O echipă internațională de cercetători, condusă de paleontologul Steve Brusatte de la Universitatea din Edinburgh, caută în craniile păsărilor indicii despre capacitățile cognitive ale dinozaurilor dispăruți acum 66 de milioane de ani. Dacă anumite trăsături ale creierului pot fi asociate cu comportamente precum folosirea uneltelor sau empatia la păsările actuale, aceleași trăsături ar putea fi căutate în fosile – inclusiv în craniul lui T. rex, susține Brusatte în noua sa carte, The Story of Birds, scrie The Guardian.
T. rex este adesea prezentat ca un animal mai degrabă puternic decât inteligent, dar acum oamenii de știință speră să descifreze ce se petrecea în capul lui, pornind de la descoperiri legate de un alt tip de dinozaur: păsările.
Cercetări anterioare au arătat că unele specii de păsări nu doar confecționează și folosesc unelte, ci sunt capabile să planifice și să manifeste forme elementare de empatie. Teste de laborator au sugerat, de exemplu, că emii pot recunoaște că alte păsări au experiențe diferite de ale lor.
Acum, cercetătorii spun că vor să investigheze dacă aceste capacități lasă urme identificabile în structura craniului – ceea ce ar deschide posibilitatea de a reconstitui experiența dinozaurilor precum T. rex.
„Nu putem pune un T. rex prin aceste teste”, spune profesorul Steve Brusatte, paleontolog la Universitatea din Edinburgh. „Dar dacă există anumite trăsături distinctive ale creierului care ne spun, cu o certitudine de 95%, că un animal cu un astfel de creier este capabil de un anumit comportament, atunci putem cel puțin formula predicții despre aceste fosile.”
În noua sa carte, The Story of Birds („Povestea păsărilor”), Brusatte descrie cum lucrează alături de o echipă internațională pentru a explora aceste posibilități, adăugând că cercetătorii caută dovezi și în comportamentele comune observate la animalele actuale.
Abordarea poate părea puțin hazardată. Dar nu ar fi prima dată când cercetarea legată de păsări și strămoșii lor produce surprize: deși majoritatea dinozaurilor au fost exterminați când un asteroid colosal a lovit Pământul acum 66 de milioane de ani, un grup a supraviețuit.
„Nu cred că a pătruns pe deplin în conștiința publicului faptul că păsările sunt dinozauri”, spune Brusatte. „Sunt dinozauri adevărați, în sensul cel mai propriu. Nu e o figură de stil.”
The Story of Birds parcurge în zbor călătoria incredibilă a păsărilor, dezvăluind cum verii mai mici ai Velociraptorilor au dat naștere, în cele din urmă, întregii diversități de păsări pe care o vedem astăzi.
„Nu e ca și cum un T. rex s-ar fi transformat într-o găină într-o zi, și uite-așa ai obținut o pasăre dintr-un dinozaur”, spune Brusatte. „A fost un proces lung și gradual de evoluție prin selecție naturală.”
După cum notează Brusatte, trăsăturile cum ar fi penele și aripile nu au avut inițial nicio legătură cu zborul.
„S-a întâmplat pur și simplu ca aceste pene, care evoluaseră inițial probabil ca izolator termic, ca să îi țină pe acești dinozauri calzi, să fi fost modificate în structuri de display, niște panouri publicitare care ieșeau de pe brațele unor dinozauri (sub formă de aripi)”, spune el, adăugând că, fără niciun plan, unii dinozauri au ajuns suficient de mici, cu aripi suficient de mari, încât să obțină un strop de portanță și propulsie.
Cum explică Brusatte, unele dintre primele păsări aveau dinți, gheare sau cozi lungi, iar căile spre zbor au fost probabil multiple.
„Exista o întreagă menajerie zburătoare, fantastică, de păsări care bătea din aripi și flutura deasupra lui T. rex și a Triceratopsului, până când a lovit asteroidul”, spune el. „Toate acele păsări au dispărut apoi. Toate, cu excepția păsărilor de tip modern.”
Aceste supraviețuitoare norocoase ale celei de-a cincea extincții în masă par să fi avut, cum s-ar spune, cărți bune în mână. Nu doar că erau zburătoare puternice, dar creșteau rapid de la pui la adult, trăiau la sol și se hrăneau în ape puțin adânci – un avantaj considerabil, dat fiind că pădurile s-au prăbușit în „iarna de impact” care a urmat dezastrului. Mai mult, aveau ciocuri fără dinți, ceea ce le permitea să mănânce semințe – o hrană care rămâne în sol chiar și după ce copacii, frunzele și fructele au dispărut.
Dar evoluția a dat naștere în scurt timp unor creaturi la fel de redutabile ca dinozaurii care pieriseră. Printre ele s-au numărat „păsările-teroare” – prădătoare care au dominat America de Sud timp de zeci de milioane de ani, atingând o înălțime de până la trei metri, cu un cap mai mare decât craniul unui cal, gheare feroce la fiecare picior și un cioc în același timp încovoiat și ascuțit ca o lamă.
„Era practic un T. rex reîncarnat: un super-prădător, foarte mare, cu brațe minuscule și un cap feroce”, spune Brusatte.
Că păsările de azi sunt tot atât de mult dinozauri ca sauropozii care făceau pământul să se cutremure sau triceratopșii îndesați care odinioară cutreierau planeta – acest lucru nu e dovedit doar de fosile. Se vede și în ADN-ul lor. Cum observă Brusatte, un embrion de prepeliță la șase zile are un pelvis care arată exact ca șoldurile unui teropod precum T. rex. Mai mult, prin manipularea genelor unui pui de găină în ou, se poate declanșa – deși cu rezultat fatal pentru pui – dezvoltarea dinților.
„Când mă uit la aceste lucruri, când văd fotografiile acestor experimente genetice și citesc studiile, rămân cu gura căscată”, spune Brusatte.
The Story of Birds nu duce lipsă de creaturi carismatice: de la Archaeopteryx, în vârstă de 150 de milioane de ani – cea mai veche pasăre fosilă, care a jucat un rol crucial în afirmarea teoriei evoluției –, la enormele „Rațe demonice” ale căror ouă au fost mâncate de primii locuitori ai Australiei, la păsări nezburătoare precum sortitul Dodo, și la hoatzin, o pasăre cu aspect punk din America de Sud care se hrănește cu frunze și râgâie continuu.
Deși Brusatte își exprimă îngrijorarea față de amenințările cu care se confruntă astăzi păsările – de la gripa aviară la pierderea habitatului, otrăvuri, pisicile hoinare și clădirile cu pereți de sticlă –, rămâne optimist.
„Păsările sunt supraviețuitoare. Sunt adaptabile, evoluează rapid, se schimbă rapid”, spune el. „Când se confruntă cu o criză, poate că nu toate trec cu bine, dar unele reușesc, iar apoi pot repopula foarte rapid. Asta e povestea asteroidului. Au fost singurii dinozauri care au supraviețuit.”
Ştiri video recomandate
