Un teren din estul Angliei a scos la iveală dovezi ale celui mai vechi caz cunoscut de oameni care au creat și controlat focul, o descoperire semnificativă despre care arheologii spun că ilustrează un punct de cotitură dramatic în istoria omenirii. În Barnham, Suffolk, descoperirea pământului ars care a format o vatră, dar şi găsirea topoarelor de silex sfărâmate de căldură și a două fragmente de pirită, un tip de piatră folosită pentru a crea scântei, indică faptul că primii oameni, cel mai probabil neanderthalienii, erau capabili să facă și să întrețină focul, scrie CNN.
Oamenii de ştiinţă au descoperit dovezi că oamenii au folosit focul cu 350.000 de ani mai devreme decât se credea
"Acesta este un sit vechi de 400.000 de ani, unde avem cele mai vechi dovezi ale aprinderii focului, nu doar în Marea Britanie sau Europa, ci, de fapt, oriunde altundeva în lume", a declarat Nick Ashton, curatorul colecțiilor paleolitice de la British Museum, într-o conferință de presă. Ashton este autorul principal al unui studiu despre situl Barnham, publicat miercuri în revista Nature.
"Este cea mai interesantă descoperire din cariera mea de 40 de ani", a adăugat el.
› Vezi galeria foto ‹
Când și unde au început oamenii să facă focul și să gătească în mod deliberat se numără printre cele mai mari întrebări care i-au dat mult timp în încurcătură pe cercetătorii originilor umane.
Capacitatea de a face foc le-ar fi permis oamenilor care locuiau la Barnham să se încălzească, să descurajeze animalele sălbatice și să-și gătească în mod obișnuit mâncarea, ceea ce ar fi făcut-o mai nutritivă. Iar capacitatea de a controla focul ar fi putut aduce beneficii practice, cum ar fi dezvoltarea de adezivi și alte tehnologii, și ar fi oferit un punct central pentru interacțiunea socială, cum ar fi povestirea.
Artefactele descoperite la fața locului sunt cu 350.000 de ani mai vechi decât dovezile anterioare cunoscute despre aprinderea focului în arhiva arheologică, care proveneau dintr-un sit din nordul Franței. Ashton a remarcat, însă, că este puțin probabil ca abilitatea de a aprinde un foc să fi apărut pentru prima dată la Barnham.
"Cred că mulți dintre noi aveam o presimțire că focul era folosit în mod regulat în Europa acum aproximativ 400.000 de ani. Dar nu aveam dovezi", a spus Ashton.
Determinarea modului și a momentului în care oamenii au învățat pentru prima dată să stăpânească focul este o provocare pentru arheologi. Dovezile focului rareori au supraviețuit. Cenușa și cărbunele pot fi ușor îndepărtate de vânt, iar sedimentele coapte se pot eroda. De asemenea, este dificil să se facă distincția între un foc natural și unul provocat de om.
De exemplu, artefactele indică prezența unor incendii în situri locuite de oameni în Israel, Kenya și Africa de Sud, care datează de la 800.000 de ani până la peste 1 milion de ani, potrivit studiului. Cu toate acestea, este dificil de exclus posibilitatea ca acestea să fi fost incendii de vegetație care nu au fost declanșate de oameni.
Probabil că primii oameni au început să exploateze focul provocat de fulgere sau de alte cauze naturale, poate prin conservarea jarului pentru o perioadă de timp, dar aceasta ar fi fost o resursă imprevizibilă, potrivit studiului.
Descoperirile de la Barnham sugerează însă că locuitorii săi erau capabili să aprindă și să folosească focul în mod obișnuit și deliberat.
Echipa a analizat sedimentul de la Barnham și a stabilit că proprietățile sale chimice diferă de cele pe care le-ai aștepta de la un incendiu natural. De exemplu, semnătura hidrocarburilor a sugerat temperaturi mai ridicate provenite, mai degrabă, de la arderea concentrată a lemnului decât de la arderea la nivelul întregului peisaj. Alterarea minerală a sedimentului a sugerat, de asemenea, arderi repetate în aceeași locație.
Cu toate acestea, proba incontestabilă au fost cele două bucăți de pirită de fier, uneori numită aurul nebunilor, care pot fi folosite pentru a aprinde silex, creând scântei ce ar fi putut aprinde iasca (N.r. - ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic).
Mineralul natural nu era disponibil în mediul imediat, ceea ce sugerează că aceste persoane au înțeles proprietățile sale de aprindere a focului și au căutat mineralul, au relatat cercetătorii în studiu.
"Ceea ce este impresionant la această cercetare este gama largă de metode analitice utilizate pentru a aborda problema", a declarat John McNabb, profesor de arheologie paleolitică la Centrul pentru Arheologia Originilor Umane de la Universitatea din Southampton, care nu a fost implicat în studiu.
"Focul aduce multe beneficii. Poate fi un instrument de apărare. Poate ajuta la creșterea nutriției alimentare. Poate prelungi ziua și poate face timpul de lucru mai productiv pentru mai mult timp. Focul poate contribui la integrarea indivizilor în societăți", a adăugat McNabb.
"Dar dacă nu îl controlezi, atunci ești tot la mila peisajului — toate beneficiile sale pot fi trecătoare. Controlează focul și începi să controlezi lumea din jurul tău", a subliniat el.
Topoarele din silex confirmă prezența umană la fața locului, deși nu au fost găsite oase de hominid la Barnham. Coautorul studiului, Chris Stringer, cercetător principal în evoluția umană la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a declarat că "se știe că neanderthalienii timpurii au trăit la aproximativ 128 de kilometri distanță, în Swanscombe, Kent, în aceeași perioadă, ceea ce îi face cel mai probabil candidat pentru a fi făcut foc la fața locului".
"Probabil că au venit în Marea Britanie din Europa, care la acea vreme era conectată printr-un pod terestru", a spus el.
"Unul dintre aspectele interesante acum este de a utiliza tehnicile care au arătat aprinderea focului la Barnham și de a vedea dacă, dacă analizăm alte situri mai detaliat, putem găsi același lucru și în alte situri din Marea Britanie, din Europa, poate chiar și dincolo de aceasta", a subliniat Stringer.
Ştiri video recomandate
