Oficiali americani și iranieni urmează să se întâlnească marți, în Elveția, pentru o a doua rundă de discuții. Iranul spune că întâlnirea se va concentra pe programul său nuclear și pe posibilitatea ridicării sancțiunilor economice impuse de SUA. Washingtonul a indicat anterior că dorește să discute și alte subiecte. Între timp, BBC Verify a confirmat, folosind imagini din satelit, poziția portavionului american USS Abraham Lincoln în apropierea Iranului, în timp ce Washingtonul continuă să exercite presiune asupra Teheranului din cauza programului său militar și a protestelor violente soldate cu morți.
Abraham Lincoln, care conduce un grup de luptă ce include trei distrugătoare cu rachete ghidate, are la bord 90 de aeronave, inclusiv avioane de vânătoare F-35, și un echipaj de 5.680 de militari. Portavionul ar fi fost desfășurat în regiunea Golfului la finalul lunii ianuarie, însă nu fusese surprins în imagini satelitare până acum. Acesta a fost localizat în largul coastelor Omanului, la aproximativ 700 kilometri de Iran.
SUA ar fi trimis, de asemenea, portavionul USS Gerald R Ford, considerat cea mai mare navă de război din lume, către Orientul Mijlociu. Potrivit informațiilor, acesta ar putea ajunge în regiune în următoarele trei săptămâni.
Ce forțe militare a mutat SUA în Orientul Mijlociu?
Imagini publice ale sateliților europeni Sentinel-2 arată portavionul Abraham Lincoln în Marea Arabiei, la aproximativ 240 de km de coasta Omanului. Nu mai fusese văzut de când ar fi intrat în regiune, în ianuarie, însă a traversat zone de ocean unde acoperirea satelitară este limitată.
Forțele militare de pe uscat sunt mai ușor de observat și sunt surprinse mai des în imagini satelitare. Astfel, BBC Verify spune că a urmărit acum 12 nave americane în Orientul Mijlociu pe baza imaginilor din satelit: Abraham Lincoln; plus două distrugătoare capabile să execute lovituri cu rachete la distanță mare și trei nave specializate pentru operațiuni de luptă aproape de țărm, aflate în prezent la baza navală din Bahrain, în Golf. Alte două distrugătoare au fost văzute în estul Mediteranei, în apropierea bazei americane din Souda Bay, iar încă unul a fost observat în Marea Roșie.
BBC Verify a urmărit și mișcările aviației americane în regiune, unde a observat o creștere a numărului de avioane de vânătoare F-15 și EA-18 staționate la baza militară Muwaffaq Salti din Iordania, precum și un număr mai mare de avioane americane de transport, realimentare și comunicații care se deplasează spre Orientul Mijlociu din SUA și Europa.
Cum a reacționat Iranul?
Comandamentul Central al SUA a publicat imagini cu Abraham Lincoln escortat de distrugătoare, avioane de vânătoare, aeronave de supraveghere și nave ale pazei de coastă, într-o demonstrație de forță în Marea Arabiei, pe 6 februarie. Iranul a reacționat ferm.
Luni, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a lansat un exercițiu maritim în Strâmtoarea Hormuz, aflată în Golf, între Oman și Iran. În cadrul exercițiului, comandantul-șef al IRGC, generalul-maior Mohammad Pakpour, a inspectat nave militare într-un port, iar în imagini apar lansări de rachete de pe o navă, a relatat agenția Tasnim, afiliată IRGC.
Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime din lume și un punct-cheie pentru transportul petrolului. Aproximativ o cincime din petrolul și gazele consumate la nivel global trec prin strâmtoare, inclusiv exporturi din Kharg Island, principalul terminal petrolier al Iranului.
Cum se compară cu Venezuela și operațiunea ”Midnight Hammer”
Expertul în informații militare Justin Crump a declarat pentru BBC Verify că pregătirile militare americane din Orientul Mijlociu arată „mai multă profunzime și sustenabilitate” decât manevrele dinaintea capturării fostului președinte venezuelean Nicolás Maduro, în ianuarie, sau decât operațiunea de anul trecut în care au fost bombardate facilități nucleare iraniene, în luna iunie.
În toate aceste cazuri apar elemente comune. Un grup de luptă condus de un portavion și mai multe distrugătoare care operează independent. Totuși, desfășurările din Venezuela și Iran au avut loc în contexte diferite.
SUA au trimis Gerald R Ford în Caraibe înaintea loviturilor asupra Venezuelei, una dintre cele opt nave pe care BBC Verify le urmărea atunci în regiune. În acel caz, au fost folosite mai puține aeronave, deoarece SUA puteau trimite ușor avioane de la baze de pe continentul american sau din Puerto Rico. În plus, au fost desfășurate și nave de asalt în Caraibe, care pot funcționa ca platforme de lansare pentru operațiuni cu elicoptere, așa cum s-a văzut în cazul capturării lui Maduro. În general, armata Venezuelei este considerată mai puțin capabilă să se apere sau să riposteze împotriva SUA.
În schimb, în timpul operațiunii ”Midnight Hammer”, când SUA au vizat facilități nucleare iraniene, au atacat un stat cu o armată mult mai puternică decât Venezuela. Iranul are capacitatea de a lovi baze americane din întreg Orientul Mijlociu.
În cadrul ”Midnight Hammer”, SUA aveau două grupuri de luptă cu portavioane în regiune, cinci distrugătoare poziționate în Mediterană și în Marea Roșie și trei nave de luptă în Golf. De asemenea, au mutat escadrile de avioane de vânătoare și aeronave de realimentare din SUA în Europa. Totuși, zborurile bombardierelor stealth B-2 folosite pentru lovirea siturilor nucleare de la Fordo, Isfahan și Natanz au decolat, potrivit relatării, din baze americane din Missouri.
Crump, director executiv al companiei de risc și intelligence Sibylline, a spus că această concentrare de nave și avioane, împreună cu cele opt baze aeriene americane existente în regiune, ar permite SUA să desfășoare aproximativ 800 de misiuni pe zi, cu scopul de a face orice reacție iraniană ”ineficientă”.
"Ceea ce vedem nu este doar pregătirea pentru lovituri, ci o desfășurare de descurajare mai amplă, care poate fi intensificată sau redusă”, a explicat el. ”Asta înseamnă că are mai multă profunzime decât pachetele de forțe folosite fie pentru Venezuela, fie pentru Midnight Hammer anul trecut. Este gândită să susțină un angajament și să contracareze toate răspunsurile potențiale împotriva activelor americane din regiune și, desigur, ale Israelului.”