În fiecare seară, când adormim, zeci de acarieni minusculi, cu opt picioare, ies din porii noștri și își văd liniștiți de treabă.
Nu-i vedem, nu-i simțim, dar, la fel ca aproape orice adult, îi purtăm peste tot pe corp. Se numesc Demodex, au dimensiuni între 0,15 și 0,4 milimetri și trăiesc în jurul foliculilor de păr, hrănindu-se cu sebumul nostru, notează CNN.
› Vezi galeria foto ‹
„În timp ce dormim, ei ies și sunt foarte fericiți: se împerechează, își vizitează rudele, se plimbă pe fețele noastre. În momentul în care ne trezim, se retrag din nou în pori”, explică Alejandra Perotti, profesor asociat de biologie a nevertebratelor la Universitatea din Reading, Anglia.
Dacă ideea îți dă fiori, Perotti liniștește: „nu ar trebui”. De cele mai multe ori, acarienii demodex sunt mai degrabă prieteni decât dușmani.
Aceste „mini-aspiratoare” ne curăță porii de reziduuri, iar în schimb primesc de la noi melatonină – hormonul produs de piele care ne ajută să adormim, dar care le oferă lor energia vitală. Și, asemenea unor vampiri microscopici, au evoluat să evite razele ultraviolete, care le distrug ADN-ul.
În mod normal, pe fiecare centimetru pătrat de piele de pe față trăiesc până la cinci acarieni. Dar, fără un microscop, nu avem nicio șansă să-i observăm.
Când apar problemele
Dacă sistemul imunitar slăbește, populația de acarieni poate scăpa de sub control și poate duce la diverse afecțiuni ale pielii și ochilor.
„Acarienii Demodex se pot înmulți peste noapte, provocând o suprapopulare cunoscută sub numele de demodicoză”, explică dr. Richard Locksley, profesor de medicină la Universitatea din California, San Francisco.
Persoanele imunosupresate, precum vârstnicii sau pacienții oncologici, sunt mai vulnerabile la astfel de infecții și pot dezvolta reacții inflamatorii, atât la acarieni, cât și la bacteriile care îi colonizează.
De ce unii oameni fac inflamații, iar alții nu?
„Se știe că animalele sălbatice nu prezintă boli provocate de acarieni, în timp ce câinii și pisicile domestice au. Așadar, poate că, odată cu mutarea într-un alt mediu și prin modul în care am evoluat, o mutație genetică ne-a afectat căile imunitare”, spune Locksley.
Problemele se manifestă frecvent ca rozacee, acnee, uscăciune și descuamare, mai ales pe obraji, pleoape, frunte și în zonele bogate în sebum, adaugă dr. Roberto Ricardo-Gonzalez, profesor asociat de dermatologie la aceeași universitate.
Pentru diagnostic, dermatologii pot preleva un strat superficial de piele, fie cu bandă adezivă, fie prin răzuire ușoară, și analizează proba la microscop.
La un control oftalmologic de rutină, medicii verifică și eventualele depuneri ceroase de ouă și resturi demodex la baza genelor, explică dr. Cory Lappin, optometrist din Ohio. Aceste depuneri sunt o cauză frecventă a mâncărimii, căderii genelor, uscăciunii ochilor și a urciorilor recurente.
Cum prevenim suprapopularea
Pentru majoritatea adulților sănătoși, demodexul nu este un motiv de panică.
„Majoritatea oamenilor nu știu că au acești acarieni și așa ar trebui să rămână. Ai putea să-ți faci mai mult rău încercând să cauți probleme decât lăsând lucrurile așa cum sunt. Iar dacă apar probleme, ar trebui să consulți mai întâi un medic”, spune Locksley.
Lappin și Ricardo-Gonzalez recomandă menținerea unei rutine de igienă înainte de culcare: demachiere, curățare blândă, îndepărtarea machiajului și a genelor false, pentru a proteja pielea din jurul ochilor.
Pentru pielea predispusă la acnee, Ricardo-Gonzalez recomandă utilizarea unui retinoid topic o dată sau de două ori pe săptămână, cu moderație.
„Am observat acest fenomen la pacienți atunci când bariera de hidratare a pielii este afectată, adică pielea este fie prea uscată, fie produce prea mult sebum din cauza inflamației sau a spălărilor excesive. În astfel de cazuri, acarienii se pot înmulți excesiv”, explică Ricardo-Gonzalez.
Un somn bun ajută, de asemenea, la menținerea echilibrului de sebum — hrana preferată a acestor mici creaturi.
Pentru tratarea demodicozei, medicii pot prescrie ivermectină, administrată local sau oral, pentru a readuce populația de acarieni la nivel normal. Însă, spune Ricardo-Gonzalez, „nu este posibil să eliminăm complet acarienii, definitiv.”
În 2023, FDA a aprobat și picături oftalmice speciale pentru tratarea inflamației pleoapelor asociate cu demodex, adaugă Lappin.
Astăzi aici, mâine poate nu
Acarienii demodex ne însoțesc de secole și, cel mai probabil, îi primim prin contact direct de la mamă, imediat după naștere. Însă cercetările recente ale echipei conduse de Perotti sugerează că acești simbiotici s-ar putea îndrepta către „o moarte evolutivă pe termen lung”.
„Când organismele trăiesc într-o astfel de relație simbiotică, are loc eroziunea genomului, adică pierderea treptată a unor gene de-a lungul timpului. Noi estimăm că acest proces va continua până în punctul în care (acarienii) vor dispărea”, explică Perotti.
Pentru că nu au prădători, amenințări externe sau competitori, demodexii nu sunt supuși presiunilor de selecție, spune Perotti. Iar fiind transmiși între rude, populațiile lor suferă de consangvinizare accentuată.
Cât va mai dura până la dispariția lor? Nu știm exact. Dar, spune Perotti, „nu este nici motiv de sărbătoare, nici de doliu”, oamenii urmând probabil să se adapteze la o viață fără acești parteneri microscopici.
„S-a vorbit foarte urât despre acarieni, de mult timp. Au fost învinuiți pentru multe probleme, dar de fapt sistemul imunitar slăbit este problema, nu acarienii în sine. Ar trebui să îi privim drept niște companioni”, conchide Perotti.
Ştiri video recomandate
