Cum ajunge neîncrederea să îţi distrugă viaţa

de Iulia Gorgorin    |    10 Noi 2020   •   17:10
Cum ajunge neîncrederea să îţi distrugă viaţa Pexels

"Nu sunt o persoană suficientă de bună!" – aceasta este una dintre replicile pe care mulți dintre români și-o repetă în gând în fiecare zi. Potrivit specialiștilor, neîncrederea în sine pornește încă din copilărie și se datorează, de cele mai multe ori, comportamentului respingător pe care îl au părinții. Există rezolvare. Florin Alexandru, analist comportamental, vine cu explicații.

Specialiştii spun că neîcrederea în sine ne este educată încă din copilărie.

Florin Alexandru, analist comportamental are o serie de sfaturi importante pentru persoanele care nu au încredere în propria persoană.

''Principalul motiv este că noi ne comparăm, ne comparăm cu ceilalți, ceea ce este din start greșit''

''Ceea ce comparăm noi este strict o proiecție în mintea noastră, adică ceea ce cred eu, de exemplu, despre tine, nu am cum să știu cine ești tu de fapt, ceea ce știu eu despre tine este doar strict o imagine a credințelor melor despre cum interpretez eu persoana ta, ceea ce evident că nu poate fi real, poate fi strict o fărâmă din ceea ce presupune persoana ta'', spune Florin Alexandru, analist comportamental.

Așadar, pornim din start de la o premisă greșită.

''Doar că această frică de a fi îndeajuns de bun este strict un efect, este un efect al fricii de respingere. Iar frica asta de respingere în momentul în care se manifestă este un efect la programarea parentală pe care noi am avut-o. Doar că respingerea nu e așa cum o înțelegem noi. De exemplu, dacă un părinte spune "nu am timp de tine acum" și copilu vine spre mamă să îi ofere iubire copilul se simte respins, pentru că nu își satisface această nevoie de iubire, nu primește afecțiune de la mama lui'' explică Florin Alexandru.

Este foarte important ca părintele să înțeleagă ce are de făcut

''În primul rând, când vorbim de iubirea de sine vorbim de fapt de acceptare și în primă fază, pentru a ne poziționa corect de această nevoie de iubire, primul lucru e să obținem atenția părintelui, apoi după ce primesc atenția mamei mele, de exemplu, e nevoia ca mama să îmi valideze comportamentul, să spună "este ok, e foarte bine ceea ce faci", dar nu în mod direct, ci să zică așa prin gresturi sau emoțional. Apoi, să aprecieze ceea ce fac și să mă accepte așa cum sunt și abia după să îmi ofere afecțiune, ca în cele din urmă să ne conectăm. Abia când acești șase pași sunt îndepliniți, eu cumva îmi satisfac această nevoie de iubire'', spune specialistul.

Există totuși o soluție și pentru adulții a căror părinți nu au parcurs acești șase pași în copilărie

''Ideea e că noi avem un procesor foarte mic, conștientul nostru, de doar 5%  cu care putem schimba toate obiceiurile negative în obiceiuri pozitive, iar asta presupune rutină, presupune consecvență și presupune să ne poziționăm corect față de emoție, adică să învățăm cum să ni le așezăm, să învățăm cum să le acceptăm.  În momentul în care conștientizăm emoția observăm că e acolo ceva ce ne deranjează'', spune Florin Alexandrescu.

Pentru rezultate pozitive e nevoie de multă determinare și perseverență

''Când dăm scroll pe Facebook, se întâmplă chestia asta să ne uităm la acele întâmplări care cumva ne declanșează această frică în a nu fi suficienți de buni. Și apar emoții de genul nesiguranță, neîncredere, după care urcă în intensitate și duc uneori chiar și la invidie și reacționăm într-o formă sau alta, iar invidia asta este fix efectul a fricii de a nu fi îndeajuns de buni''

Social media este locul unde oamenii aleargă după succes și în care posteză multe imagini frumoase. Oricine își poate crea online o viață perfectă, dar asta nu înseamnă că tot ce vezi este și real.

Nu mai încerca să concurezi cu oamenii care fac paradă cu fericirea lor!

x close