O analiză științifică recentă a zecilor de cărți din secolele XII–XIII, descoperite în mănăstiri europene, a scos la iveală că multe dintre ele erau legate în piele de focă – provenită de la foci vânate în Atlanticul de Nord-Vest și comercializate de negustorii nordici, descendenți ai vikingilor, chiar din Groenlanda.
O nouă analiză ADN a acestor volume, păstrate în abații europene, arată că pielea provenea din regiunile nordice ale oceanului, unde focile erau vânate în secolele XII și XIII pentru blănurile lor. Acestea ajungeau apoi, prin rutele comerciale nordice, să fie folosite la legături de carte.
Descoperirea a fost publicată miercuri, 9 aprilie, în revista Royal Society Open Science, citată de Live Science.
O echipă de cercetători a analizat 32 de cărți medievale folosind tehnici moderne care dezvăluie informații biologice din vechile manuscrise de tip codex.
Codexurile medievale erau scrise pe pergament (piele de animal tratată) și legate cu materiale precum lemn, piele, sfoară sau fir textil. Unele aveau și o copertă suplimentară de protecție, numită chemise, confecționată adesea din piele de mistreț sau cerb. Însă noul studiu a arătat că unele astfel de coperți erau, de fapt, din piele de focă.
Punctul de plecare: biblioteca Abației Clairvaux din Franța
Cercetările au început la Biblioteca Abației Clairvaux, din regiunea Champagne, care adăpostește 1.450 de cărți medievale scrise de călugări cistercieni. Din cele 19 cărți analizate (datate între 1140 și 1275), toate s-au dovedit a fi legate în piele de focă (pinnipede). Alte 13 cărți – numite „cărți păroase” – din abații din Franța, Anglia și Belgia (1150–1250), aveau aceeași caracteristică.
Analiza ADN-ului antic a permis identificarea speciilor de foci: focă de port (harbor seal), focă cu harpă (harp seal) și focă bărboasă (bearded seal). Mai mult, proveniența geografică a pieilor era extrem de variată: Scandinavia, Danemarca, Scoția și, cel mai probabil, Groenlanda sau Islanda.
„Pielea era obținută fie prin comerț, fie ca parte a zeciuielii bisericești”, a explicat autoarea principală a studiului, Élodie Lévêque, specialistă în conservarea cărților la Universitatea Panthéon-Sorbonne din Paris. „Este puțin probabil ca astfel de legături să fi existat fără pieile furnizate de rețelele comerciale nordice.”
Cărțile urmează traseele comerciale vikinge
Toate cărțile legate în piele de focă provin din abații situate de-a lungul rutelor comerciale europene din secolul al XIII-lea – care erau și rute comerciale nordice. Se știe că nordicii exportau fildeș de morsă și blănuri din Groenlanda spre Europa continentală, iar unele surse istorice sugerează că ofereau și piele de focă drept zeciuială Bisericii Catolice.
„Cistercienii preferau forme discrete de lux, albe și elegante – ceea ce se potrivește perfect cu aspectul estetic al pielii de focă”, spune Lévêque. În contrast, bendetictinii favorizau tonuri mai închise.
Interesant este că, deși aceste piei de focă erau folosite pentru legături, călugării medievali s-ar putea să nu fi știut exact de la ce animal proveneau, neexistând un termen specific pentru „focă” în limba franceză medievală.
Un material apreciat pentru calități practice, nu simbolice
Cercetătorii nu au descoperit nicio legătură între conținutul cărților și alegerea pielii de focă ca material de legătură, și nu există documente scrise care să explice acest obicei.
„Este posibil ca aceste coperți albe și pufoase să fi fost apreciate pur și simplu pentru aspectul lor estetic și pentru faptul că erau impermeabile – nu pentru originea lor zoologică sau geografică”, a concluzionat Lévêque.
Ştiri video recomandate
