Conform certificatului de naştere, fiul lui Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut în 1784. Certificatul de naştere de la starea civilă menționa: "Carlo Mozart, fiul răposatului Amedeo, născut la Viena la 17 septembrie 1784". Există încă o oarecare incertitudine cu privire la data nașterii sale, deoarece unele surse relatează data de 21 septembrie. Totuși, nu există nicio îndoială cu privire la paternitate: Wolfgang Amadeus.
Carl, fiul lui Mozart, rămas orfan la vârsta de 7 ani, a fost trimis la Livorno, în Italia, la o vârstă foarte fragedă de către mama sa, Konstanze, pentru a studia negustoria. Acesta s-a transferat la Milano în 1805, când avea 21 de ani, cu ambiția, ulterior abandonată, de a deveni muzician. Touşi a rămas în oraș toată viața, angajat al "Imperial regio istituto di contabilità lombarda", adică biroul de contabilitate de stat al imperiului austriac. A ieşit la pensie după 30 de ani de muncă, cu o pensie de 700 de florini pe an şi a continuat să locuiască împreună cu servitorul său Giuseppe Del Signore și cu femeia din casă Giuseppa Fantagurzi în casa închiriată de pe Strada Cavalchina 1419, care acum este Via Manin, reltează Corriere della Sera.
Carl Mozart nu s-a căsătorit niciodată și nici nu a avut copii. Fratele său mai mic, Franz Xaver, a murit în 1844, și el tot necăsătorit și fără moștenitori. Din acel moment Carl a știut că, la moartea sa, numele și descendenţa geniului maiestuos al tatălui său se vor stinge. Când oamenii i-au atras atenţia cu privire la acest aspect, el le-a răspuns cu modestie: "Ar fi regretabil dacă și copiii ar fi moștenit talentul tatălui lor, dar, din moment ce nu este cazul, nu contează prea mult."
A murit la 31 octombrie 1858 și a fost înmormântat în cimitirul Mojazza, în zona cunoscută acum sub numele de Piazzale Lagosta. Când cimitirul a fost închis, rămăşiţele sale au fost împrăștiate şi pierdute, la fel ca şi rămășițele altor italieni faimoşi, ca de exemplu Giuseppe Parini. O singură placă îl comemorează pe Carl Mozart, la Monumental, care consemnează că "odată cu el s-a stins linia genealogică, dar nu și gloria veșnică a ilustrului părinte...".
Viața lui Carl la Milano, pe lângă munca sa, a fost dedicată onorării memoriei tatălui său și muzicii sale, dar figura sa a fost curând uitată, atât de repede, încât în 1896 publicaţia Corriere a trebuit să efectueze o investigație pentru a-i reconstitui povestea. Articolul vremii începea așa: "Corespondentul nostru de la Berlin, vorbindu-ne acum câteva luni despre Mozart, a spus că acesta trebuie să fi lăsat un fiu la Milano, despre care nu știa nimic altceva și i-a rugat pe oameni să facă niște cercetări." S-a descoperit, printre alte detalii, că era bine primit în mediul muzical milanez, că dădea lecții de pian și că, la moartea sa, "a lăsat câte 500 de lire fiecăruia dintre cele trei Institute Filarmonice, pentru cei născuți orbi și pentru surdo-muții săraci". Cu toate acestea, a donat cea mai mare parte a averii sale de atunci Institutului Mozarteum din Salzburg. A cumpărat o căsuță în Caversaccio, în zona Como, iar în anul morții sale a fost nașul fiicei unui prieten, iar fina sa, Giuseppina Ghielmetti, a trăit peste o sută de ani și în 1954 a fost invitată la Salzburg pentru a primi o medalie de onoare.
În orașul austriac, în casa-muzeu dedicată muzicianului, se poate admira și astăzi cel mai extraordinar obiect pe care fiul său, Carl, îl păstrase în casa sa milaneză şi pe care apoi l-a donat centrului de excelență în educația muzicală, Mozarteum, cu doi ani înainte de a muri: un pian cu coadă pentru care tatăl meu avea o preferință deosebită, în sensul că îl ținea întotdeauna în biroul său şi doar pe acesta îl folosea în toate concertele sale atât la curte, cât și la teatru.
Ştiri video recomandate
