Maximiliano Maiorino este un cizmar italian în vârstă de 34 de ani din localitatea Sannoro, în Lombardia, care şi-a salvat afacerea, care era în pragul falimentului cu o idee genială, şi acum lucrează cu cele mai mari case de modă din lume. «Nu aveam clienți, dar știam că sunt bun, aveam nevoie doar de ideea potrivită. Salvarea unui papuc Hermès mestecat de câine a avut 14 milioane de vizualizări, acum mă sună marile mărci”, a declarat acesta în cadrul unui interviu pe care l-a dat pentru Corriere della Sera.
Astăzi, Forbes l-a ales ca un caz reprezentativ de antreprenoriat care a decolat datorită internetului, iar brandurile se întrec în a-l invita la evenimentele din cadrul Săptămânii Modei de la Milano, asta după ce a înregistrat cifre record pe reţelele sociale: 400 de mii de urmăritori pe TikTok, 320 de mii pe Instagram, milioane de vizualizări pentru videoclipurile în care repară sau personalizează pantofii şi genţile.
Primul videoclip?
"În 2015, pe Youtube. Reparam pantofi și nimeni nu s-a uitat la el: evident că nu era momentul".
Apoi?
"În 2020, TikTok era plin de oameni care dansau. Am încercat din nou: taie, deschide, lipeşte. O fată îmi adusese o pereche de pantofi sport Alexander McQueen, foarte populari, a căror căptușeală se rupsese. Situaţie imposibilă, daune considerate în general irecuperabile. Mi-au ieșit bine. Vizualizările videoclipului au ajuns la 300.000, au început să sosească mesaje: mi s-a întâmplat și mie, pot să vă trimit pantofii? Reuşisem să întorc situaţia."
Pentru că înainte eraţi pe marginea prăpastiei.
"Când am deschis primul meu magazin, era puțin de muncă și puțini clienți. Zile întregi am câștigat zero. Totuși, am crezut în afacerea cu încălțămintea, știam că mă pricep și repetam: voi găsi ideea potrivită".
Deci ce aţi făcut?
"Pentru a nu da faliment, am început să lucrez pentru a-mi păstra afacerea. A trebuit să cumpăr utilajul și să plătesc chiria, așa că am lucrat ca barman, ospătar, curier."
Producţia de încălțăminte, în teorie, nu este o meserie care să placă tinerilor.
"Stră-străbunicul meu a fost cizmar. Primele mele secrete le-am învățat de la bunicul Marino, tatăl tatălui meu Salvatore: în copilărie petreceam mult timp în magazinul lui, tot în Saronno. Bunicul s-a stins din viață în 1998, tatăl plecase între timp să se dedice construcțiilor. Când a lovit criza din 2008, ne-am hotărât: să ne întoarcem la a fi cizmari. Vechiul utilaj era în garaj".
V-aţi făcut cunoscut realizând miracole pe piese de designer de cel mai înalt nivel: este totul adevărat sau există vreun truc?
"Real. Articolul respectiv are proprietar și dacă aş greşi, nu numai că clientul nu se va întoarce, dar o va scrie și în comentarii. Repararea obiectelor de calitate, cu existenţa second hand, sensibilitate ecologică, preţuri în creştere, a devenit o adevărată piaţă astăzi. Până acum patru ani credeau că ești nebun: "Aș prefera să-l arunc și să cumpăr unul nou".
Dar dumneavoastră aţi crezut atunci.
"În 2017 m-am desprins de magazinul de la Saronno și mi-am deschis unul singur în altă localitate, Gorla Minore: nu m-am oprit. Pentru a încerca să lărgesc cercul am deschis unul și la Solaro: și mai rău. A sosit pandemia Covid, le-am închis pe amândouă și m-am întors la Saronno. Nimeni nu se gândea să-și repare pantofii, și pentru că nimeni nu îi folosea."
Dezastru.
"Cerusem un împrumut de 20.000 de euro de la bancă și m-am trezit cu datorii".
Nu aţi cedat.
"Deși stăteam acolo, uitându-mă la ușă, mă gândeam că mai devreme sau mai târziu voi găsi o modalitate de a mă afirma. Mereu am crezut asta. Mărturisesc că nu a fost ușor: când m-au întrebat "cu ce te ocupi?" si le-am răspuns " sunt cizmar", ei se uitau la mine cu un amestec de şoc şi compasiune. Până și prietenii mei, la început, ţineau să precizeze: "Cizmar, da, dar își face singur pantofii, face chestii geniale". Și am spus: "Băieți, nu mi-e rușine de ceea ce fac". În astfel de momente trebuie să crezi foarte mult în tine."
Cum aţi rafinat tehnica?
"Cu tata. Apoi fac multe teste, exersez, studiez".
La ce școli a mers?
"Am început să studiez ca să fiu arhitect, nu era pentru mine. Insist: angajați-vă în ceea ce credeți, ceea ce nu este același lucru pentru toată lumea. Dacă drumul tău este să studiezi, studiază din greu, dacă este un loc de muncă, muncește din greu. După ce primul conținut a devenit viral în fiecare zi, inclusiv de ziua mea de naștere și de Crăciun, am postat în continuu conținut. Algoritmul a dat roade, contactele au crescut și la fel și comenzile. Am încărcat repararea unui pantof X și timp de o săptămână au sosit doar cereri de pantofi marca X."
Cel mai vizionat videoclip al dumneavoastră?
"Salvarea papucului Hermès care a fost mestecat de câine a ajuns la 14 milioane de vizualizări".
Deci timp de o săptămână doar Hermès.
"Nu, doar obiecte mestecate de câini".
Astăzi, chiar și accesoriile extrem de scumpe vă trec prin mâini.
"Pentru mine, un pantof de designer sau unul care nu este, sunt la fel: aceeași grijă. Cizmarul era înainte cizmar, acum îl văd ca pe un artist. Sunt unii care trimit articole noi și cer să le schimb culoarea: dacă se întâmplă pe un pantof de o mie de euro, din afară îl percep ca pe o misiune "riscantă" și asta atrage curiozitatea".
Cât costă în medie o operațiune?
"Adidașii costă 20 de euro pentru spălare și lipire, 100 până la 300 dacă trebuie refăcuți. Se returnează clientului în aproximativ trei săptămâni".
Ce este imposibil de făcut?
"Din moment ce fac pantofi de la zero, eventual reconstruindu-i chiar și doar dintr-o dantelă. Dar dacă operaţiunea nu merită, îi spun clientului."
Cea mai ciudată intervenție chirurgicală care vi s-a cerut să o faceţi?
"Au vrut să fac un pat pentru câini într-o geantă Bentley trimisă din Elveția".
Lucraţi mult în străinătate?
"Am clienţi în America de Sud, în SUA. Cei din Italia vin personal la Saronno în vacanţă cu pachetele."
Ați făcut vreodată publicitate tradițională?
"Nu".
V-a căutat vreun designer?
"Există un acord de confidențialitate: pot spune că există cei care au apreciat reparațiile".
Maiorino, sunteţi un influencer.
"Am solicitări de a face publicitate mărcilor externe. Am început niște colaborări."
Cât luaţi pe postare?
"Nu știu să spun pentru o postare, aș spune că fiecare colaborare valorează mai mult sau mai puțin 2.000 de euro. Eu refuz multe contracte. Și pentru că nu am mult timp."
Câte ore lucrează?
"La început 14-15 ore pe zi. Mă trezeam, luam micul dejun cu telefonul în mână, răspundeam celor care mă contactau, apoi plecam la magazin, reparații și videoclipuri, prânz cu telefonul, încă în magazin până la 19.30, videoclipuri de postat, solicitări la care să răspundeam. Înnebuneam. Anul trecut am încetinit ritmul: după 19.30 fără telefon".
Partenera dumneavoastră tolerează aceste ritmuri?
"Să duc această viață în trecut nu a ajutat".
Ai pe cineva care să te ajute cu rețelele sociale?
"Sunt tipicar: îmi doresc întotdeauna lucrurile în felul meu, așa că mă descurc. Când mă vedea cu telefonul mobil, tata spunea: lasă telefonul, mai e de lucru. Apoi au început să sosească pachetele. Și acum el este cel care avertizează pe toată lumea: dacă filmează, nu-l deranjaţi!".
Vânzări?
"Voi spune doar că azi sunt bine".
A apărut vreun capriciu?
"Reinvestesc totul în proiectele companiei".
Unde locuiţi?
"În Saronno, cu chirie. Tot cu chirie este şi magazinul de 180 de metri pătrați."
Pe scurt, visează și alți tineri să facă această meserie acum?
"Primesc oferte de la tineri care vor să lucreze pentru mine sau care se interesează de acest domeniu, interes care nu exista înainte".
Nu exista nimic altceva decât rușine.
"Zilele trecute cineva mi-a scris: Aș vrea să vin și să lucrez pentru tine chiar și gratis, aș vrea să învăț".
Ştiri video recomandate
