Sistemele antiaeriene rusești din dotarea Venezuelei, prezentate ani la rând drept un scut împotriva unei eventuale intervenții americane, nu erau nici măcar conectate la radar în momentul în care forțele SUA au declanșat operațiunea de capturare a președintelui Nicolas Maduro. O analiză realizată de The New York Times arată că mare parte din arsenalul livrat de Moscova nu era operațional, lăsând spațiul aerian venezuelean vulnerabil în fața atacului.
Sistemele ruseşti S-300 şi Buk-M2, intens promovate, ar fi trebuit să fie un simbol puternic al legăturilor strânse dintre Venezuela şi Rusia, doi rivali ai Statelor Unite. Această alianţă părea să ofere Moscovei un punct de sprijin tot mai solid în emisfera vestică.
Cu mare fast, Venezuela a anunţat în 2009 achiziţia acestor sisteme de apărare aeriană din Rusia, pe fondul tensiunilor cu Washingtonul. Preşedintele de stânga de atunci, Hugo Chavez, prezenta armele drept un factor de descurajare în faţa unei eventuale agresiuni americane.
În realitate, Venezuela nu a reuşit să întreţină şi să opereze sistemul S-300 – unul dintre cele mai avansate sisteme antiaeriene din lume – nici sistemele Buk, lăsându-şi spaţiul aerian vulnerabil în momentul în care Pentagonul a lansat Operaţiunea „Absolute Resolve” pentru capturarea lui Maduro, au declarat patru actuali şi foşti oficiali americani.
În plus, o analiză realizată de The New York Times pe baza unor fotografii, înregistrări video şi imagini satelitare a arătat că, la momentul atacului, unele componente ale apărării antiaeriene se aflau încă în depozite, nu în stare operaţională. Luate împreună, dovezile sugerează că, în ciuda avertismentelor repetate de-a lungul mai multor luni, Venezuela nu era pregătită pentru invazia americană.
Pe scurt, incompetenţa armatei venezuelene pare să fi jucat un rol major în succesul Statelor Unite. Sistemele antiaeriene mult lăudate ale Venezuelei nu erau practic conectate atunci când forţele americane au intrat în spaţiul aerian de deasupra capitalei, iar foşti oficiali şi analişti afirmă că este posibil să nu fi funcţionat de ani de zile.
„După ani de corupţie, logistică deficitară şi sancţiuni, toate aceste lucruri au degradat cu siguranţă gradul de pregătire al sistemelor de apărare antiaeriană ale Venezuelei”, a declarat Richard de la Torre, fost şef de staţie al CIA în Venezuela, care conduce în prezent firma de lobby Tower Strategy, cu sediul la Washington.
Oficiali şi experţi spun că şi Rusia poartă o parte din responsabilitate, întrucât instructorii şi tehnicienii ruşi ar fi trebuit să se asigure că sistemele erau complet operaţionale şi să contribuie la menţinerea lor în această stare.
„Cererea enormă generată de războiul Rusiei în Ucraina ar fi putut limita capacitatea Moscovei de a susţine aceste sisteme în Venezuela şi de a se asigura că erau pe deplin integrate”, a mai spus de la Torre.
De altfel, doi foşti oficiali americani susţin că Rusia ar fi putut permite, în mod tacit, ca echipamentele militare vândute Venezuelei să se degradeze, pentru a evita o confruntare mai amplă cu Washingtonul. Dacă armata venezueleană ar fi doborât un avion american, consecinţele pentru Rusia ar fi putut fi semnificative, au spus aceştia.
Atunci când Hugo Chavez a achiziţionat sistemele de apărare aeriană din Rusia, acestea făceau parte dintr-un amplu program de înzestrare, în valoare de miliarde de dolari, menit să refacă armata Venezuelei. Arsenalul urma să fie completat cu avioane de luptă Su-30, tancuri T-72 şi mii de sisteme portabile de rachete sol-aer, cunoscute sub numele de Manpads. Până atunci, Venezuela se bazase în mare parte pe echipamente militare americane, însă, pe fondul deteriorării relaţiilor, Washingtonul a interzis vânzarea de arme către această ţară sud-americană în 2006.
„Cu aceste rachete va fi foarte dificil pentru avioanele străine să vină să ne bombardeze”, declara Hugo Chavez în 2009, după anunţarea acordului pentru achiziţia sistemelor ruseşti de apărare aeriană.
Însă Venezuela s-a confruntat cu dificultăţi majore în întreţinerea echipamentelor ruseşti, rămânând frecvent fără piese de schimb şi fără expertiza tehnică necesară pentru a le repara sau opera, au declarat cei patru oficiali americani, sub protecţia anonimatului.
„Se pare că aceste sisteme ruseşti de apărare aeriană nu au funcţionat chiar atât de bine, nu-i aşa?”, a declarat secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, la câteva zile după atac.
Înlăturarea lui Maduro şi noul parteneriat al Venezuelei cu Statele Unite – deocamdată fragil – reprezintă o lovitură pentru influenţa Rusiei în regiune.
În ultimii 15 ani, Moscova îşi reconstruise treptat prezenţa în America Latină după prăbuşirea Uniunii Sovietice, sporindu-şi vânzările de armament şi consolidând alianţe, în special cu Venezuela.
Totuşi, această alianţă s-ar putea să nu fi fost atât de solidă pe cât o prezentau Moscova şi Caracas. Potrivit Fionei Hill, care a coordonat dosarele ruseşti şi europene în Consiliul Naţional de Securitate al SUA în timpul primei administraţii Trump, Rusia ar fi transmis Washingtonului că este dispusă să lase Statelor Unite influenţă deplină în Venezuela, în schimbul unei mâini libere în Ucraina.
Într-o conferinţă de presă din noiembrie, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a fost întrebat dacă Moscova va desfăşura mai multe arme în Venezuela pentru a-i consolida apărarea, aşa cum a făcut în cazul Belarusului.
Lavrov a clarificat că Venezuela, aflată la mare distanţă de teritoriul rus, nu are aceeaşi importanţă strategică: „Ar fi incorect să comparăm parteneriatul nostru cu Venezuela cu uniunea noastră cu Republica Belarus”.
Rusia şi Venezuela au semnat în luna mai un acord de parteneriat strategic, cu prilejul vizitei lui Maduro la Moscova, pentru extinderea cooperării, inclusiv în domeniul apărării. Totuşi, documentul nu prevede obligaţii de apărare colectivă.
„Cred că, în urma acestei crize, prestigiul Rusiei va avea serios de suferit”, a declarat Brian Naranjo, fost adjunct al şefului misiunii diplomatice americane la Caracas între 2014 şi 2018. „Nu au apărut atunci când Venezuela avea nevoie de ei”, a spus el. „S-au dovedit a fi un tigru de hârtie”.
Armata venezueleană a părut luată prin surprindere de operaţiunea americană, în ciuda ameninţărilor venite din partea Washingtonului timp de mai multe luni.
O evaluare realizată de The New York Times pe baza imaginilor publicate pe reţelele sociale şi a datelor satelitare arată că armata americană a vizat în principal locaţiile unde Venezuela depozitase sau desfăşurase sisteme de apărare Buk.
Într-o astfel de locaţie, unităţi de depozitare care conţineau componente ale sistemului Buk au fost distruse de avioanele americane înainte ca acestea să fie desfăşurate, indicând lipsa de pregătire a armatei venezuelene pentru invazia care a urmat.
În La Guaira, un oraş de coastă din apropierea capitalei Caracas, mai multe videoclipuri publicate online arătau o explozie puternică în zona unor depozite din port. La câteva zile după atac, guvernatorul local, Jose Alejandro Teran, a publicat pe Facebook un videoclip în care vizitează depozitele avariate, afirmând că acestea erau folosite pentru depozitarea medicamentelor destinate pacienţilor cu afecţiuni renale.
Imaginile arătau însă şi rămăşiţele arse ale unui lansator de rachete Buk, precum şi fragmente ce păreau a fi rachete sau resturi de rachete împrăştiate între două depozite.
La doar câţiva kilometri distanţă, în Catia La Mar, au fost raportate explozii puternice în noaptea atacului. Ulterior, Teran şi alţi utilizatori de pe reţelele sociale au publicat imagini de la faţa locului, care arătau depozite bombardate ce conţineau mai multe componente ale unui sistem Buk, inclusiv lansatoare şi un vehicul de comandă, sugerând că echipamentele se aflau în depozit, nu în stare operaţională.
La baza aeriană La Carlota, înregistrări video realizate în timpul atacului surprind explozii pe întregul aerodrom şi coloane de fum ridicându-se în aer. Câteva ore mai târziu, după răsărit, imagini – inclusiv difuzate de televiziunea de stat – arătau rămăşiţele fumegânde ale unui lansator de rachete Buk.
La un alt aeroport, în localitatea de coastă Higuerote, imagini publicate online au surprins o explozie nocturnă, în timp ce un incendiu separat ardea în apropiere. Filmările ulterioare au arătat un lansator Buk distrus.
„Forţele armate venezuelene erau practic nepregătite pentru atacul american”, a declarat Yaser Trujillo, analist militar din Venezuela. „Trupele nu au fost dispersate, radarul de detecţie nu a fost activat, desfăşurat sau operaţional. A fost un lanţ de erori care a permis Statelor Unite să opereze cu uşurinţă, confruntându-se cu o ameninţare foarte redusă din partea sistemului venezuelean de apărare aeriană”.
Nici sistemele Manpads ale Venezuelei nu au jucat un rol semnificativ în apărarea spaţiului aerian împotriva aeronavelor americane.
În luna octombrie, Maduro se lăuda cu arsenalul de sisteme Manpads SA-24 ale Venezuelei, susţinând că acestea au fost desfăşurate în puncte-cheie pentru a apăra ţara, fiind pregătite pentru un atac american. Achiziţia masivă de Manpads ruseşti de către Venezuela în 2017 a stârnit de mult timp îngrijorări în rândul oficialilor americani, din cauza capacităţii acestora de a doborî aeronave.
„Orice forţă militară din lume cunoaşte puterea Igla-S, iar Venezuela are nu mai puţin de 5.000”, declara Maduro la acea vreme, folosind un alt nume pentru SA-24.
Mai multe înregistrări video au surprins însă acelaşi moment în care ceea ce părea a fi un sistem Manpads a fost lansat în timpul operaţiunii, doar pentru a fi întâmpinat de un contraatac intens al avioanelor americane. Doi oficiali americani familiarizaţi cu operaţiunea au sugerat că reacţia puternică a armatei SUA ar fi putut descuraja alte trupe venezuelene să folosească sistemele Manpads.
Rămâne de văzut cât timp va rezista pacea fragilă cu Statele Unite. Washingtonul ameninţă să folosească forţele navale concentrate în Caraibe dacă Venezuela nu va da curs cererilor sale, inclusiv deschiderea câmpurilor petroliere pentru companii americane.
Secretarul de stat Marco Rubio exercită, de asemenea, presiuni asupra guvernului venezuelean interimar pentru a expulza consilierii străini din Rusia, Cuba, Iran şi China, în încercarea de a consolida dominaţia Washingtonului asupra ţării şi a regiunii.
La scurt timp după capturarea lui Maduro, Departamentul de Stat a publicat o fotografie cu preşedintele Trump, cu o expresie severă, însoţită de mesajul „aceasta este emisfera noastră”.
„La multe niveluri, ceea ce încercau ruşii să facă era pur şi simplu să ne enerveze, doar prin faptul că erau în Venezuela”, a declarat Naranjo, fostul diplomat american. „Există dorinţa Rusiei de a demonstra că încă are capacitate de proiecţie strategică la nivel global”.
Însă, a adăugat el, capacitatea lui Putin „de a veni în curtea noastră din spate şi de a ne irita nu merge până la punctul unei confruntări reale”.
Ştiri video recomandate
