Se numeau artiști ai îngropării - oameni care se lăsau îngropați de vii în încercări macabre de anduranță. Iar Mick Meaney și-a dorit să fie cel mai bun dintre ei.
Era anul 1968. Muncitorul irlandez abia dacă mai avea câțiva bani, însă credea cu tărie că, dacă va rămâne îngropat mai mult decât oricine altcineva, lumea își va aminti de numele lui.
Pe 21 februarie, un cortegiu format din apropiați și echipe TV a însoțit sicriul său - lung de aproape 1,90 m, lat de 76 cm și căptușit cu spumă - pe străzile din Kilburn, cartierul londonez cunoscut drept „inima” comunității irlandeze. Meaney urma să fie coborât într-o groapă din curtea unei firme de construcții.
Sicriul a fost acoperit complet cu pământ, cu excepția unui tub de aer și a unei conducte prin care i se trimiteau hrană și apă. Ținta lui: să bată recordul mondial și să stea 61 de zile sub pământ.
Această încercare extremă - și finalul său tulburător - sunt acum subiectul unui nou documentar care va fi difuzat pe 26 noiembrie de postul irlandez TG4, potrivit The Guardian. Filmul, numit "Beo Faoin bhFód" (Îngropat de viu), a fost deja prezentat la festivaluri și combină interviuri cu familia și prietenii lui Meaney și imagini de arhivă dintr-un eveniment care a făcut înconjurul lumii. Regia este semnată de Daire Collins.
„Tata a fost un tip mândru din Tipperary”, povestește fiica sa, Mary Meaney, în documentar. „Era ca mulți alții, cei numiți astăzi irlandezii uitați: lucrau cu târnăcopul, trimiteau bani acasă. Grele vremuri mai erau”.
Meaney, solid și puternic, visase să devină boxer profesionist, dar o accidentare i-a curmat planurile, iar el a ajuns să sape tuneluri în Londra. Când un mal de pământ l-a prins sub dărâmături, a rămas calm. Iar atunci s-a fixat în el o idee: să doboare recordul pentru cel mai lung timp petrecut îngropat de viu.
Fenomenul începuse în California, în anii 1920, odată cu moda concursurilor bizare de rezistență: cine stă cel mai mult cocoțat pe un stâlp, cine dansează cel mai mult sau cine învârte cercul hula-hoop fără pauză. În anii ’60, recordul neoficial era atribuit unui texan, Bill White, supranumit „cadavrul viu”. Acesta își făcuse o întreagă carieră din a fi îngropat de viu, adesea pentru promovarea unor afaceri, și stătuse sub pământ 55 de zile.
Pentru a-l depăși, Meaney, atunci în vârstă de 33 de ani, s-a aliat cu Michael „Butty” Sugrue, fost artist de circ devenit patron de pub și organizator de spectacole în comunitatea irlandeză din Londra. Sugrue a organizat o adevărată „priveghere” în pubul Admiral Nelson, în timpul căreia Meaney a fost introdus în sicriu. Un camion a transportat apoi sicriul la șantierul lui Mick Keane, care a oferit terenul pentru experiment. Sub sicriu fusese amenajată o trapă folosită ca toaletă.
În a doua zi, Meaney spunea la telefon, din subteran: „Am dormit extraordinar aseară”.
Cum și-a petrecut cele 61 de zile sub pământ
Avea o rutină strictă: trezire la ora 7, exerciții fizice potrivite spațiului, masaj cu unguente, mese regulate, citit și discuții telefonice. Linia era conectată direct la pub, unde Sugrue percepea taxă pentru fiecare apel – inclusiv vedete, precum pugilistul Henry Cooper, au vorbit cu Meaney. Dar, pe măsură ce săptămânile treceau, interesul public scădea: războiul din Vietnam și asasinarea lui Martin Luther King ocupau primele pagini.
Totuși, pe 22 aprilie, după 61 de zile, Sugrue a adus dansatori, muzicieni și jurnaliști pentru „învierea” lui Meaney. Sicriul a fost scos la suprafață și transportat pe un camion, în aplauzele mulțimii, înapoi la pub. Când capacul a fost ridicat, Meaney - cu barbă și ochelari de soare, pentru a-și proteja ochii - a zâmbit larg: „Aș mai fi stat o sută de zile. Sunt încântat să fiu campionul lumii”.
Dar faima nu i-a adus și bani
S-a spus că Sugrue l-ar fi înșelat. Se vorbea despre un turneu mondial și despre un contract de sponsorizare cu Gillette, dar nu s-a concretizat nimic.
„În viață, unii oameni se poartă ca niște vampiri”, spune Mary Meaney. „Când tata s-a întors în Irlanda, nu mai avea nici măcar bani de o sticlă de lapte”.
Nici gloria nu a durat. Niciun reprezentant Guinness World Records nu a consemnat oficial performanța. Un alt „artist al îngropării”, Tim Hayes, care petrecuse mai puțin timp sub pământ, într-un sicriu normal, i-a contestat recordul. Iar mai târziu, în același an 1968, o fostă călugăriță, Emma Smith, a stat îngropată 101 zile sub un parc de distracții din Skegness.
Meaney s-a angajat la consiliul districtual din Cork și a murit în 2003.
„Ar fi putut trăi o viață simplă, de om obișnuit, de muncitor”, spune fiica lui. „Dar el a vrut ceva ieșit din comun. Când a doborât recordul, a simțit că în sfârșit era cineva”.
Ştiri video recomandate
