De când e lumea, din zorii civilizaţiei, bijuteriile au făcut parte din viaţa omului. La început, erau un simbol al puterii, al statutului social şi al bogăţiei. Apoi, au coborât în stradă, au fost podoabele care accentuau frumuseţea trupului - şi au fost diverse: inele, cercei, coliere, broşe, brăţări, ceasuri. Toate au dobândit o valoare din ce în ce mai mare. S-a pus accent pe formă, culoare, pe măiestria execuţiei şi pe pietrele preţioase pe care le cuprindeau. Dintre bijuterierii iscusiţi ai istoriei, cinci au devenit adevărate simboluri ale industriei bijuteriilor frumoase - şi scumpe: Tiffany, Chopard, Cartier, Harry Winston şi Bulgari.
1. Tiffany & Co., un succes trans-atlantic
În 1837, Tiffany & Young îşi deschidea uşile publicului newyorkez. Vindea bunuri de lux şi papetărie. Deşi iniţial selecţia de bijuterii nu era mare, curând, proprietarii Charles Lewis Tiffany şi John P. Young şi-au extins afacerea şi au început să comercializeze bijuterii fine aduse din Europa. În 1848, Young se afla la Paris într-o scurtă excursie în care plănuia să cumpere bijuterii, nimerindu-se în mijlocul revoluţiei franceze. Nobilii, loiali Regelui Ludovic-Filip şi disperaţi să fugă din Paris cât mai repede, îşi vindeau diamantele pe sume de nimic şi în cantităţi mari. A fost o călătorie productivă pentru Young. Ulterior, aceste diamante au făcut parte din colecţia Tiffany.
În 1850, afacerea a trecut oceanul. Tiffany a deschis un sediu şi în Paris. Pe Rue de Richelieu 79. Prezenţa în „capitala modei” i-a permis să fie tot timpul la curent cu ultimele tendinţe din Europa. Trei ani mai târziu, Tiffany a rămas singurul administrator al firmei. Acum a schimbat şi numele, în cunoscutul Tiffany & Co. Iar în 1870, firma şi-a deschis sediul faimos din Union Square, NY.În timp, Tiffany & Co. a devenit un trendsetter în adevăratul sens al cuvântului. George Frederick Kunz era cel care aproviziona magazinul cu unele dintre cele mai spectaculoase pietre preţioase: safire din Montana, pietre de opal turcoaz sau de culoarea chihlimbarului ca focul din Mexic, turmaline din New England sau granate din Rusia. Mâinile iscusite de la Tiffany erau designerii Edward Moore şi Paulding Farnham. Apelau adesea la surse istorice pentru inspiraţie, dar şi la culturile exotice şi chiar la natură. Munca lor cu adevărat inovatoare a fost admirată, aclamată şi recompensată la expoziţii internaţionale, precum Paris 1878, 1884, 1889, 1900 şi Chicago 1893. La expoziţia din 1900 de la Paris, Tiffany & Co. a câştigat Marele Premiu pentru bijuterii. Pentru prima dată o firmă americană era recompensată cu o astfel de distincţie.
Moştenitorul lui Charles a fost Louis Comfort Tiffany. Acesta a continuat tradiţia familiei şi a sporit reputaţia firmei, aducând noi modele şi noi idei. A avut un cuvânt de spus în epoca Art Nouveau în materie de bijuterii şi artă decorativă. Apoi au urmat epocile Art Deco şi Retro, când Tiffany & Co. a strălucit. Lewis Comfort Tiffany a murit în anul 1933.
În 1955 noul director de design a fost numit Van Day Trueux. Acesta a avut ideea revoluţionară de a-l invita pe designerul francez Jean Schlumberger, venit din echipa Elsei Schiaparelli, să creeze piese personalizate pentru Tiffany. Acesta a fost pariul care a adus succesul total.
2. Chopard, o tradiţie a excelenţei
Totul a început în 1860, în micul sat Sonvilier, din Elveţia. Aici, tânărul şi talentatul artizan Louis-Ulysse Chopard şi-a deschis un mic atelier. Mica sa afacere cu ceasuri. Devenite rapid cunoscute pentru precizie, ceasurile şi-au câştigat popularitatea printre entuziaşti, iar cumpărătorii proveneau chiar din Europa de Est, Rusia şi Scandinavia.
În 1921, fiul său, Paul Louis Chopard, a deschis o filială în La Chaux-de-Fonds şi, apoi, a mutat sediul companiei aici. În 1937, a mutat firma la Geneva, capitala Orologeriei Fine (Haute Horologerie). Astfel, s-a apropiat cu încă un pas de clientela cosmopolită. În 1943, nepotul fondatorului companiei, Paul André, a preluat frâiele de conducere.
Continuarea pe historia.ro
