Peștele-leu veninos, originar din Indo-Pacific, a invadat Marea Mediterană, unde pune în pericol echilibrul ecologic. Este un prădător eficient, rezistent și prolific — o singură femelă poate depune până la 2 milioane de ouă anual. Încălzirea Mării Mediterane a creat condiții propice pentru dezvoltarea acestei specii.
Deși Marea Mediterană, ca orice altă mare, este populată de specii invazive, peștele-leu se dovedește a fi printre cei mai dăunători. Acest prădător poate perturba profund un ecosistem marin care a susținut civilizații timp de milenii. Mănâncă creveți, crabi și pești mai mici, iar în timpul festinurilor, stomacul său poate să se extindă de 30 de ori.
Este rezistent, capabil să supraviețuiască o lună fără hrană. Spinii săi veninoși descurajează prădătorii, iar o singură femelă poate produce până la 2 milioane de ouă pe an, potrivit The Washington Post.
„Vor perturba masiv ecosistemul”, avertizează biologul marin Jason Hall-Spencer de la Universitatea din Plymouth. „Este cel mai rapid invadator marin din lume.”
› Vezi galeria foto ‹
Peștele-leu este gustos, prăjit sau în supă
În încercarea de a-i opri, scafandrii organizează concursuri de pescuit în largul Ciprului. Ecologiștii încearcă să promoveze consumul de pește-leu, insistând că este gustos, prăjit sau în supă.
Într-o audiere specială în Parlamentul Greciei, un cercetător a spus că dieta grecească bazată pe fructe de mare nu s-a schimbat prea mult în ultimii 3.500 de ani – dar schimbările climatice și activitatea umană modifică acum compoziția capturilor, favorizând specii invazive precum peștele-leu.
Temperatura Mediteranei a crescut cu 1,5°C în ultimele patru decenii, iar valurile de căldură marină devin din ce în ce mai frecvente. Un studiu recent arată că aceste condiții climatice au devenit similare cu habitatul natural al peștelui-leu din Indo-Pacific, permițându-i să supraviețuiască și să se reproducă în zone anterior prea reci.
Peștii-leu preferă să se ascundă între stânci și crăpături, iar scafandrii sunt martorii direcți ai invaziei. Pe insula Elafonisos din Grecia, scafandrul Cavessi, de 49 de ani, este recunoscut ca expert. Fără oxigen, coboară la 40 de metri și prinde zeci de pești-leu cu sulița. După o zi aparent reușită de pescuit, partenerul său, Babbone, consideră abundența un semn clar al unei „catastrofe ecologice”.
Invadatori seducători: au distrus recifuri de corali, au decimat specii valoroase
De la distanță, peștii-leu sunt frumoși: au dungi albe și portocalii, spini veninoși ca un mohawk și înotătoare în formă de evantai. Dar experiențele din Florida și Caraibe arată că, odată instalați, sunt aproape imposibil de controlat.
Eliberați probabil din acvarii în anii '90, au distrus recifuri de corali, au decimat specii valoroase și au supraviețuit în ciuda vânătorilor intense.
Guvernele din Caraibe au eliminat restricțiile de pescuit și au oferit premii pentru capturarea lor – chiar și 2.000 într-o zi – însă eforturile nu au dat roade.
În Mediterană, cercetătorii caută soluții de ultimă instanță: roboți autonomi, capcane, sau chiar o barieră salină la intrarea în Canalul Suez. Dar peștele-leu este deja aici.
Cea mai viabilă soluție, spun specialiștii, este să-i mâncăm.
Din mare, în meniu
Unul dintre cei mai activi promotori ai ideii este Enrico Toja, un italian de 82 de ani care petrece verile în Elafonisos. El vrea ca insula să devină un centru pentru studiul și gătirea peștelui-leu. Visul său: carpaccio de pește-leu în meniurile din toată Grecia.
Totuși, schimbarea e grea. Pescarii prind tot mai mulți pești-leu, dar îi aruncă înapoi pentru că nu există cerere. Pe insulă, puține taverne îl oferă în meniu, iar una dintre ele l-a adăugat vara aceasta, dar nu a avut nicio comandă.
Bucătarii spun că oamenii caută mâncarea tradițională: caracatiță și calamar, chiar dacă sunt tot mai greu de găsit. Adesea, restaurantele servesc produse congelate, precum caracatiță importată din Maroc, pentru a satisface cererea turiștilor.
„Ne place să mâncăm ce mâncau mamele și bunicile noastre”, spune Hall-Spencer. „Dacă nu ai crescut cu pește-leu, nu ai încredere în el.”
WWF a sponsorizat demonstrații culinare cu pește-leu, iar pe insulele mari precum Rodos și Creta, acesta a început să apară în piețe. În Elafonisos, doar o singură tavernă îl servește constant – cea a pescarului Pavlos Liaros, care îl gătește sub formă de supă.
Într-o seară recentă, Toja a organizat o masă alături de familie și prieteni. S-au servit legume prăjite, salată grecească, vin alb și, desigur, supă de pește-leu. Preparată clasic, cu morcovi și cartofi, supa a fost declarată „perfectă”.
„Acesta,” a spus Toja, „este peștele local.”
Ştiri video recomandate
