Un cățel încearcă să își cumpere biscuiți cu o frunză, după ce i-a văzut pe copii plătind cu bani. Negro a ajuns celebru în toată lumea

Povestea câinelui Negro, care obișnuia să plătească cu frunze pentru biscuiți într-un campus din Columbia, s-a reviralizat în aceste zile pe rețelele sociale. La ani distanță de la momentul în care a fost făcută publică pentru prima oară, emoționează din nou milioane de oameni.

În urmă cu câțiva ani, în campusul Institutului Tehnic de Educație Diversificată Monterrey Casanare din Columbia trăia un câine negru, blând și prietenos, poreclit Negro (n.r. Negru). Nu aparținea nimănui în mod oficial, dar întreaga comunitate îl considera parte din familie.

Profesorii îi ofereau hrană, apă și un loc sigur unde să doarmă noaptea, iar elevii îl răsfățau cu atenție și mângâieri. Negro devenise un adevărat gardian al școlii, supraveghind liniștit curtea și clădirile, zi de zi.

‹ ›

A învățat singur cum funcționează „economia”

După ce a petrecut un timp în campus, Negro a observat un obicei interesant: elevii mergeau în pauze la un mic magazin de unde își cumpărau gustări. Uneori îi mai ofereau și lui câte un biscuit.

Încet, câinele a început să înțeleagă ce înseamnă un schimb. A văzut cum copiii ofereau bani și primeau ceva în schimb, iar într-o zi a încercat să facă și el același lucru.

„A venit la magazin cu o frunză în gură, dând din coadă, și a dat de înțeles că vrea un biscuit”, povestea în 2022 profesoara Angela García Bernal, într-un interviu acordat publicației The Dodo.

Așa s-a născut ideea: frunza - ca monedă de schimb. Și spre surprinderea tuturor, a funcționat.

Frunza, banii cățelului Negro: „Când vezi prima dată ce face, îți vine să plângi”

De atunci, Negro a început să apară în fiecare zi cu câte o frunză în gură. O oferea politicos și primea, în schimb, un biscuit.

„Venea zilnic după biscuiți. Întotdeauna aducea o frunză. Era clientul lui zilnic”, declara Gladys Barreto, vânzătoare în magazinul școlii.

Profesorii s-au asigurat că primea doar gustări sigure pentru câini și au limitat „achizițiile” la doar câteva pe zi, nu doar pentru a-i proteja silueta, ci și pentru a evita, glumeau ei, o „inflație a frunzelor”.

„Când vezi prima dată ce face, îți vine să plângi”, spunea profesoara Bernal. „A găsit o cale de a se face înțeles. E un câine foarte inteligent.”

O poveste care încă atinge inimi, ani mai târziu

Deși nu se mai știe cu exactitate dacă Negro mai trăiește și astăzi în campusul columbian care l-a adoptat, povestea lui a revenit recent în atenția publicului, viralizându-se din nou pe rețelele sociale.

La fel ca în urmă cu câțiva ani, milioane de oameni din întreaga lume simt aceeași emoție pură în fața de gestul inocent al simpaticului cățel.

Reacția românilor la povestea lui Negro, astăzi

Fotografii și fragmente din articolul original circulă pe Facebook, în România, în aceste zile, stârnind valuri de reacții, zâmbete și comentarii emoționante, precum cele de mai jos:

• „Scump suflet, de-aș fi fost în locul acestor doamne, ți-aș fi dat nu doar un biscuite, ci un platou cu toate bucatele din cantină.” — Maria Zgherea
• „Când ai un câine, ai un prieten pe viață. Un prieten care nu te trădează niciodată.” — Daniela Becker Achim
• „Animăluțele ne pot surprinde în fiecare zi, într-un mod plăcut… chiar te simți inferior, tu, cel citit! Au un suflet și o inteligență deosebită.” — Toras Certin
• „El se mulțumește cu puțin, chiar dacă ar merita mult mai mult.” — Dumitru Telejman
• „Îți dau lacrimile! Ce inteligență, ce blândețe, ce lecție pentru noi toți.” — Mihaela Liliana Graure
• „Cea mai frumoasă plată-răsplată din lume: mulțumirea din ochișorii lui!” — Cătălin Sbera
• „Bravo, câine bun! Ne dai lecții de viață.” — Elena Elena
• „Dacă ar putea vorbi… dar și așa ne spune tot ce trebuie cu gestul lui.” — Gabriela Ana
• „Doamne, mă topesc de dragul lui…” — Maria Marinescu