Muntenegru este acum cea mai aproape de a deveni membru UE dintre toate țările candidate. Tocmai de aceea, subiectul extinderii a ajuns brusc în centrul atenției la Bruxelles. Iar Comisia Europeană, instituția care de obicei conduce acest proces, se teme că a pierdut inițiativa în fața statelor membre, care au început să vină cu propriile idei despre cum ar trebui să arate viitoarele aderări.
Așa că, potrivit a trei oficiali europeni citați de Euronews, Comisia lucrează acum la propriile propuneri de reformă – ca să rămână ea cea care dă tonul discuției, nu doar cea care reacționează la ideile altora.
De ce s-a ajuns aici
În ultimele săptămâni, mai multe țări UE au trimis documente cu propuneri despre cum ar trebui reformat procesul prin care o țară nouă devine membră a UE.
Cinci dintre cele șase țări fondatoare ale UE (practic „nucleul dur” al blocului) vor reguli mai stricte, care să împiedice o țară nou-intrată să dea înapoi mai târziu la capitolul democrație și stat de drept.
Motivul e dat de exemplul Ungariei lui Viktor Orbán, care a intrat în UE demult, dar în ultimii ani a avut probleme grave legate de democrație – iar UE nu prea a avut instrumente eficiente ca să reacționeze.
Germania și Franța vin cu o altă idee: ca țările candidate să înceapă să simtă beneficiile aderării la UE treptat, înainte de a deveni membre depline – nu totul dintr-odată, abia la final. Cancelarul german Friedrich Merz propusese chiar și un fel de „statut intermediar”, de membru asociat, prin care Ucraina ar primi garanții de securitate chiar înainte de aderarea completă.
Toate aceste idei urmează să fie discutate oficial la summitul liderilor UE din octombrie, după ce președintele Consiliului European, António Costa, a făcut deja un tur al celor 27 de capitale ca să testeze terenul.
„Am văzut contribuții pe această temă din partea mai multor state membre. Comisia lucrează, de asemenea, la acest subiect. Așteptăm cu interes viitoarea dezbatere strategică privind extinderea și reformele, care va avea loc la reuniunea Consiliului European din octombrie, anul acesta”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.
Un subiect pus la sertar, care acum revine
De mai bine de un an, Comisia ar fi trebuit să prezinte un document important: o analiză despre cum ar putea funcționa practic o Uniune Europeană cu 30 sau mai multe țări membre – cine, câți bani primește, cum se iau deciziile, cum se împarte puterea.
Acest document a fost însă amânat discret, mai ales după ce candidatura Ucrainei a complicat foarte mult calculele. Comisia spune doar atât: „În ceea ce privește analizele de politică de pre-extindere, putem adăuga că lucrăm cu sârguință pentru a finaliza comunicarea cât mai curând posibil, cu obiectivul final de a-i asigura cea mai înaltă calitate”.
Rămâne de văzut dacă există, de fapt, voință politică pentru o reformă atât de amplă – pentru că aceasta ar necesita, aproape sigur, modificarea tratatelor UE, un proces greoi și cu miză uriașă.
Momentul e cu atât mai delicat cu cât anul viitor Franța are alegeri prezidențiale, care ar putea fi foarte strânse, cu un candidat de extremă dreapta din partea Rassemblement National în cursă. Jordan Bardella, favorit din partea RN, s-a opus în mod repetat, în interviuri TV recente, aderării Ucrainei la UE.
De ce garanțiile mai stricte nu așteaptă reforma mare
Chiar dacă o reformă profundă a întregului proces de extindere ar putea să mai aștepte, discuția despre reguli mai stricte pentru noii membri e deja pe masă acum.
Ideea de bază: odată ce o țară a promis anumite lucruri ca să intre în UE (mai ales legate de justiție și stat de drept – așa-numitele „fundamentale”), să existe garanții că se va ține de cuvânt și după ce a devenit deja membră, nu doar înainte.
„Analizăm modul în care ar putea fi concepute garanțiile în cadrul viitoarelor tratate de aderare. Obiectivul este simplu: să ne asigurăm că angajamentele asumate în timpul negocierilor, în special cele legate de «elementele fundamentale», sunt respectate și după aderare”, a mai explicat un oficial al Comisiei Europene.
Comisia vrea însă să evite un lucru: ca toată această discuție despre reguli noi să cadă exact pe umerii Muntenegrului, țara cea mai aproape de aderare și, practic, „testul” pentru tot ce va urma. Redactarea tratatului de aderare al Muntenegrului a început deja acum câteva săptămâni.
Un oficial UE care are cunoștințe directe despre subiect a explicat de ce asta ar fi nedrept: „Dacă faci asta cu Muntenegru, ar putea părea că este pedepsit tocmai pentru că s-a descurcat bine. Povara nu poate cădea în întregime pe Muntenegru; trebuie să fie un proces corect”.
Nu e clar încă nici cum vor reacționa celelalte țări UE la faptul că CE vrea să preia inițiativa – unele ar putea fi mulțumite, altele ar putea vedea asta ca pe o încercare a Bruxelles-ului de a-și lua înapoi controlul. Un al doilea oficial UE a rezumat situația simplu: „Circulă multe idei, dar sunt doar idei. Unele sunt chiar neclare. Nu există un consens”.
Nu e prima dată când UE pune condiții
Ideea de „garanții” nu e nouă. Iar Comisia semnalase deja, chiar înainte ca Orbán să piardă puterea în aprilie, că vrea reguli mai dure pentru viitorii membri.
„Viitoarele tratate de aderare vor trebui să conțină garanții mai puternice împotriva derapajelor privind angajamentele asumate în negocierile de aderare, precum și cerințe ca noile state membre să continue să protejeze și să facă ireversibil parcursul lor în materie de stat de drept”, scria Comisia încă din analiza sa anuală din 2025.
Modelul la care se uită acum UE e Croația, ultima țară intrată în bloc, în 2013. Atunci, un mecanism special obliga Comisia să „monitorizeze îndeaproape toate angajamentele asumate de Croația în negocierile de aderare, inclusiv pe cele care trebuiau îndeplinite înainte sau până la data aderării” – mai ales în zona justiției, a drepturilor fundamentale, a cazurilor de crime de război și a protecției minorităților și refugiaților.
Și mai vechile tratate de aderare aveau deja niște plase de siguranță pentru probleme economice grave sau nereguli în justiție, valabile timp de trei ani după aderare.
Idei mai dure – și idei mai ușor de acceptat
Cele cinci țări fondatoare vor să meargă mult mai departe: propun ca, dacă o țară nou-intrată încalcă regulile, să poată fi sancționată rapid – inclusiv prin tăierea banilor europeni sau chiar suspendarea dreptului de vot în instituțiile UE.
Aceste idei întâmpină însă rezistență puternică. Unele țări spun că ar încălca un principiu de bază al UE – egalitatea între statele membre – și că ar însemna, practic, o redeschidere a tratatului de aderare pe alte căi.
Alte măsuri, mai puțin controversate, au șanse mai mari să fie acceptate. De exemplu, prelungirea unor „perioade de tranziție” – practic, perioade în care o regulă europeană nu se aplică încă în totalitate unei țări noi. Un exemplu concret: posibilitatea ca țările UE deja membre să limiteze temporar accesul pe piața muncii pentru lucrătorii din țara nou-intrată.
Bineînțeles, orice astfel de restricție ar trebui să se bazeze pe criterii clare, nu pe simpatii sau antipatii politice – altfel procesul riscă să devină extrem de politizat.
O altă idee vehiculată: ca aderarea la Parchetul European (EPPO) – instituția care investighează fraudele cu bani europeni – să devină obligatorie pentru orice țară nouă. În prezent, 24 din cele 27 de țări UE fac deja parte din acest parchet; Irlanda și Ungaria și-au anunțat și ele interesul de a adera.
Florian Bieber, coordonatorul grupului de experți Balkans in Europe Policy Advisory Group, crede că un asemenea pachet de garanții ar putea, de fapt, să ajute procesul de extindere, nu să-l blocheze: „Consolidarea garanțiilor ar putea atenua îngrijorările țărilor care s-au arătat, în mod tradițional, sceptice față de extindere. Rezultatul ar putea fi creșterea șanselor de ratificare”.
Ştiri video recomandate
