Rechinii fără dinți ar putea suna ca un vis îndepărtat pentru înotători, însă un nou studiu arată că acidificarea oceanelor ar putea eroda mai rapid "principala armă" a prădătorilor. Rechinii au mai multe rânduri de dinți, iar noii dinți se deplasează rapid pentru a-i înlocui pe cei pierduți. Totuși, acidificarea accelerată a oceanelor deteriorează dinții rechinilor și ar putea duce la pierderi de dinţi mai rapide decât capacitatea lor naturală de înlocuire. Rechinii cu dinți afectați ar putea întâmpina dificultăți în a se hrăni eficient, ceea ce ar putea "afecta populațiile de rechini și stabilitatea ecosistemelor marine", potrivit studiului, scrie The Guardian.
Acidificarea oceanelor este provocată de absorbția excesivă de dioxid de carbon (CO2), care declanșează o reacție chimică ce reduce nivelul pH-ului apei. Proiecțiile arată că, până în anul 2300, pH-ul oceanic ar putea scădea de la o medie actuală de 8,1 la 7,3: o schimbare ce ar avea "implicații profunde pentru organismele marine".
Pentru a analiza efectele acidificării, cercetătorii au expus 60 de dinți de rechin proaspăt căzuți în acvarii cu apă de mare artificială: unul cu pH-ul actual de 8,1 și altul cu pH-ul estimat pentru viitor. Dinții, colectați etic dintr-un acvariu german, proveneau de la șase masculi și patru femele de rechini de recif.
"După opt săptămâni, dinții ținuți în apa mai acidă au suferit daune de aproximativ două ori mai mari (N.r. - faţă de ceilalţi). Printre problemele observate s-au numărat creșterea coroziunii radiculare și modificări ale zimților", a explicat Maximilian Baum, autorul principal al studiului și cercetător la Institutul pentru Zoologie și Interacțiuni Organisme din cadrul Universității Heinrich Heine, Germania.
Acest stres dentar vine în completarea altor provocări cu care se confruntă rechinii, precum dispariția prăzii cauzată de pescuitul excesiv. Reducerea emisiilor de CO2 generate de oameni este esențială pentru încetinirea procesului de acidificare. Cercetări anterioare au arătat că acidificarea afectează inclusiv denticulele – mici solzi de pe pielea rechinilor.
"Chiar și scăderile moderate ale pH-ului ar putea afecta mai grav anumite specii de rechini, în special cele cu mai puține rânduri de dinți sau cu rate mai lente de înlocuire. Cred că efectele vor fi resimțite și de alți prădători oceanici, în special acolo unde dinții sunt structuri mineralizate puternic, așa cum este cazul rechinilor", a adăugat Baum.
Studiile anterioare au demonstrat deja că acidificarea afectează organisme precum scoicile, midiile și coralii, iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care echipa a decis să analizeze și impactul asupra prădătorilor marini mari.
În ciuda rezultatelor îngrijorătoare, Baum este optimist, considerând că rechinii s-ar putea adapta prin accelerarea procesului de înlocuire dentară și îmbunătățirea capacității de reparare și întărire a dinților.
Lisa Whitenack, profesoară la Colegiul Allegheny din Pennsylvania și expertă în dinți de rechin, care nu a fost implicată în studiu, a declarat că "cercetarea completează ceea ce se știa deja despre impactul acidificării asupra dinților de rechin". Ea a sugerat că "rata rapidă de înlocuire a dinților ar putea compensa pierderile cauzate de mediu și a adăugat că dinții corodați ar putea rămâne funcționali".
"Va fi interesant de urmărit în viitoarele studii dacă deteriorarea observată afectează într-adevăr funcționalitatea dinților – adică dacă dinții afectați mai pot tăia sau perfora prada așa cum trebuie", a spus Whitenack.
Ştiri video recomandate
