O forță de muncă uriașă de migranți ajută India să își atingă obiectivele ambițioase privind energia regenerabilă, atrasă de promisiuni de salarii bune și beneficii. Dar mulți spun că sunt nevoiți să „scape” fără să fie plătiți, scrie The Guardian.
La o lună după ce și-a început noul loc de muncă la cel mai mare parc de energie regenerabilă din lume, în Rann of Kutch, Gujarat, Anawar Alam își plănuia deja fuga. Angajat împreună cu alți 17 bărbați veniți să muncească la construcția unui proiect solar, Alam sperase că salariile și beneficiile promise îi vor ajuta familia rămasă acasă, în Bihar. Dar în mai puțin de două săptămâni a început să regrete.
„Nimic nu ne-a pregătit pentru locul unde urma să muncim sau pentru faptul că era atât de departe de cel mai apropiat sat. Munca era epuizantă, schimburile de 12 ore, iar noi locuiam în corturi improvizate”, spune Alam.
„Era o căldură insuportabilă, iar contractorul tot urla la noi să muncim mai mult și mai repede, amenințându-ne că ne va omorî și nimeni nu va ști că am dispărut. Dar problema și mai mare era că nu ne plătea la timp sau integral”, își amintește el.
Alam este unul dintre miile de tineri muncitori migranți care vin să muncească în câmpiile sărate și izolate din districtul Kutch. Cei mai mulți vin din Jharkhand, Bihar și Uttar Pradesh, atrași de promisiunile contractorilor de salarii bune și locuri de muncă stabile. În realitate, pentru mulți tineri de 20 și ceva de ani, experiența se termină repede: lanțul complicat de subcontractări duce la întârzieri mari la plată, condiții de trai dure, lipsa electricității, a apei potabile și a altor facilități de bază.
Rezultatul: cei mai mulți se întorc acasă după câteva luni, pierzând salarii și oportunități într-un sector considerat esențial pentru viitorul locurilor de muncă verzi.
„Au existat câteva plângeri și am luat măsuri imediat”, spune un oficial din departamentul de muncă al orașului Bhuj, care a dorit să rămână anonim. „Îi încurajăm pe muncitori să raporteze furtul de salarii și alte probleme. Dar foarte puțini o fac, fiind migranți”.
Muncitorii migranți nu cunosc locurile unde ajung și nu știu procedurile de reclamație. Limba poate fi o barieră, iar dacă se întorc acasă, nu își permit drumuri repetate pentru a-și urmări cazul.
Alam, 22 de ani, și colegii săi au reclamat situația inginerilor de pe șantier. Când nu au primit răspuns, i-a cerut tatălui său să îi trimită 30.000 de rupii (circa 250 de lire sterline). Apoi, cu ajutorul colegilor, a organizat evadarea din parcul păzit strict, ascunzându-se într-un vehicul și refugiindu-se în satul Khavda, de unde s-au întors acasă.
„Nu doar că n-am câștigat nimic, dar am fost nevoit să împrumut bani de la tatăl meu ca să fug”, spune Alam.
În 2023, India avea circa 1,02 milioane de locuri de muncă în energie regenerabilă, potrivit Agenției Internaționale pentru Energii Regenerabile (IRENA), jumătate dintre acestea în hidroenergie.
Până în 2030, India vrea să formeze peste 300.000 de muncitori pentru instalarea și mentenanța infrastructurii solare. Dar, în practică, firmele mari care construiesc sistemele solare se bazează pe agenții de recrutare și subcontractori, fără responsabilitate clară.
Parcul din Khavda este doar unul dintre marile proiecte solare, construite în mare parte de migranți, pentru a atinge ținta de 500 GW energie din surse nefosile până în 2030.
„Această forță de muncă vastă nu este recunoscută ca ‘muncitori solari’, ci doar ca simpli muncitori în construcții”, spune Anuj, cercetător la Centrul pentru Energie, Mediu și Oameni. „Sectorul este complet nereglementat din punct de vedere al muncii. Practicile vechi de exploatare sunt aduse aici, într-un domeniu nou”.
Arpit Sharma, director al Skill Council for Green Jobs, spune: „Aceste locuri de muncă atrag mulți migranți, dar nu există reglementări. Recomandăm ca acest lucru să se schimbe, pentru a deveni sustenabile”.
Parcul din Khavda – o combinație de solar și eolian – va avea o capacitate planificată de 30 GW până în 2028, suficient pentru a alimenta 18 milioane de locuințe și a compensa 58 de milioane de tone de emisii CO₂ anual. Se întinde pe 72.400 de hectare și este dezvoltat de șase companii, inclusiv Adani Green Energy și NTPC.
Dar întârzierile la plată afectează tot lanțul. Contractorii spun că facturile sunt decontate în tranșe, nu în ritmul salariilor muncitorilor. Mulți refuză deja să mai aducă oameni la Khavda.
„La început, companiile construiau colonii pentru muncitori, dar era prea scump. Acum trebuie să le plătim noi cazarea sau să le facem corturi improvizate”, spune Sumer Singh, 30 de ani, recrutor. „Pentru firme mici, costurile sunt imposibile”.
În fiecare zi, sute de muncitori vin și pleacă din parc. „Pentru fiecare sută care vine, altă sută pleacă”, spune Jesanguhai Ranabhai, liderul satului Khavda.
Sikander Kumar, muncitor din Jharkhand, a venit cu 25 de colegi pentru 900 de rupii pe zi. „Munca nu era rea, mâncarea era acceptabilă, dar nu aveam apă curată și nici curent electric. Și nu primeam salariul complet. Dacă nu primim anii pentru care migrăm, ce rost are?”, întreabă el.
După două luni, grupul său a plecat pe jos 20 km până la tren. Drumul de întoarcere a fost plătit de familii. Acum, Kumar trebuie să despăgubească muncitori pe care îi convinsese să vină: „Am de plătit 40.000 de rupii și, mai important, trebuie să îmi recâștig încrederea”.
Și Alam a fost chemat de consiliul satului său să plătească muncitorii pe care îi adusese. A vândut o parte din terenul familiei pentru a strânge 200.000 de rupii (1.700 de lire sterline) și acum lucrează croitor.
„Am crezut că vom câștiga mai mult în solar, că vom economisi și ne vom îmbunătăți viața. Dar s-a întâmplat exact opusul. Am pierdut pe toate planurile”, spune el. „Am revenit acasă fără salarii, cu datorii în plus și fără nicio cale să facem plângere. Nimeni nu ne mai răspunde la telefoane”.
Ştiri video recomandate
