O echipă de cercetători aflați într-o expediție în Insulele South Sandwich, în apropiere de Antarctica, a surprins imagini șocante cu doi paraziți care se hrănesc din capul unui pește de mare adâncime cunoscut sub numele de rattail (coadă de șobolan).
Filmul, publicat de Schmidt Ocean Institute pe Facebook, arată doi copepode parazitari — mici crustacee — fixați de o parte și de alta a capului peștelui. La spate, acești paraziți poartă saci lungi plini cu ouă, ceea ce creează iluzia că peștele ar avea două codițe împletite.
„Se hrănesc cu sângele și fluidele gazdei, folosindu-și piesele bucale ascuțite care pătrund în mușchii peștelui”, a explicat James Bernot, biolog evoluționist la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian, într-un interviu pentru Live Science.
Adâncuri sumbre și paraziți necunoscuți
Filmarea a fost realizată la o adâncime de 489 de metri, în cadrul unei misiuni științifice ce viza studierea biodiversității de pe fundul oceanului din jurul Insulelor South Sandwich — un lanț de 11 insulițe vulcanice aflate în sudul Oceanului Atlantic.
Paraziții aparțin speciei Lophoura szidati, iar gazda lor este un pește din genul Macrourus, cunoscut popular sub numele de grenadier sau rattail din cauza capului mare și cozii subțiri. Acești pești sunt răspândiți în apele reci ale Oceanului Atlantic de Nord și Sud, dar și în apele adiacente Antarcticii, la adâncimi între 400 și peste 3.000 de metri.
Deși se cunosc puține lucruri despre paraziții care infectează peștii de adâncime în regiunile antarctice, L. szidati este considerat unul dintre cei mai comuni paraziți care atacă peștii din genul Macrourus.
Paraziți invazivi și „mame grijulii”
Femelele din această specie folosesc părți specializate ale gurii pentru a fora în corpurile peștilor și pentru a se hrăni direct din țesutul muscular. Ele sunt considerate mesoparaziți — adică trăiesc parțial în interiorul și parțial în afara corpului gazdei. În videoclip, partea anterioară a copepodului este îngropată în capul peștelui, în timp ce corpul și sacii cu ouă rămân vizibili la exterior.
„Copepodele sunt surprinzător de grijulii pentru niște nevertebrate”, a adăugat Bernot. Fiecare exemplar poartă doi saci plini cu sute de ouă, pe care le protejează până la eclozare. Larvele — numite nauplii — trec prin mai multe stadii de dezvoltare înainte de a-și găsi propria gazdă.
Ciclul de viață al acestor paraziți nu este pe deplin cunoscut, însă se crede că rămân atașați de gazdă timp de mai multe luni, timp în care cresc considerabil, pornind de la dimensiuni aproape microscopice.
„Chiar și după moartea parazitului, părți din capul său rămân încorporate în corpul gazdei ani la rând”, a precizat Bernot.
