Țânțarii înțeapă oamenii în aproape toate țările din lume. Dar există vreo țară în care nu se găsește acest dăunător care suge sânge? Răspunsul este „da”, există o țară fără țânțari și este chiar în Europa.
Deși vecinii săi – inclusiv Norvegia, Scoția și Groenlanda – găzduiesc mai multe specii de țânțari, Islanda rămâne singura țara fără țânțari din lume. (n.r. și Antarctica este lipsită de țânțari, dar acest continent sudic nu este o țară)
Cum este posibil ca Islanda să nu aibă țânțari?
Oamenii de știință au mai multe teorii. Una dintre idei este că țânțarii pur și simplu nu au ajuns încă în Islanda. Țara insulară este separată de vecinii săi prin sute de kilometri de ocean, ceea ce creează o barieră naturală care face dificilă sosirea țânțarilor prin zbor.
Totuși, țânțarii sunt transportați cu avioanele. Gísli Már Gíslason, profesor emerit de limnologie (studiul lacurilor și apelor dulci) la Universitatea din Islanda, a confirmat acest lucru după ce a capturat un țânțar într-un zbor din Groenlanda spre Islanda, potrivit Live Science. Mai mult, țânțarii pot supraviețui câteva ore pe trenul de aterizare al avioanelor, chiar și la temperaturi înghețate, a declarat el într-un interviu pentru publicația Reykjavík Grapevine, în 2017.
Dacă țânțarii au ajuns, de ce nu s-au stabilit acolo?
Gíslason a explicat că lipsa habitatelor potrivite pentru reproducere nu este o problemă. Islanda are numeroase iazuri și mlaștini în apropierea aeroporturilor – locuri ideale pentru ca țânțarii să-și depună ouăle. Cea mai probabilă explicație este clima aspră a Islandei.
Ciclul de viață al unui țânțar are patru etape: ou, larvă, pupă (asemănătoare cu o crisalidă de fluture) și adult. Țânțarii adulți își depun ouăle în apă. Aceste ouă eclozează în larve, care se dezvoltă în pupe, iar apoi apare țânțarul adult.
Robert Jones, biolog specializat în insecte și profesor asistent la London School of Hygiene & Tropical Medicine, a declarat pentru Live Science că larvele de țânțari au nevoie de apă lichidă, neînghețată, pentru a se dezvolta. În regiuni extrem de reci, cum ar fi Arctica canadiană, unele specii de țânțari supraviețuiesc intrând în stare latentă în stadiul de ou, rezistând astfel în apă înghețată timp de luni întregi.
„În zonele mai calde, cum ar fi părți din Europa Centrală, țânțarii pot supraviețui iernii sub formă de ouă sau larve în ape adăpostite care nu îngheață, sau ca adulți ascunși în galerii sau alte locuri protejate”, a spus el.
Clima Islandei este intermediară: ierni lungi și cicluri frecvente de îngheț-dezgheț în toamnă și primăvară, care fac ca apele să înghețe, să se topească și să înghețe din nou în mod repetat. „Aceste cicluri întrerup dezvoltarea și omoară ouăle și larvele de țânțar înainte ca ele să devină adulte, ceea ce face foarte dificilă stabilirea unor populații”, a explicat Jones.
Deși piscinele geotermale din Islanda nu îngheață iarna, temperatura lor poate fi prea ridicată pentru larvele speciilor de țânțari adaptate la latitudini înalte. „În plus, compoziția chimică a apelor geotermale probabil nu este potrivită pentru dezvoltarea țânțarilor”, a adăugat el.
Statutul de „țară fără țânțari” al Islandei s-ar putea schimba
Totuși, din cauza schimbărilor climatice, statutul de „țară fără țânțari” al Islandei s-ar putea să nu dureze pentru totdeauna. Jones a subliniat că primăverile și toamnele mai calde ar putea duce la perioade mai lungi de apă stagnantă neînghețată, permițând astfel țânțarilor să-și stabilească populații permanente.
Immo Hansen, profesor de biologie la New Mexico State University, este de acord. „În prezent, observăm cum țânțarii tropicali își extind aria spre nord în Statele Unite”, a declarat el pentru Live Science, în principal din cauza iernilor tot mai calde din regiune.
Dacă țânțarii vor ajunge în cele din urmă în Islanda, nu ar fi prima dată când o zonă fără țânțari dispare. Hawaii, cel mai izolat arhipelag din lume, nu avea țânțari până în 1826, când nave europene și americane i-au introdus accidental. Datorită climatului favorabil, țânțarii s-au răspândit rapid pe insule. De atunci, schimbările climatice i-au împins chiar și în pădurile de mare altitudine din Hawaii, care înainte erau prea reci pentru supraviețuirea lor.
În ciuda riscului ca țânțarii să ajungă în Islanda, riscul ca speciile care transmit boli – cum sunt cele din genul Aedes, cunoscute pentru transmiterea dengue și chikungunya – să se stabilească acolo rămâne redus, deoarece acești țânțari au nevoie de climate tropicale sau subtropicale pentru a supraviețui, a spus Jones.
Deși sudul Europei se confruntă cu riscuri tot mai mari de astfel de focare din cauza schimbărilor climatice și transportului modern, „studiile de modelare sugerează că Europa de Nord va rămâne în mare parte nepotrivită pentru transmiterea dengue chiar și până în anul 2080”, a concluzionat el.
Ştiri video recomandate
