Violenţa la copii: despre lipsa limitelor şi căutarea iubirii

de Alexa Pleşcan    |    23 Iul 2014   •   12:11
Violenţa la copii: despre lipsa limitelor şi căutarea iubirii
Violenţa în rândul copiilor constituie unul dintre cele mai frecvente motive pentru care părinţii decid să ceară ajutor un psiholog pentru copii. Este vorba despre aşa-numiţii copii tiranici, copii foarte adesea agitaţi, instabili, cu crize frecvente de furie, provocatori şi cu distructivitate manifestă.

Aceşti copii sunt numiţi dificili, copii-problemă a căror integrare socială eşuează de multe ori din cauza refuzului lor de a intra în contact cu alţii sau din cauza relaţionării violente cu celălalt. La copil, violenţa se manifestă mai ales fizic. Pare că aceşti micuţi nu au limite, că acţionează necontrolat. Părinţii lor sunt acuzaţi că nu au fost suficienţi de înţelepţi să le acorde copiilor o bună-educaţie, să-i înveţe respectul şi să le impună limite. Adevărul este că, adesea, părinţii au exersat o educaţie rigidă şi au recurs de multe ori la pedepse pentru a-şi „astâmpăra” copilul. Aceste tratamente însă nu au funcţionat sau au funcţionat pentru puţin timp.

Una dintre dificultăţile majore pe care le întâmpină copilul care exprimă un comportament violent este dată de refuzul celorlalţi de a-l primi într-o comunitate. Am în minte cazul unui băiat de 6 ani, ajuns la vârsta şcolarizării, care a manifestat un astfel de comportament încă de la grădiniţă. Părinţii au fost nevoiţi să schimbe mai multe instituţii educaţionale deoarece manifestările agresive, uneori chiar violente ale fiului lor faţă de colegi au produs îngrijorare în rândul celorlalţi părinţi care se temeau pentru singuranţa copiilor lor la grădiniţă.

Pare destul de dificil să fii empatic cu o persoană care se foloseşte de distructivitate în relaţiile sale, să înţelegi cauzele din spatele comportamentului său, să-i oferi sprijin şi conţinere. Chiar şi părinţii unor astfel de copii mărturisesc adesea că ei înşişi se simt „împinşi până la limită” de către copiii lor şi folosesc, nu de puţine ori, pedepsele fizice.

Ceea ce se află însă în spatele unui comportament violent manifest este o stimă de sine scăzută a copilului, sentimente puternice depresive şi o mare nevoie de afecţiune şi tandreţe. Un copil violent este un copil foarte fragil din punctul de vedere al imaginii pe care o are despre sine, este un copil aflat într-o continuă căutare a unui conţinător, a unui recipient pentru trăirile lui de disperare şi ameninţare continue.


Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii în Bucuresti vă puteţi programa la numărul de telefon 0735 524 756 sau la [email protected]

x close