ca aparţinând „Vampirului Zosia” corespund unei tinere îngropate cu o seceră la gât şi un lacăt la un deget de la picior, în timp ce analizele au relevat că ea avea pe stern un hemangiom, care probabil i-a provocat o deformare fizică vizibilă al cărei efect a fost că tânăra s-a confruntat cu o situaţie de respingere socială.
Un alt caz evidenţiat este cel al unei femei care a avut un anevrism ale cărui simptome, precum accesele de furie sau convulsiile, putea fi atunci intrerpretate drept manifestări de posedarea demonică.
„Secolul al XVII-lea a fost o perioadă foarte dură, oamenii nu înţelegeau cauzele bolilor şi căutau cauze sau vinovaţi pentru a se proteja de pericole” imaginare, mai explică arheologul citat.
Cercetarea este în desfăşurare şi în lunile următoare sunt aşteptate noi relatări despre aceste înmormântări neobişnuite.
Ştiri video recomandate
