A fost odată, pe malul unui râu, un sătuc în care toată lumea trăia fericită și se închina cu sârguință lui Dumnezeu în biserică. Într-o toamnă, a plouat cu găleata, zile în șir, râul a pornit să se umfle și apele sale au intrat în sat. Toți oamenii au început să-și salveze ce aveau mai prețios din case și să plece spre un loc sigur.
Un sătean a dat fuga la biserica, a dat buzna în odaia preotului și i-a spus, "Potopul a pătruns în locuințele noastre și se înalță foarte repede. Apa a început să-și facă intrarea și în biserică! Trebuie să părăsim degrabă satul, până nu ajunge să fie acoperit de ape. Am venit să te iau și pe tine și să te pun la adăpost". Preotul i-a răspuns, "Nu sunt un ateu, ca tine, și am întru totul credință în Dumnezeu. Sunt încrezător că Domnul mă va salva. Nu-mi voi părăsi biserica! Poți pleca". Omul a făcut întocmai.
Curând, nivelul apei a crescut până la brâu, așa că preotul s-au urcat pe o masă. După câteva minute, un om într-o barcă și-a făcut apariția pentru a-l lua de acolo. "Sătenii mi-au zis că ai rămas în biserică, și m-am îndreptat aici pentru a te salva. Urcă în barcă!" Preotul, însă, a refuzat iarăși să iasă din locașul său, motivând din nou că Dumnezeu nu îl va lăsa de izbeliște. Așadar, barcagiul și-a văzut de drum.
Continuarea, pe Diane.ro.
