În sudul Olandei, lângă un estuar larg, un sat de aproximativ 1.100 de locuitori este posibil să dispară de pe hartă. Guvernul olandez vrea să demoleze toate construcțiile din Moerdijk și să-i relocheze populația ca să ridice o stație de transformare de înaltă tensiune. Localnicii sunt devastați și așteaptă cu teamă decizia care le va schimba radical viețile, scrie BBC.
Moerdijk, o mică comunitate de pescari situată la 34 de kilometri sud de Rotterdam, se află pe linia de falie a tranziției energetice verzi a țării.
Guvernul olandez spune că țara are nevoie de noi situri vaste pentru a construi stații de transformare de înaltă tensiune, unde cablurile care transportă electricitate de la parcurile eoliene offshore în creștere pot fi conectate la rețeaua națională.
Totuși, Olanda duce lipsă de pământ. Oficialii susțin că Moerdijk, situat pe malul sudic al estuarului Hollands Diep și bine poziționat lângă porturi, autostrăzi și linii electrice aeriene existente, este o locație ideală pentru o astfel de instalație.
„Suntem duși la abator”
Astfel, locuitorii se confruntă cu amenințarea reală de a-și vedea locuințele demolate la un moment dat în următorul deceniu, iar satul ar putea dispărea complet.
„Suntem duși la abator”, spune negustorul de pește Jaco Koman.
Din biroul său, cu vedere spre cursul de apă strălucitor, comerciantul de pește de a treia generație arată spre orizont.
Familia sa pescuiește aici pentru a-și câștiga existența din 1918, iar compania lui Koman încă păstrează anghile vii pentru afumare, o delicatesă tradițională olandeză, și pentru a aproviziona restaurante de top din întreaga țară.
Industria, spune Koman, la fel ca ultima lui captură, este înfloritoare. Totuși, apele adânci și terenurile deschise care îi susțin traiul sunt exact ceea ce face Moerdijk atât de atractiv pentru planificatori.
„Te culci cu asta și te trezești cu asta”, spune el despre amenințarea ca satul să fie ras pentru a face loc noii infrastructuri energetice. „Chiar spun că trebuie să pleci împreună cu satul tău?”
Când locuitorii au auzit prima dată vestea, își amintește Koman, „toată lumea a fost șocată”. Vocea i se frânge: „A fost cu adevărat, cu adevărat îngrozitor”.
Acum există perspectiva ca nu doar afacerea lui, ci și casa sa de pe cealaltă parte a digului care protejează satul de apă, să fie pierdute.
Koman nu neagă că Olanda are nevoie de mai multă energie curată, dar se întreabă de ce povara ar trebui să cadă aici.
Parcurile eoliene offshore, susțin el și mulți alți săteni, ar putea fi conectate mai departe în larg, cu stații de conversie construite departe de comunitățile existente, nu chiar în mijlocul lor.
Nesiguranța și sentimentul de incertitudine sunt palpabile pe străzile din Moerdijk. Panouri „de vânzare” apar în fața caselor.
Totuși, puțini cumpărători sunt dispuși să investească într-un loc care ar putea fi complet desființat. Steagurile atârnă în bernă, într-un gest pe care locuitorii îl descriu drept doliu pentru moartea unui sat care, tehnic, încă există.
În magazinul alimentar local, proprietara Andrea explică de ce miza este atât de personală. Soțul ei le-a construit casa cu propriile mâini, iar toți cei trei copii ai lor s-au născut acolo.
„Mi-e teamă că îmi voi pierde casa”, spune ea. „Este atâta viață aici. Dar peste 10 ani s-ar putea să nu mai fie nimic.”
Bunicii și socrii ei sunt înmormântați în cimitirul liniștit al satului. Una dintre întrebările care o apasă este ce se va întâmpla cu mormintele dacă zona va fi reamenajată.
Olanda vrea să își extindă energia eoliană offshore
Dezbaterile din Moerdijk reflectă dileme mai largi din întreaga Olandă. Țara este dens populată și se confruntă de mult timp cu echilibrarea cerințelor concurente asupra unei suprafețe limitate de teren - locuințe, agricultură, natură, transport, industrie și, acum, infrastructura necesară pentru susținerea proiectelor de energie regenerabilă la scară largă.
În unele părți ale țării, rețeaua electrică este deja atât de aglomerată încât companiile și proiectele de locuințe au fost informate că ar putea trebui să aștepte ani de zile pentru o conexiune.
În același timp, statul olandez are planuri ambițioase pentru extinderea energiei eoliene offshore în Marea Nordului. Există suficientă capacitate potențială pentru a acoperi cea mai mare parte a cererii naționale de electricitate: dacă energia poate fi adusă la țărm și distribuită în țară.
Geerten Boogaard, profesor de administrație publică la Universitatea Leiden, spune că Moerdijk evidențiază modul în care este distribuită puterea politică în sistemul olandez. „În cele din urmă, suntem un stat centralizat”, explică el.
„Când guvernul național spune: 'Acesta este un interes național vital', există instrumente pentru a implementa efectiv acest lucru”, a explicat el.
Consiliile locale pot obiecta, iar locuitorii pot contesta deciziile, dar, în final, guvernul central are instrumente legale pentru a prelua controlul. Totuși, acest lucru implică costuri politice și financiare.
Pentru Boogaard, conflictul din Moerdijk este mai mult decât despre stâlpi electrici și proceduri de planificare. Este o ciocnire între două moduri de viață — cel al unei comunități locale strâns unite și cel al unei țări care încearcă să-și transforme sistemul energetic ca răspuns la schimbările climatice, preocupările de securitate și presiunea de a renunța la combustibilii fosili.
Jacques, un inginer de 71 de ani, pensionat, stă în fața casei sale ecologice de la marginea Moerdijk, construită la mijlocul anilor ’90 pe un teren care odinioară era agricol. Când s-a mutat acolo, spune el, nu existau turbine eoliene la orizont, depozite logistice sau păduri de stâlpi electrici.
Astăzi, priveliștea include unul dintre cele mai mari hub-uri logistice din Europa și rute de transport importante între Rotterdam și Belgia, iar zgomotul camioanelor care trec acoperă cântecul păsărilor. „Acest sat va fi demolat. De asta sunt sigur”, spune el.
Guvernul olandez a amânat deja o decizie privind viitorul Moerdijk, dar aceasta este așteptată mai târziu în acest an. Miniștrii de resort au refuzat să fie intervievați articolul BBC.
Primarul municipiului Moerdijk, Aart Jan Moerkerke, spune că presiunea este imensă. El subliniază că guvernul central dorește aproximativ 450 de hectare de teren, echivalentul a circa 700 de terenuri de fotbal.
Pe lângă construirea instalației energetice uriașe pe amplasament, există planuri pentru mai multe fabrici de producere a hidrogenului. De asemenea, conducte mari pentru transportul amoniacului și hidrogenului din portul Rotterdam către sud-estul Olandei ar urma să treacă prin Moerdijk.
În principiu, spune Moerkerke, consiliul a decis că Moerdijk trebuie să fie mutat pentru a face loc, preferând să sacrifice un sat pentru a evita perturbări majore și deteriorarea semnificativă a calității vieții în alte patru localități, inclusiv Moerdijk.
Totuși, guvernul ar putea salva Moerdijk, optând pentru alternativa de a amplasa stațiile și cablurile în jurul și între cele patru sate.
Municipalitatea caută garanții privind calendarul, compensațiile și condițiile înainte de a accepta orice.
A le spune locuitorilor din Moerdijk că locuințele, străzile și cimitirele lor s-ar putea să nu mai existe peste un deceniu a fost, spune Moerkerke, „cea mai grea decizie din cariera mea” și una pe care nu o va uita niciodată.
Ceea ce se decide aici nu este doar soarta câtorva străzi de lângă un estuar. Este un test al ceea ce un guvern consideră că poate, sau trebuie, să fie sacrificat pentru securitatea energetică, sustenabilitate și industrie.
În Moerdijk, această dilemă nu mai este abstractă; este imediată și va remodela viețile lui Jaco, Andrea, Jacques și ale tuturor celor care trăiesc pe linia de falie a tranziției verzi.
Deocamdată, ei trăiesc cu incertitudinea că satul în care se trezesc astăzi ar putea exista într-o zi doar pe hărți vechi și în amintirile lor.
Ştiri video recomandate
