Cercetătorii vor analiza ADN-ul din Stejarul Druizilor, un copac vechi de 800 de ani, care a vegheat asupra pădurii din Buckinghamshire timp de secole, îndurând secete, furtuni, valuri de căldură și multe altele. "Știm că acest copac este un supraviețuitor, dar a fost doar norocos, sau e ceva special la genele lui?", s-a întrebat Ed Pyne, un cercetător implicat în studiu. Informaţiile descoperite după studierea ADN-ului său vor folosite pentru a planta cei mai buni steari, evitând astfel restaurarea pădurilor și refacerea faunei sălbatice, scrie BBC News.
Cercetătorul în domeniul conservării, de la organizația caritabilă The Woodland Trust, crede că secretele unei astfel de reziliențe remarcabile se află în ADN-ul său. Experții vor să înțeleagă cum pot stejarii să trăiască 1.000 de ani sau mai mult, rezistând amenințărilor precum schimbările climatice și recuperându-se după boli – cunoștințe care ar putea fi vitale în restaurarea pădurilor din Marea Britanie.
"Explorând genomul copacilor străvechi, putem înțelege cum să îi gestionăm mai bine, astfel încât să le putem asigura viitorul pentru generațiile următoare", a spus Emma Gilmartin, de la organizația caritabilă pentru copaci Asociația Arboricolă, care este implicată în proiect.
The Druids Oak is 800 years old - can it help save tomorrow's forests? - Scientists are decoding the DNA of Britain’s ancient oaks to crack the secrets of their superpowers. via @BBC https://t.co/JZ8rfAkdNP pic.twitter.com/mm5Er9DG1Y
— ???? Viking Resistance ???? (@VikingFBR) August 29, 2025
Stejarii englezești sunt printre cei mai îndrăgiți copaci din Regatul Unit, crescând pe scară largă în parcuri, grădini și în zonele rurale. Sunt clasificați drept "antici" când ajung la o vârstă de aproximativ 400 de ani.
Studiind ADN-ul stejarilor străvechi, oamenii de știință speră să descopere genele din spatele longevității copacilor și capacității lor de a supraviețui extremelor climatice.
Aceste informații ar urma să fie folosite pentru a selecta cei mai buni stejari care să fie plantați în viitor, pentru a ajuta la restaurarea pădurilor și la refacerea faunei sălbatice.
Stejarul Druizilor se află într-o rezervație naturală din Buckinghamshire, administrată de Corporația Orașului Londra, şi datează, cel mai probabil, din secolul al XIII-lea, ceea ce îl face mai vechi decât multe clădiri istorice. Circumferinţa şi înălţimea sa au aproximativ 9 metri, iar acestuia i-au fost "tăiate" ramurile superioare pentru a încuraja regenerarea deasupra nivelului la care pășteau animalele, dându-i o formă distinctivă.
Stejarii erau venerați de druizii antici, ceea ce ar putea explica denumirea copacului
Vor fi studiați aproximativ 50 dintre cei mai cunoscuți stejari străvechi din Regatul Unit, inclusiv Stejarul Druizilor, dar şi Stejarul Crouch.
Stejarul Crouch
Acesta se află pe o stradă principală, aglomerată, din Addlestone, Surrey, şi este unul dintre cei mai vechi copaci din zonă, cu o vârstă estimată de cel puțin 800 de ani
Numele "Crouch" ar putea proveni din cuvântul englezesc vechi "crouche", care înseamnă "cruce". Este cunoscut și sub numele de "Copacul de picnic al Reginei Elisabeta", după ce se spune că Regina ar fi luat masa sub el
The Crouch Oak - Addlestone, Surrey
— The English Oak Project (@TheKentAcorn) March 16, 2024
This 800 year old oak tree once marked the boundary of the former Windsor Forest and resides in a road named after it, Crouch Oak Lane pic.twitter.com/MZdJelBLpd
Refugiu vital
Pe lângă valoarea lor culturală și istorică, stejarii oferă un refugiu vital pentru fauna sălbatică. Aceştia susțin mai multă viață decât orice altă specie de copac nativ din Marea Britanie, găzduind peste 2.300 de specii – de la păsări, mamifere și insecte, până la ciuperci și licheni.
Frunzele lor hrănesc omizile, scoarța oferă adăpost liliecilor și gândacilor, iar ghindele susțin mamiferele și păsările pe timpul iernii.
Unele dintre aceste specii sunt extrem de rare, cum este gândacul Moccas, care trăiește pe doar 14 stejari bătrâni din Parcul Moccas, Herefordshire.
La Rezervația Naturală Națională din apropierea Parcului Moccas, conservatorii pun stejarii în centrul unui efort amplu de restaurare a peisajului.
Aceștia recreează un habitat natural bogat în faună, format din pajiști deschise presărate cu arbori seculari, cunoscute sub numele de "pășune lemnoasă".
Ghindele recoltate de la stejarii străvechi care au crescut timp de secole sunt cultivate în puieți, apoi replantate în locurile unde au crescut odinioară. Coniferele introduse artificial, care nu făceau parte din habitatul original, sunt îndepărtate, iar pădurile sunt restaurate.
Această intervenție a dus la o renaștere a unor specii rare, inclusiv sute de muște și gândaci, lilieci rari și păsări de pădure.
"Observăm cu adevărat o creștere bruscă a populației de păsări aici", a spus Tom Simpson de la Natural England, agenția guvernamentală responsabilă de protejarea și îmbunătățirea mediului natural din Anglia.
"Într-o perioadă relativ scurtă – adică 16 ani de restaurare – vedem o reală revenire a naturii în acest loc", a subliniat el.
Pe măsură ce schimbările climatice și pierderea habitatului devin probleme din ce în ce mai mari, conservatorii cer o protecție mai bună pentru copacii bătrâni. Aceștia nu pot fi înlocuiți: au nevoie de decenii sau chiar secole pentru a crește și pentru a susține viața din jurul lor.
Saul Herbert, de la The Woodland Trust, spune că este nevoie de mai mult pentru a proteja aceste "legende vii".
"Trebuie să aflăm unde se află și să colaborăm cu oamenii și comunitățile pentru a ne asigura că acești copaci sunt apreciați și îngrijiți, pentru valoarea ecologică, culturală și istorică pe care o aduc peisajelor noastre", afirmă el.
Ştiri video recomandate
