În Valea Buzăului, timpul pare să respire mai rar, fiecare drum șerpuit, fiecare sat adunat în jurul bisericii și fiecare răsărit spun o istorie veche, trăită în armonie cu natura, o lume diferită de cea a marilor orașe. Așa au simțit și Mihai și Cristina, care au plecat din București acum 11 ani și s-au mutat în Pătârlagele, unde viața are un alt ritm. „Ești într-o vacanță continuă”, îmi spune Mihai. Cel puțin cu sufletul, căci fizic este de muncă zi de zi, cu atât mai mult când ai propria afacere. Mihai și Cristina fac mied, cunoscută drept băutura zeilor, din mierea produsă de ei. Iar cum au ajuns să facă această băutură seamănă cu un semn lăsat de...zei în viețile lor. Deși nu au arătat vreo pasiune pentru apicultură, după nuntă au primit un dar. „Ți-am lăsat cinci stupi”, le-a spus un verișor. Și așa a început totul.
Mihai Negoț este co-proprietarul Miedăriei. Îl găsesc la muncă, în fabrica Miedăriei. De 11 ani locuiește cu soția lui în Pătârlagele. De patru ani au apărut și copiii. Viața lor este acum acolo. Nu regretă nicio clipă decizia de a pleca din București.
„Eram conectat oarecum cu locul ăsta și veneam săptămânal cu Cristina, veneam în vacanțe, aproape în fiecare weekend. (...) A fost și încă e foarte fain și mă bucur în fiecare zi. Nu mai te plimbi atâta, nu stai în trafic, aer curat. Ești într-o vacanță continuă, practic. Puțin trist la început că nu aveai atât de multă conexiune cu oamenii, (...) dar au început să se mute. A venit 2020 și au început să vină oamenii înapoi. Și acum avem așa o o gașcă cât se poate la vârsta asta să fie în regulă, să fie faină și partea asta de viață socială”, îmi spune Mihai.
Totul a început cu un dar de nuntă
Când s-au mutat prima dată în Pătârlagele, Mihai și Cristina aveau de gând să planteze o livadă și să facă o afacere din asta. Însă.... „Ca la București, că stai pe calculator și zici că o faci repede, dar livada durează ani de zile până o pui pe picioare, plus că era într-o zonă puțin cam cam ciudată.”
Afacerea lor a devenit tocmai ceva la care nu s-au gândit. Un verișor le-a dat un cadou de nuntă...neobișnuit. „Asta a fost șocant. (...) Ne-a trimis cinci stupi. Face 'ți-am lăsat și eu cinci stupi', am zis 'interesant, vedem noi ce facem, mulțumim'”, îmi spune Mihai râzând.
Nu manifestase vreo pasiune pentru apicultură la acea vreme, dar a fost dispus să învețe. A făcut cursul acreditat de la Asociația Crescătorilor de Albine, a găsit un om care știa meseria și era dispus să îl învețe și...a plecat în pastoral.
„Ne-a mai dat bunicul meu, că el tot timpul a fost cu agricultura, bani să mai cumpărăm niște stupi. Am mai luat 40 și cu ăștia am plecat și am văzut cum e mierea. În 2015, am fost în primul pastoral. Nu am avut nici cea mai mică idee ce se întâmplă. M-am apucat să citesc, am făcut cursul, am găsit un băiat care știa oarecum și l-am luat cu mine, apoi un văr de la Buzău iar se ocupa de stupi și m-a luat cu el în pastoral, dup-aia m-am împrietenit eu cu alții și tot așa am făcut o gașcă, să nu mă duc singur de nebun prin câmpuri. Dar nu mă gândeam....adică noi ne mutasem în 2014, am făcut nuntă și dup-aia, în primăvară, am plecat și m-am mai întors de câteva ori toată vara”, mi-a spus Mihai.
Prima afacere cu miere s-a numit Primitiv Foods. „Am văzut cum e mierea, am văzut diferențele față de ce ceea ce găseai pe raft. Am văzut cât de greu e să vinzi mierea, că noi am încercat prima dată s-o vindem la procesatori. (...)Dar, ei n-au vrut să dea banii pentru că aveau tot felul de motive. Toți apicultorii știu că e mai complicat să vinzi la procesatori și atunci ne-am hotât să facem noi ceva din produsele astea”, povestește Mihai.
Din banii ce îi aveau puși deoparte și un credit pe casa pe care o au acolo au ridicat prima lor fabrică pentru procesarea mierii. Făceau miere cu fructe, cu nuci, „un fel de dulceață, fără încălzire și fără zahăr”.
Sorții i-au zâmbit din nou în 2020, când a fost în vizită în Anglia. Prietenii i-au spus că nu se poate ca un apicultor să nu bea mied.
„Trebuie să bei o bere cu miere, că nici ei nu știau cum să-i zică. Era la magazinul de bere artizanală o bere cu miere, ziceau ei. Și când am citit eticheta am văzut că numai miere, apă, drojdie și ce mai puneau ei de aromă acolo, hamei sau alte lucruri”, își amintește Mihai.
Miere avea. Așa că a început să se joace cu diverse arome. A făcut și un curs în Anglia, a văzut cu ochii lui cum se face miedul acolo. „Mi-am dat seama că eram pe drumul cel bun. Nu greșisem cu nimic, chiar ce ieșea din mierea noastră era un must fain, ei având miere de portocal, altfel de drojdii, și ei făceau niște mieduri foarte faine, dar și ce am ales eu ca drojdii, ca miere, era competitivă.”
Cum se face băutura zeilor
Miedul este o băutură străveche. În mitologia nordică, miedul era băutura zeilor Asgardului. Exista chiar Miedul Poeziei, o licoare magică ce oferea înțelepciune și inspirație divină celui care o bea. Odin însuși îl caută și îl fură pentru a-l dărui oamenilor aleși.
În mitologia greacă, băutura zeilor era ambrozia și nectarul, dar miedul apare frecvent în ritualuri sacre, fiind considerat o ofrandă potrivită pentru zei.
Mierea era văzută în timpuri demult apuse ca un ingredient sacru pentru că nu se strică, deci este un simbol al nemuririi și este produsă albine, considerate de mai multe culturi ființe sacre, mesageri între lumi, simboluri ale înțelepciunii și fertilității. Acestea apar în ritualuri de naștere, nuntă și moarte, în mitologia egipteană, cea greacă, dar și în Biblie și Coran.
Astfel, fermentarea mierii în mied transforma un aliment „pur” într-o băutură cu puteri speciale, aproape magice. Și cum nu putea fi produs de oricine era considerat o băutură a elitelor, rezervat deci conducătorilor, războinicilor, preoților și ceremoniilor sacre.
Iar așa cum ne spune istoria, ce era inaccesibil oamenilor de rând devenea, firesc, „al zeilor”. Mihai și Cristina aduc această băutură în casele tuturor.
În cea mai simplă formă a sa, miedul este obținut dintr-un amestec de miere cu apă ajutat să fermenteze prin adăugarea drojdiei. Mihai folosește miere polifloră și s-a tot jucat cu aromele și combinațiile până când au ieșit trei sortimente: Regina, Grădinarul și Trântorul. Băutura este ușor dulce, cu bule și cu puțin alcool. De la începerea procesului de până la produsul finit este nevoie de 12 zile.
În unitatea de producție din Pătârlagele vorbim de un proces care se întinde pe o perioadă de 12 zile până când produsul finit este ambalat și gata de livrare.
„Noi am început cu cel cu hamei, și în bere hameiul se pune pentru aromă, și am găsit un hamei care dă-i aromă de soc și asta ne-a plăcut foarte mult că nu bruscam oamenii. Toți își mai aduceau aminte că mai beau ei așa ceva de la bunici, de la părinți. Dar ei beau socată și se regăseau cumva în produsul ăsta”, îmi spune Mihai.
Este și sortimentul (Regina) care a câștigat medalia de aur anul trecut la cel de-al doilea cel mai mare concurs de mied din lume, care are loc în Polonia, unde miedul este băutură națională.
„Mi-a dat puțin impuls și mi-a ajutat și la promovare. E cel mai răcoritor, e foarte fain. Noi noi folosim numai miere, apoi dioxidul de carbon, carbonatarea, e din fermentare naturală. Sunt bulele super fine”, explică Mihai.
Grădinarul are tarhon și busuioc. „Eu tot încercam șarje, tot pun la fermentat și adaug fructe să văd. Și am pus am pus așa a pus tarhon și busuioc și mi-a plăcut super mult că nu simți că bei neapărat alcool. Are cu totul altă aromă”, spune Mihai.
Ultimul sortiment e Trântorul. Ideal pentru zilele de iarnă pentru că poate fi încălzit. „Încălzit la 5- de grade, numai să îl pui puțin în oală să sfârâie, e perfect pentru iarnă. Te încălzești, plus că alcoolemia aia mică nu te amețește”.
O afacere ecologică
Albinele există de peste 100 de milioane de ani, însă în ultimele decenii, populațiile de albine au început să scadă dramatic. Fenomenul se numește „colapsul coloniilor de albine” și oameni de știință din toată lumea avertizează cât de dezastroasă ar fi pierderea acestor insecte atât de prețioase pentru ecosistem și pentru viața umană. O lume fără albine ar fi una cu dezechilibre majore, mâncare mai puțină, iar unele culturi - merele, migdalele, castraveții sau cafeaua - ar dispărea cu totul. Când bei o sticlă de mied ajuți la polenizarea unui milion de flori.
„Apicultorii ajută albinele și albinele ajută mediul înconjurător. Până la urmă este o industrie regenerativă, practică. Dacă folosești miere și ajungi la regenerarea unui mediu, noi practic ținem o rotiță mișcare. Dacă și restul și-ar face treaba și-ar planta cum trebuie și n-ar mai stropi și așa am am putea să regenerăm mai repede tot mediul. În România există multă miere și miere faină și putem să luăm de la apicultori locali cât să avem o amprentă de carbon cât mai mică. Îmi place că ajutăm și la polenizare și la economia locală. Și fructele, noi încercăm să le luăm cât mai locale”, îmi spune Mihai.
Cum e să fii antreprenor în România
De la aproximativ 4.500 de sticle produse în 2022 și 2.000 vândute și încasări de 5.000 de euro, în 2025, Miedăria a produs 55.000 de sticle, a vândut 50.000 și are încasări de 120.000 de euro. „Cam ăsta este maximul pe care pot să-l fac eu acum cu ce făbricuță avem. Va trebui să mai facem o investiție”, îmi spune Mihai.
Să fii antreprenor în România e dificil, birocrația, lucrul efectiv cu instituțiile publice pot fi descurajatoare.
„Inițial a fost foarte greu. Când ne-am apucat cu partea de miere, cu procesatul de miere, nu ne-a băgat nici naiba în seama. (...) Acum ne înțelegem foarte bine, dar inițial am fost super dezamăgit. Nu aș recomanda (să fii antreprenor n.red). Dacă nu ai foarte mult timp și resurse, n-are niciun sens să te joci. Adică a fost o nebunie să te apuci și încă au fost anii în care cred că puteai să te apuci fără să ai nimic și probabil o să mai fie câțiva ani, dar, în scurt timp, nu știu, probabil peste cinci ani asta cu pornitul de jos al unui antreprenor fără niciun leu, nu știu dacă o să se mai poată poată face”, mi-a explicat Mihai.
Măsurile de austeritate din acest an și-au făcut simțită prezența și la Miedărie. „S-a simțit o o scădere, adică a mers până în iulie, a mers bine, și dup-aia, dintr-o dată, lumea a început să nu mai iasă (la târguri n.red). S-a simțit o scădere acum în decembrie măsură, prin HORECA nu s-a mai vândut atât, adică suntem la 50% față de anul trecut în Horeca”, spune Mihai.
Povestea Miedăriei merge însă mai departe.
Ştiri video recomandate
