Observat dintr-un avion cu ajutorul unui echipament de teledetecție, un vast și antic complex mayaș a rămas ascuns timp de milenii, sub păduri și câmpuri, înainte de a fi făcut public în 2020. Cinci ani mai târziu, arheologii continuă să dezvăluie tot mai multe secrete ale acestei structuri monumentale. Potrivit unui nou studiu publicat miercuri în revista Science Advances, designul sitului reflecta modul în care comunitatea concepea universul. Structura prezintă cruci de dimensiuni diferite, iar în centrul uneia dintre acestea se află o groapă cruciformă care conține artefacte rituale prețioase, scrie CNN.
Platoul artificial din pământ, cu alei, canale și coridoare de legătură, a fost construit în sud-estul Mexicului acum aproximativ 3.050 de ani și a fost folosit timp de aproape 300 de ani. Numit Aguada Fénix, el reprezintă cel mai vechi și mai mare sit arhitectural cunoscut din zona ocupată de civilizația mayașă antică – mai întins decât orașele mesoamericane ulterioare, precum Tikal și Teotihuacán, deși fără piramidele lor de piatră distinctive.
"Este ca un model al cosmosului. Ei credeau că universul este ordonat după acest tipar cruciform, legat de ordinea timpului", a explicat Takeshi Inomata, profesor de antropologie la Universitatea din Arizona și autor principal al studiului.
Situl a fost construit în perioada de început a civilizației mayașe, care a atins apogeul între anii 400 și 900 d.Hr., în regiunile ce corespund astăzi Mexicului și Guatemalei. A fost o epocă de mari progrese, marcată de ridicarea templelor, drumurilor și piramidelor de piatră, dar și de dezvoltarea sistemelor de scriere, matematică și astronomie.
"Înainte de acest sit, nu exista nicio construcție majoră. Nu avem dovezi arheologice – nici măcar nu foloseau ceramică", a spus Inomata.
Foto: Middle Usumacinta Archaeological Project via CNN Newsource
Echipa sa a excavat mai multe puncte-cheie din zonă, a analizat mostre de sol și a realizat un nou studiu LiDAR (Light Detection and Ranging – Detectare și Telemetrie cu Lumină). Această tehnică de teledetecție, care permite obținerea unor modele topografice extrem de detaliate, a revoluționat arheologia, scoțând la iveală structuri antice ascunse sub vegetație, mai ales în America Centrală.
"Situl nu este vizibil imediat de la sol, deși platforma principală ar fi avut odinioară aproape 15 metri înălțime. Constructorii nu au folosit piatră, ceea ce face ca structura să poată fi confundată ușor cu un deal natural", a precizat Verónica Vazquez Lopez, lector de arheologie mesoamericană la University College London și coautoare a studiului.
"Cea mai mare parte a platformei este folosită astăzi pentru agricultură. Este foarte subtilă și nu o poți observa de la sol – de aceea a fost identificată doar cu ajutorul LiDAR", a spus ea.
Calendarul antic
Centrul sitului este o platformă sau piață mare, dreptunghiulară, ridicată, suficient de spațioasă pentru a adăposti peste 1.000 de oameni. Ea se află la intersecția a două artere principale – una orientată nord–sud, cealaltă est–vest – care, cel mai probabil, serveau drept rute procesionale.
În mijlocul pieței ridicate, arheologii au descoperit o groapă în formă de cruce, accesibilă prin trepte de pe platforma de deasupra. În interiorul acesteia se afla o altă groapă mai mică, conținând artefacte din jad, aranjate tot în formă de cruce.
"Am găsit pigmenți asociați cu direcții specifice: albastru pentru nord, verde pentru est, galben pentru sud. Pentru vest nu știm exact, dar am descoperit o cochilie roșie, deci probabil era roșu", a precizat Inomata.
Axa est–vest a sitului era aliniată cu direcția răsăritului soarelui pe 17 octombrie și 24 februarie – ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că monumentul putea fi folosit în ritualuri desfășurate în zile importante din calendarul mayaș.
"Intervalul dintre aceste date este de 130 de zile – jumătate din cele 260 de zile ale principalului calendar ritualic mesoamerican. Aceste aliniamente și această ordine simbolică erau esențiale pentru ei, și au depus un efort uriaș pentru a le transpune în arhitectură", a mai spus Inomata.
Inomata și colegii săi cred că situl a fost construit de participanți voluntari, nu prin muncă forțată, așa cum s-a întâmplat în alte civilizații antice, precum Egiptul sau orașele mayașe ulterioare. Nu au fost descoperite semne ale unei ierarhii sociale – cum ar fi statui sau palate destinate conducătorilor.
"Dacă ar fi existat regi sau lideri, în Mesoamerica aceștia ar fi fost reprezentați prin sculpturi sau picturi, iar în apropiere s-ar fi găsit clădiri mari. La Aguada Fénix nu avem așa ceva", a spus el.
Locuințele identificate în zonă sugerează că situl nu a fost locuit permanent de un număr mare de oameni, ci a servit drept loc de adunare și cult în sezonul uscat.
Cercetătorii estimează că peste 1.000 de oameni au participat la construirea complexului, lucrând câteva luni pe an, timp de mai mulți ani. Canalele și iazul, cu un volum total de 193.000 metri cubi și fără utilitate practică evidentă, ar fi necesitat 255.000 de zile de muncă pentru o singură persoană. Platoul principal, cu un volum de 3,6 milioane m³, ar fi avut nevoie de 10,8 milioane de zile de muncă, potrivit studiului. Se pare că unele canale nu au fost finalizate.
"Avem această percepție că marile realizări necesită o organizare ierarhică strictă. Dar acum vedem o altă imagine a trecutului. Oamenii pot realiza lucruri mărețe și prin cooperare, lucrând împreună, fără conducători autoritari", a spus Inomata
"Cercetarea a atras un interes major în rândul arheologilor din întreaga lume", a declarat Stephen Houston, profesor de antropologie la Universitatea Brown din Rhode Island.
"Concluzia este că o temă comună în societățile mesoamericane – organizarea lumii conform unor ritualuri și culori simbolice – este prezentată clar, și foarte devreme, la Aguada Fénix. Această lucrare face parte dintr-o mișcare intelectuală mai amplă, menită să arate că marile construcții pot apărea și în societăți relativ egale", a spus Houston.
La rândul său, Andrew Scherer, profesor de arheologie și istorie antică, tot la Brown, a subliniat că dimensiunile impresionante ale lucrărilor de terasament, vechimea lor și lipsa unei ierarhii sociale evidente fac ca situl să fie deosebit de valoros.
"La Aguada Fénix s-a investit o cantitate enormă de muncă — nu doar în ridicarea terasamentelor, ci și în transportul și sculptarea multor obiecte din piatră verde — și nu există dovezi clare că aceste eforturi ar fi fost dedicate unui conducător sau unui grup restrâns de indivizi", a spus el prin e-mail.
"Aceasta este o perioadă încă puțin înțeleasă în istoria Mezoamericii, iar noile descoperiri ale echipei sunt esențiale pentru a înțelege mai bine această epocă obscură", a subliniat Scherer.
Ştiri video recomandate
