Bărbatul spune că s-a prezentat la agenţie cu 10 minute înainte de închidere, cu varianta înscrisă pe biletul de „6 din 49“ cu care ar fi câştigat tot reportul. Angajata de acolo i-a spus însă că s-a închis deja, şi astfel el a fost „văduvit“ de posibilitatea de a depune biletul cu care ar fi câștigat premiul cel mare, relatează presa locală.
Judecătorii Tribunalului au analizat cazul cu toată atenţia, dar nu au putut găsi în argumentaţia ieşeanului „culpa in contrahendo“, respectiv reaua-voinţă precontractuală invocată de acesta, şi nici o culpă delictuală.
Povestea începe pe 26 februarie 2017, când B.M.Z. se îndrepta spre locul de muncă. La ora 15.50, s-a oprit la o unitate a Loteriei pentru a-şi cumpăra un bilet. A fost însă refuzat, pe motiv că jocul s-ar fi închis deja, de la Bucureşti. I-a spus angajatei că jocul se închide la ora 16.00, iar dacă ar fi apărut modificări ale regulamentului, ele ar fi fost anunţate. În plus, având numere prestabilite, procedura de înregistrare ar fi durat puţin. Refuzat din nou, B.M.Z. s-a grăbit spre o altă unitate, la care însă a ajuns abia la 16.03. Acolo a aflat că jocul se închisese normal, la ora 16.00. A doua zi, susţine el, a avut surpriza să constate că ieşiseră câştigătoare taman numerele pe care ar fi dorit să le joace.
B.M.Z. a făcut plângere la Protecţia Consumatorului, care a dirijat-o însă spre Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc. De acolo, a primit răspunsul că ora limită de joc poate fi interpretată sub forma intervalului 15.45-16.00, Loteria Română închizând terminalele „pe baza unui algoritm propriu“. În cele din urmă, considerându-se păbugit, ieşeanul s-a adresat instanţei.
Judecătorii au respins ca neîntemeiată cererea ieșeanului. Cazul a intrat pe rolul Curţii de Apel
În răspunsul dat la solicitarea judecătorilor, Loteria Naţională a precizat că în ziua respectivă jocul se închisese la ora 15.55. Adică după ce a fost refuzat la prima agenţie. În acelaşi timp însă, B.M.Z. nu ar fi demonstrat că ar fi fost refuzat într-adevăr să joace, sau că ar fi vrut să joace chiar numerele ieşite ulterior câştigătoare. Pe de altă parte, au remarcat magistraţii, nici Loteria nu şi-a probat afirmaţiile că ar exista un interval de un sfert de oră de închidere a jocului.
Decizia finală a magistraţilor s-a bazat pe lipsa unei probe că B.M.Z. chiar a vrut să joace numerele câştigătoare.
„Martorul C.C. a arătat instanţei că juca împreună cu reclamantul, dar nu ştia ce numere urma să joace acesta; abia a doua zi, la serviciu, cei doi au verificat numerele şi martorul a constatat că reclamantul avea notate pe biletul său chiar numerele ieşite câştigătoare. Prin urmare, martorul nu văzuse aceste numere în ziua în care ele ar fi trebuit jucate, ci abia a doua zi, astfel încât nu există nicio certitudine că numerele pe care le-a văzut martorul erau aceleaşi cu cele scrise pe hârtia pe care reclamantul ar fi avut-o cu el în agenţie.
De asemenea, nu se poate stabili dacă reclamantul ar fi trecut pe biletul de joc numerele întocmai cum le-ar fi avut notate, că nu s-ar fi răzgândit asupra vreunuia dintre ele, ori nu ar fi existat vreo eroare la transcrierea lor, situaţii care pot apărea adesea în practică“, au argumentat judecătorii decizia de respingere ca neîntemeiată a cererii lui B.M.Z.
Sentinţa Tribunalului a fost atacată de B.M.Z., cazul intrând pe rolul Curţii de Apel.
