Încheierea unui război rămâne deseori vie în memoria colectivă, legată de momente decisive care au oferit sens unui sfârșit definitiv.
Să luăm, de exemplu, capitularea generalului confederat, Robert E. Lee în fața generalului Uniunii, Ulysses S. Grant în aprilie 1865, care a pus capăt războiului civil din SUA. Sau armistițiul care a pus capăt Primului Război Mondial, semnat de Germania și Aliați, într-un vagon de tren lângă Paris, în noiembrie 1918.
Sau sfârșitul Războiului Rece, simbolizat prin răsturnarea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989 și, ulterior, coborârea a drapelului sovietic de la Kremlin, în ziua de Crăciun a anului 1991.
Dar spectacolul din jurul sfârșitului unui război poate induce în eroare. Predarea Confederației de la Tribunalul Appomattox nu a rezolvat tensiunile politice sau culturale dintre Nord și Sud și nici nu a rezolvat prejudecățile rasiale și diferențele politice aferente, care au persistat mult timp după ce sclavia fusese abolită.
Perioada interbelică a anilor 1920 și 1930 în Europa a fost plină de anxietăți și tensiuni care au culminat cu un alt mare război. Încheierea celui de-al Doilea Război Mondial a marcat începutul Războiului Rece. Și, în ciuda prăbușirii Uniunii Sovietice, s-ar putea ca Războiul Rece să nu se fi încheiat – poate că este încă în desfășurare, așa cum a susținut recent istoricul Stephen Kotkin.
În războiul rusesc din Ucraina, s-ar putea să nu existe un moment discret care să marcheze sfârșitul războiului - cel puțin, nu pentru o perioadă de timp.
După opt săptămâni de război – aparent mult mai mult, decât au anticipat ambele părți – există o posibilitate reală ca niciuna dintre țări să nu realizeze ceea ce își dorește. Este posibil ca Ucraina să nu poată expulza complet forțele ruse de pe teritoriul pe care l-au ocupat de când Moscova și-a lansat invazia în februarie.
Probabil că Rusia nu-și poate atinge principalul obiectiv politic: controlul asupra Ucrainei. În loc să ajungă la o rezoluție definitivă, războiul ar putea deschide o nouă eră de conflict caracterizată de un ciclu de războaie rusești în Ucraina.
Dacă războiul nu se încheie prea curând, întrebarea crucială este: timpul de partea cui este?
Michael Kimmage specializat în istoria Războiului Rece, în istoria diplomatică și intelectuală a SUA din secolul al XX-lea și în relațiile dintre SUA și Rusia din 1991, vorbește despre consecințele unui război ruso-ucrainean de lungă durată.
Timpul ar putea fi de partea Rusiei
Un război prelungit, care durează de la luni la ani, ar putea fi un rezultat acceptabil și poate chiar favorabil pentru Moscova.
Ar fi cu siguranță un deznodământ teribil pentru Ucraina, care ar fi devastată ca țară, și pentru Occident, care s-ar confrunta cu ani de instabilitate în Europa și amenințarea constantă a unei deversări.
Un război pe termen lung s-ar simți, de asemenea, la nivel global, provocând probabil, valuri de foamete și incertitudine economică. Un război veșnic în Ucraina riscă, de asemenea, să erodeze sprijinul pentru Kiev în societățile occidentale, care nu sunt bine poziționate pentru a suporta conflicte militare, chiar și pe cele care apar în altă parte.
Societățile occidentale postmoderne, orientate comercial, obișnuite cu facilitățile unei lumi globalizate pe timp de pace și-ar putea pierde interesul pentru război – spre deosebire de populația Rusiei, pe care mașina de propagandă a președintelui rus, Vladimir Putin, a agitat-o și a mobilizat-o într-o societate de război.
Deși Statele Unite și aliații săi sunt îndreptățiți să spere și să lucreze pentru o victorie rapidă a Ucrainei, factorii de decizie din Occident trebuie, de asemenea, să se pregătească pentru un război prelungit.
Instrumentele de politică pe care le au la dispoziție, cum ar fi ajutorul militar și sancțiunile, nu se vor schimba în raport cu durata războiului. Sprijinul militar maxim pentru Ucraina este esențial, indiferent de traiectoria războiului.
Sancțiunile care vizează Rusia, în special care vizează sectorul energetic, ar conduce în mod ideal la schimbări în calculul rusesc în timp și sunt potrivite pentru a proiecta declinul pe termen lung al mașinii de război rusești.
Provocarea cheie constă, nu atât în natura sprijinului pentru Ucraina. Ea rezidă în natura sprijinului pentru războiul din țările care susțin Ucraina.
Într-o epocă a rețelelor sociale și a emoționalității bazate pe imagine, opinia publică poate fi volubilă. Pentru ca Ucraina să reușească, opinia publică globală va trebui să se mențină puternică în numele ei. Acest lucru va depinde, mai mult decât orice, de conducerea politică.
Putin joacă jocul lung
Putin are multe motive să nu pună capăt războiului pe care l-a început. Nu este aproape de a-și îndeplini obiectivele cheie. Până acum, armatele sale nu au funcționat suficient de bine pentru ca Rusia să forțeze capitularea Ucrainei, iar Rusia este foarte departe de a răsturna guvernul ucrainean.
Eșecurile lui au fost umilitor de publice. După ce s-a retras brusc din regiunile din jurul Kievului, armata rusă trebuie să urmărească cum președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, găzduiește vizitatori străini în capitală și cum ambasadele se redeschid.
Scufundarea navei de război rusești Moskva, probabil de către rachete ucrainene, este un alt exemplu foarte vizibil al umilinței militare ale Rusiei din partea forțelor ucrainene.
Putin a plătit deja un preț mare pentru invazia sa. Din perspectiva lui, orice acord de pace viitor care nu câștigă concesii majore din partea Ucrainei, ar fi disproporționat cu pierderea de vieți omenești, pierderea de materiale și izolarea internațională pe care Rusia a experimentat-o.
După ce i-a mobilizat pe ruși pentru război – evocând conflicte simbolice precum Marele Război Patriotic al Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste în acest proces – Putin s-ar putea să nu se mulțumească cu o pace fără glorie.
Deși războiul a fost o greșeală strategică pentru Rusia, probabil că Putin și-ar face rău din punct de vedere politic recunoscându-și gafa. Înainte de invazia sa în Ucraina, Rusia încă mai avea o relație cu Europa și Statele Unite, precum și o economie funcțională.
Ucraina era un stat formal nealiniat, cu multe diviziuni interne și vulnerabilități. Nu existau planuri iminente de extindere a NATO în vreo direcție. Câteva săptămâni mai târziu, războiul din Ucraina a distrus relația Rusiei cu Europa și Statele Unite.
Va devasta economia rusă în timp, împingând în același timp Ucraina mai în vest. Finlanda și Suedia vor adera probabil la NATO în această vară.
Luptând un război pentru a preveni presupusa încercuire, Rusia a consolidat NATO și a întărit legăturile transatlantice. Asta va face mai greu, nu mai ușor, pentru Putin să-și reducă pierderile din Ucraina.
Putin poate recurge la un război de uzură, care prezintă mai multe avantaje pentru el. Dacă urmează să fie învins, el poate amâna înfrângerea cu un război lung și poate chiar să predea conflictul unui succesor.
Un război lung joacă, de asemenea, unele dintre punctele forte ale Rusiei. Ar permite Rusiei timp să înroleze și să antreneze sute de mii de noi soldați, ceea ce ar putea schimba rezultatul. Dacă războiul durează ani de zile, armata rusă și-ar putea reconstrui forțele epuizate, mai ales dacă bugetul de stat al Rusiei rămâne stabil, asta dacă dacă plățile pentru energie din Europa și din alte părți continuă.
Nici Rusia nu are neapărat nevoie de victorii pe câmpul de luptă pentru a exercita presiuni asupra Kievului, mai ales dacă războiul se prelungește. Banca Mondială a evaluat pierderile de PIB ale Ucrainei în 2022 la 45%. Ruina economică a Ucrainei este unul dintre rezultatele importante, chiar dacă mai puțin vizibile, ale războiului.
Un război de uzură l-ar putea ajuta pe Putin să exercite presiuni asupra alianței transatlantice, mai ales dacă sprijinul pentru Ucraina începe să scadă în Occident. Putin vede democrațiile occidentale ca fiind instabile și ineficiente și poate miza pe tranzițiile politice din Europa sau Statele Unite, pe măsură ce tensiunea războiului crește în timp.
Dacă Donald Trump este reales la alegerile prezidențiale din SUA din 2024, el ar putea încerca din nou să încheie un acord cu Rusia, probabil în detrimentul NATO.
Putin este un dictator. Convinși că stăpânirea lor asupra puterii este eternă, dictatorii își permit adesea să joace jocul lung. Sau cel puțin ei cred că pot.
Graba strică treaba
Ucraina are, de asemenea, multe motive pentru a nu pune capăt războiului printr-o încetare prematură a focului în condițiile rusești. Armata sa a avut rezultate superbe. Confruntate cu un atac neprovocat al uneia dintre marile puteri militare ale lumii, forțele ucrainene au respins Rusia în nordul și nord-estul țării.
Rusia a pierdut bătălia pentru Kiev și nu a reușit să împingă dincolo de orașul sudic Mykolaiv spre Odesa. Ucraina a demonstrat că tenacitatea și moralul, sporite de drone și arme antitanc moderne, pot întări capacitățile defensive ale armatei. Rusia are o șansă decentă de a pierde acest război; prin urmare, Ucraina are o șansă decentă să rezolve războiul în condiții mai bune decât concesiile inacceptabil de mari pe care Moscova le vrea în prezent de la Kiev.
Ar fi dificil pentru guvernul de la Kiev să nu se străduiască pentru condiții mai bune, prin progrese suplimentare pe câmpul de luptă și o respingere a ofensivei Rusiei în estul Ucrainei. Urmărirea brutală a războiului de către Rusia a complicat negocierile privind un potențial de încetare a focului.
Rusia a vizat civili și infrastructura civilă în toată Ucraina. A comis crime de război și atrocități, inclusiv violență sexuală pe scară largă și deportarea cetățenilor ucraineni în Rusia. Acesta a fost un război împotriva poporului ucrainean.
Trebuie să presupunem că orice teritoriu pe care Rusia îl păstrează va fi supus unei ocupații vicioase. Guvernul ucrainean nu poate accepta astfel de atrocități împotriva propriei populații pe teritoriul său.
O încetare prematură a focului, în condițiile rusești, ar face ca Ucraina să predea o parte din teritoriul pe care Rusia l-a ocupat de la începutul invaziei, pe 24 februarie. Ar presupune ca Rusia să pună mâna pe o secțiune mai mare din Donbas decât cea pe care Rusia a izolat-o în 2014 și ar posibil să includă și orașele Harkov și Mariupol.
Rusia ar căuta, de asemenea, concesii mai mari asupra statutului militar al Ucrainei. Zelenski a fost deja de acord să nu adere la NATO. Dar dezarmarea și demilitarizarea forțelor ucrainene ar constrânge suveranitatea ucraineană atât în abstract, cât și pe teren.
După ce a pus în buzunar aceste concesii, Rusia ar putea mai târziu să reia războiul împotriva unei armate ucrainene ”demilitarizate” pentru a termina ceea ce a început.
Dictatorii își permit adesea să joace jocul lung. Sau cel puțin ei cred că pot
Orice concesii făcute de Kiev ar trebui, de asemenea, să fie aprobate de populația ucraineană. Ucraina plătește cu sânge pentru acest război teribil. O ”înțelegere cu diavolul” poate fi percepută ca fiind mai rea decât nicio înțelegere.
Zelenski a reușit să unifice poporul ucrainean și să adune sprijin pentru Ucraina la nivel internațional – steagurile ucrainene sunt acum omniprezente în afara Ucrainei.
Guvernul și populația s-au apropiat, iar țara este mai închegată decât era înainte de război. Dacă există cineva care poate convinge ucrainenii să accepte o înțelegere negociată, acesta este carismaticul și popularul Zelenski.
Dar va trebui să prezinte un acord cu termeni acceptabili pentru publicul larg. Aceste condiții – care să permită Ucrainei să-și protejeze cât mai mult din suveranitate, integritate și securitate – probabil depind de progresele viitoare de pe câmpul de luptă ucrainean.
Costurile unei încheieri rapide a acestui război ar putea fi mult mai mari pentru Ucraina decât pentru Rusia. Pentru Rusia, încheierea războiului în condițiile Ucrainei, riscă să afecteze mândria unui dictator. Pentru Ucraina, graba să accepte termenii ruși pune în pericol bunăstarea cetățenilor săi și existența sa ca stat independent.
Un război pe termen lung ridică totuși provocări politice pentru Ucraina. Dacă războiul se prelungește ani de zile, Ucraina va trebui să-și păstreze sistemul politic intact și democrația vie. Următoarele alegeri prezidențiale din Ucraina sunt programate pentru primăvara anului 2024, exact când vor avea loc următoarele alegeri prezidențiale din Rusia.
Dar alegerile Rusiei vor fi false, iar cele ale Ucrainei vor fi reale. După cum a avertizat filozoful politic Alexis de Tocqueville, ”niciun război prelungit nu poate să nu pună în pericol libertatea unei țări democratice”. Ucraina va trebui să-i demonstreze că se înșeală.
Consecințe profunde pentru Europa
Un război prelungit în Ucraina ar avea consecințe profunde pentru continentul european. Europa nu ar fi întreagă, liberă și în pace. Ar conține, în sine, o zonă de război încărcată cu amenințarea escaladării.
Armatele Rusiei nu sunt în nicio condiție de a avansa în Polonia sau în republicile baltice, dar, o linie de pericol neîntreruptă va merge de la nord la sud, mult mai puțin stabilă decât Cortina de Fier din epoca Războiului Rece, cerând noi metode de apărare ale NATO. Exodul refugiaților ucraineni va continua și, cu timpul, migranții pot decide să se stabilească definitiv în Europa.
Un război pe termen lung în Ucraina ar avea și consecințe la scară globală. Dacă s-ar consolida, cu siguranță ar exacerba foamea globală, având în vedere că Ucraina și Rusia sunt mari producători de produse alimentare, precum grâul.
Foamea globală este o pârghie a instabilității globale. În Africa și Orientul Mijlociu, populațiile aparent îndepărtate de Ucraina, s-ar putea afla în crize politice generate de efectele secundare ale războiului din Ucraina.
Această realitate urâtă va întrerupe visele de ieșire elegantă din pandemia de COVID-19. Au început deja să apară discrepanțe în răspunsul internațional la conflict. Multe țări văd un standard dublu în primirea entuziastă de către Occident a refugiaților ucraineni și în pedepsirea Rusiei pentru un război când, așa cum au susținut unii observatori, Statele Unite au purtat mai multe astfel de războaie în ultimii ani.
Pe măsură ce războiul se prelungește și recordul brutalității rusești crește, sancțiunile se vor acumula și prețurile la mărfuri precum petrolul, vor continua să crească. Efectele economice vor fi resimțite în toată Europa și vor fi plătite în primul rând de europeni.
Prin urmare, sprijinul pentru Ucraina se poate uza cu cât războiul continuă. Vocile care cer ca Ucraina să accepte încetarea focului cu orice preț ar putea deveni mai puternice. Alte conflicte, cum ar fi războiul din Siria, care a dispărut de mult timp din vedere, demonstrează că un război fără sfârșit poate deveni o pacoste pentru societățile confortabile și distrase, primind puțin mai mult decât neglijență în timp.
Politicienii occidentali ar trebui să accepte această provocare în mod proactiv și să explice de ce sprijinul pentru Ucraina nu este doar altruist, ci de fapt, fundamental pentru securitatea europeană și pentru viitorul societăților libere. Această campanie în sprijinul Ucrainei nu va fi gratuită. Dar dacă Putin va câștiga în Ucraina, el va fi încurajat să extindă perimetrul agresiunii ruse.
Scopul final al Ucrainei este clar. Este păstrarea independenței și suveranității Ucrainei. Acesta este ceea ce merită țara – și ceea ce are nevoie Europa pentru propria sa securitate.
Dacă Ucraina ar câștiga, suveranitatea sa ar crea un precedent crucial pentru avansarea unei ordini internaționale stabile și liberale.
O poveste demnă de Hollywood
Primele opt săptămâni de război au adus ocazional în minte motivele și stereotipurile unui film de la Hollywood. Există ticălosul — Putin — îndepărtat și singur patologic la masa lui lungă de la Kremlin. Există un erou curajos – Zelenski – care înfruntă moartea pentru a-și salva națiunea.
Există întorsătura remarcabilă a incompetenței militare ruse și succesul ucrainean pe câmpul de luptă. Aceste arcuri morale și narative ar putea sugera că va exista un sfârșit fericit – și poate că va exista.
Dacă da, nu va veni curând.
Kievul va experimenta multe eșecuri într-un război care va avea consecințe strategice, politice și umanitare de anvergură. Statele Unite și aliații săi trebuie să se pregătească să susțină Ucraina pe termen lung.
