Decenii la rând, cancerul pulmonar a fost asociat aproape exclusiv cu bărbații mai în vârstă, fumători. Astăzi însă, tot mai multe cazuri apar în rândul femeilor tinere, active și nefumătoare, iar medicii sunt nedumeriți de această situație, scrie The Guardian. În lipsa unor explicații clare, tot mai multe voci ridică întrebarea dacă ar putea poluarea aerului să fie responsabilă.
La sfârșitul lui 2019, viața Beccăi Smith era intensă și completă. La 28 de ani, tânăra tocmai închiriase un spațiu în Chester pentru a-l transforma într-un studio de yoga, unde investise toate economiile. În paralel, lucra ca antrenoare personală. Zilele începeau la 5 dimineața, între stres și entuziasm, iar durerile de spate care nu cedeau nu își găseau locul pe lista de priorități.
„Se tot muta durerea”, povestește Smith. „În fiecare zi mă durea altă parte a spatelui. Îmi puneam plasturi cu căldură și gheață doar ca să pot merge la lucru.” Consultase medicul de familie, fizioterapeutul și un chiropractor, toți convinși că e o ruptură musculară. „Cel mai rău scenariu la care m-am gândit era o hernie de disc”, spune ea.
În martie 2020, durerea a devenit insuportabilă. Smith s-a pus în pat, a adormit și s-a trezit cu o migrenă puternică și vedere încețoșată. Mama a dus-o la optician, care a observat hemoragii în spatele ochilor și a trimis-o direct la spital. În decurs de o săptămână, Smith a făcut RMN, CT și o biopsie la nivelul spatelui.
„Mi-au spus că nu mai au ce face pentru mine”
Singură în salon, a primit vestea devastatoare: avea cancer pulmonar în stadiul patru, extins la coloană și creier. „Mi-au spus că nu mai au ce face pentru mine”, povestește ea. „Îmi amintesc doar că am sunat-o pe mama și am țipat în telefon. Doctorii le-au spus părinților mei că mai am două săptămâni de trăit.” Era începutul pandemiei de Covid, iar Smith a ales îngrijirea paliativă acasă. „Cred că am blocat multe din acele momente. Prietenii au venit să-și ia rămas-bun. Am un caiet întreg cu scrisorile pe care mi le-au scris.”
Mult timp, cancerul pulmonar a fost perceput ca o „boală a fumătorilor”, cu un puternic stigmat și foarte puțină finanțare. O analiză din 2010 arăta că primea doar 6% din fondurile pentru cercetare în cancer, deși era al treilea cel mai frecvent tip în Marea Britanie.
Recent însă, profilul pacienților s-a schimbat. Fumatul rămâne factorul principal de risc, dar cazurile în rândul femeilor tinere și sănătoase, nefumătoare, au crescut ca proporție și număr absolut. Screeningul este disponibil în Anglia doar pentru cei peste 55 de ani cu istoric de fumat – iar 76% din cancerele depistate astfel sunt în stadii timpurii, curabile. În schimb, femeile tinere nefumătoare, precum Smith, ajung să fie diagnosticate doar după ce boala se răspândește.
Dr. Alex Georgiou, oncolog la Guy’s and St Thomas’, a analizat datele pacienților săi. „Între 2010 și 2021, numărul celor care nu au fumat niciodată a crescut constant. În 2010 erau 5% din cazuri, în 2021 ajunseseră la 14%.” Dintre aceștia, 68% erau femei, comparativ cu 43% dintre fumători. Proporția pacienților sub 50 de ani era de 16% la nefumători, față de doar 5% la fumători. Doar 44% dintre nefumători erau albi, față de 72% dintre fumători.
„Ne-am aștepta să vedem mulți pacienți asiatici, având în vedere prevalența cancerului pulmonar la nefumători în Asia de Sud-Est. Dar numărul ridicat de pacienți de culoare e mai puțin recunoscut”, explică Georgiou. Aceștia reprezentau 17% dintre nefumători, comparativ cu 5% dintre fumători. Diferențele se regăseau și în stadiul bolii: două treimi dintre nefumători erau diagnosticați în stadiul patru, iar 38% aveau metastaze cerebrale.
„Nu e doar vorba de demografie, ci și de o biologie diferită a cancerului.”
Tendințele reflectă o realitate globală, încă neînțeleasă. Potrivit dr. Cecilia Pompili, chirurg toracic și lector la Hull York Medical School, abia acum începem să punem întrebările corecte. „Mult timp, nu am considerat cancerul pulmonar o boală a femeilor tinere și ele nici măcar nu au fost incluse în multe studii clinice.” În testele pentru imunoterapie, 65% dintre participanți erau bărbați.
Pompili intervievează femei cu cancer pulmonar despre simptomele timpurii și drumul până la diagnostic, într-un studiu finanțat de Roy Castle Lung Cancer Foundation. Adenocarcinomul este cel mai frecvent diagnostic la nefumători. Unele femei au simptome „clasice” - tuse persistentă, hemoptizie -, dar altele prezintă semne vagi, precum pierdere în greutate sau dureri de spate.
„Vrem să înțelegem traseul simptomelor și dacă femeile sunt tratate diferit de către medici”, spune Pompili. „Știm de la unele paciente că o femeie de 40 de ani, sănătoasă, cu o tuse persistentă, e mai degrabă diagnosticată cu alergie, astm sau infecție, în timp ce un bărbat mai în vârstă, fumător, va fi trimis direct la radiografie pulmonară.”
La nivel global, poluarea aerului din interior este considerată un factor major
Pentru a explica de ce cancerul pulmonar crește în rândul femeilor, e nevoie de mai multă cercetare. Hormonii pot juca un rol. La nivel global, poluarea aerului din interior – provenită din sobe cu lemne sau combustibili pentru gătit și încălzire – este considerată un factor major. În Marea Britanie, poluarea atmosferică ar fi responsabilă pentru unul din zece cazuri.
„Poluarea aerului este un factor semnificativ pentru ambele genuri, mai ales la pacienții tineri”, spune Pompili. Plămânii mai mici și căile respiratorii mai înguste ale femeilor ar putea favoriza concentrarea particulelor fine (PM2.5), care rămân prinse în plămâni.
Pentru Rosamund Adoo-Kissi-Debrah, a cărei fiică de 9 ani, Ella, este prima persoană din lume la care poluarea aerului a fost consemnată pe certificatul de deces, legătura nu e surprinzătoare. „Ella avea astm, dar există 700 de boli influențate de poluare. Când mă gândesc la femeile tinere cu cancer pulmonar, mă gândesc la drumurile spre școală, la timpul petrecut în mașini sau autobuze în trafic intens. Și la faptul că persoanele de culoare sau cele din comunități sărace sunt mai expuse: locuiesc lângă șosele aglomerate, folosesc transportul public, trăiesc în locuințe sociale.”
„Londra e cel mai aglomerat oraș din Europa și al cincilea din lume”, adaugă ea. „Și totuși, oficial, Ella rămâne singura persoană declarată decedată din cauza poluării. Povara bolilor generate de aerul toxic e uriașă. Ce mai așteptăm ca publicul să ceară acțiuni reale?”
Un alt factor important – dar încă neclar – este rolul mutațiilor genetice, în special la femeile tinere, nefumătoare. Mutațiile receptorului EGFR sunt cele mai frecvente, asociate cu 10–15% din cancerele pulmonare din Marea Britanie. Cercetări recente au arătat că poluarea poate „trezi” celulele latente purtătoare ale acestor mutații și le poate stimula creșterea.
Cazul Sarah Li, realizatoare de film de 42 de ani, diagnosticată în 2023 cu cancer pulmonar EGFR-pozitiv, confirmă dilemele. Nefumatoare, vegană, alergătoare de maraton, Li nu își imagina un astfel de diagnostic. Tusea persistentă și durerile de umăr au fost tratate inițial ca probleme minore. După patru luni, medicul de familie a trimis-o la radiografie și CT, iar rezultatul a fost șocant: cancer pulmonar inoperabil, cu tumori pe ambii plămâni.
„Încă mi se pare ciudat când spun că am cancer pulmonar”, mărturisește ea. „M-am întrebat: ‘De ce eu? Ce am făcut?’ Am dus o viață sănătoasă, dar am locuit patru ani în Hyderabad, un oraș aglomerat din India. Mi-e greu să dau vina pe un singur factor.”
Deși era într-o relație de doar 18 luni, Li și partenerul ei au fost nevoiți să discute despre fertilitate și copii. „Îmi înghețez ovulele sau încep tratamentul imediat?” Alegerea a fost viața. De altfel, abia recent s-a lansat un registru internațional pentru cancer pulmonar și sarcină, în decembrie 2023.
După decenii de subfinanțare, cercetările avansează rapid. Doar în ultimii zece ani, NICE (Institutul Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire) a aprobat 48 de noi tratamente pentru cancerul pulmonar – de șase ori mai multe decât în deceniul anterior.
Prima rundă de chimioterapie, radioterapie și imunoterapie a lui Li a redus semnificativ tumorile. În ianuarie însă, a apărut o leziune pe creier. Acum urmează o terapie țintită – o pastilă zilnică – și chimioterapie suplimentară. „Viața e mai intensă acum”, spune ea. „Mă bucur de fiecare zi, de un prânz simplu sau de o plimbare. Nu pot face planuri pe cinci ani, dar sper ca atunci când tratamentul actual va ceda, să existe altă soluție.”
Smith trăiește aceeași realitate. La câteva săptămâni de la diagnosticul inițial, familia a fost anunțată că biopsia indica o mutație ALK-pozitivă, pentru care exista tratament. A început o terapie cu opt pastile pe zi – inhibitori ALK – și controale regulate. „La început, cancerul a scăzut mult. După doi ani însă, am avut progresie la nivel cerebral, iar acum sunt pe linia a doua de tratament.”
Explicarea bolii altora este epuizantă. „Întotdeauna reacția e aceeași: ‘Dar tu nu fumezi?’ ‘Ești atât de tânără?’ La cancerul de sân există o comunitate puternică. La cel pulmonar, nu. Te simți singură”, spune Smith. Deși boala ucide la fel de multe femei ca toate cancerele ginecologice la un loc.
Astăzi, Smith predă pilates. În vara aceasta, a fost într-un retreat de yoga în Bali, unde partenerul ei, Sammy, i-a cerut mâna pe plajă. „Trăiesc visul meu. Contează doar familia, prietenii și să fiu sănătoasă. Da, îmi e frică, dar am învățat să trăiesc clipa. Cinci ani mai târziu, pot fi recunoscătoare pentru asta.”
Ştiri video recomandate
