Aparatele dentare, elasticele, chiar și operațiile de maxilar - milioane de oameni trec prin ele pentru un zâmbet perfect. Dar oare malocluzia (adică dinții înghesuiți sau strâmbi) a fost mereu atât de frecventă? Studiile sugerează că nu.
Deși s-au găsit urme de dinți nealiniați și la strămoșii noștri vânători-culegători, problema pare mult mai răspândită în rândul populațiilor moderne. Ce s-a schimbat, așadar? Explicațiile nu sunt simple, dar experții indică un posibil vinovat principal: dieta. Trecerea de la alimente crude și dure la unele moi și procesate a redus efortul necesar pentru mestecat, iar în timp maxilarul nostru s-a micșorat, scrie National Geographic.
Astăzi, cercetătorii investighează cum biologia evolutivă, alimentația și stilul de viață modern ne-au transformat fața – și zâmbetul.
Agricultura a modelat faţa oamenilor
Craniile umane antice erau izbitor de diferite față de cele de azi. Vânătorii-culegători aveau maxilare mari și puternice, perfecte pentru mestecatul cărnii tari, al legumelor fibroase, semințelor și nucilor. Dar acum circa 12.000 de ani, ceva s-a schimbat: odată cu trecerea de la vânătoare la agricultură, dieta s-a modificat și ea, incluzând mai multe cereale și plante cultivate.
Aceste alimente erau mai moi, mai procesate și necesitau mult mai puțin efort la mestecat.
„Pe vremuri nu aveam înghețată sau pâine albă”, spune Sue Herring, profesoară emerită de ortodonție la Universitatea Washington. „Când îți iei mâncarea direct din natură, e probabil puțin mai aspră decât ceva gătit și procesat”.
Odată cu dieta mai moale a scăzut și solicitarea mecanică asupra maxilarului. De-a lungul generațiilor, mandibula noastră a început să se micșoreze – o tendință vizibilă în fosile.
Această schimbare este parțial adaptativă, rezultatul a mii de ani de evoluție, explică Myra Laird, profesoară la Universitatea din Pennsylvania, la Școala de Medicină Dentară: „Dacă nu ai nevoie de o mandibulă mare, e costisitor din punct de vedere energetic să construiești acel os în plus”.
Totuși, cercetări recente pun această teorie sub semnul întrebării. Într-un studiu din 2020, experți de la Stanford au susținut că micșorarea maxilarului ar fi mai degrabă rezultatul unor schimbări produse în decursul fiecărei generații, nu al unei evoluții genetice lente.
„Ritmul în care maxilarul uman s-a schimbat, mai ales în ultimele secole, e mult prea rapid pentru a fi vorba de evoluție genetică”, au scris autorii, sugerând că factori precum postura pot influența dezvoltarea mandibulei.
De altfel, osul reacționează foarte puternic la stresul fizic – chiar și în decursul unei singure vieți – și se dezvoltă în jurul punctelor de prindere ale mușchilor. Cu alte cuvinte, mai puțin efort muscular înseamnă oase mai puțin robuste.
„Dacă treci la o dietă lichidă, nu îți vei mai folosi mușchii la fel de mult și vei observa schimbări de formă în față”, explică Laird, citând studii pe animale non-umane, precum damanul de stâncă.
(Damanii sunt mamifere mici, erbivore, care arată ca niște marmote dolofane, dar sunt, surprinzător, rude apropiate cu elefanții și lamantinii. Trăiesc în Africa și Orientul Mijlociu, mai ales în zone stâncoase, unde se cațără cu ușurință. Sunt folosiți în cercetările despre dezvoltarea oaselor feței, pentru că, la fel ca la oameni, structura lor osoasă se modifică în funcție de dietă și efortul muscular - n.r.)
Fix asta cred cercetătorii că s-a întâmplat și la oameni odată cu agricultura: „Populațiile post-agricultură au avut o reducere semnificativă a dimensiunii mușchilor masticatori”, spune Laird. „Asta sugerează că apariția agriculturii a redus munca aparatului de hrănire” – iar rezultatul, în cele din urmă, au fost guri mult mai înguste.
Cum ajung dinții înghesuiți într-un maxilar prea mic
Ce se întâmplă când încerci să înghesui același număr de dinți într-un maxilar mai mic? Înghesuială dentară și dinți strâmbi.
„Dinții ies aproape ca un fermoar. Maxilarul se deplasează înainte şi apoi creează spaţiu pentru ca dinţii să iasă”, spune Julie Lawrence, profesoară de antropologie biologică la Universitatea Nevada, Las Vegas.
Dacă nu există suficient loc pentru erupția dinților, aceștia pot deveni incluși (nu ies deloc) sau înghesuiți. Măselele de minte sunt cele mai afectate în maxilarele prea mici.
Studiile sugerează că nepotrivirea dintre dimensiunea mandibulei și a dentiției este responsabilă de dinții din ce în ce mai strâmbi la oamenii moderni.
„Acea pierdere de spațiu e exact ce declanșează malocluzia, înghesuiala dentară. Rata malocluziei a crescut enorm la oamenii moderni, iar acest lucru e valabil peste tot în lume”, explică Laird.
Totuși, specialiștii avertizează că povestea nu e chiar atât de simplă. Deși malocluzia pare să fi crescut în frecvență, s-au observat dinți înghesuiți și în craniile hominizilor timpurii.
Fosilele sunt rare și probabil nu reflectă imaginea completă, spune Lawrence: „Dinții mai buni se conservă mai bine”, iar datele antropologice nu țin cont de factori precum lipsa unor dinți.
În plus, nu toate problemele de aliniere se explică prin dietă. Mușcăturile foarte adânci sau prea deschise, de exemplu, pot avea cauze genetice și nu au legătură cu industrializarea.
Mulți alți factori pot influența alinierea dinților – de la condiții de mediu la anomalii de dezvoltare. Iar unele populații sunt genetic mai predispuse la malocluzie.
La final, obsesia pentru dinți drepți s-ar putea datora și standardelor estetice moderne.
„Societatea noastră e mult mai sensibilă la problemele cosmetice. Cred că suntem mult mai conștienți de malocluzie acum decât oricine altcineva în trecut”, spune Herring.
Ştiri video recomandate
