Oamenii de știință care urmăresc să înțeleagă originile locuitorilor "Saharei verzi" anunță că au reușit să recupereze primele genomuri întregi (informații genetice detaliate) din rămășițele a două femei îngropate la Takarkori, în sud-estul Libiei.
Astăzi, acolo se află dune imense de nisip și stânci sterpe, dar acum 7.000 de ani această regiune a deșertului Sahara era un loc luxuriant și primitor. În trecutul îndepărtat, zona era dominată de o savana verde cu copaci, lacuri permanente și râuri care susțineau viața animalelor mari, precum hipopotamii și elefanții, scrie CNN.
A fost, de asemenea, adăpostul comunităților umane timpurii: rămășițele a 15 femei și copii au fost găsite de arheologi. Se estimează că acești oameni se hrăneau cu pește și păzeau oi și capre.
"Am început cu aceste două (schelete) pentru că sunt foarte bine conservate – pielea, ligamentele, țesuturile", a spus Savino di Lernia, co-autor al noului studiu publicat miercuri în revista Nature.
"Descoperirile marchează prima reușita a arheologilor de a secvenția genomuri întregi din rămășițele umane găsite într-un mediu atât de cald și arid", a declarat di Lernia, profesor asociat de arheologie africană și etnoarheologie la Universitatea Sapienza din Roma.
Analiza genomică a adus surprize echipei de studiu, dezvăluind că locuitorii Saharei verzi erau o populație necunoscută și izolata de mult timp, care probabil ocupase regiunea de zeci de mii de ani.
Mumiile dezvăluie secrete ale trecutului Saharei
Excavarea adăpostului Takarkori, accesibil doar cu vehicule cu tracțiune integrală, a început în 2003, cele două mumii de sex feminin fiind printre primele descoperiri.
"Am găsit prima mumie în a doua zi de săpătură. Am zgâriat nisipul și am găsit mandibula", își amintește di Lernia.
Mica comunitate care și-a făcut casa la adăpostul în stâncă a migrat acolo odată cu prima mare ieșire a omenirii din Africa, acum mai bine de 50.000 de ani. Co-autorul studiului, Harald Ringbauer, cercetător la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționară din Leipzig, Germania, a arătat că este neobișnuit să întâlnești o astfel de ascendență genetică izolată, mai ales în comparație cu Europa, unde a existat mult mai mult amestec.
"Această izolare genetică a sugerat că regiunea probabil nu era un coridor de migrație care lega Africa sub-sahariană de Africa de Nord, în ciuda condițiilor ospitaliere din Sahara la acea vreme", au motivat autorii studiului.
Analizele anterioare ale picturilor rupestre și ale rămășițelor de animale găsite pe siturile arheologice din Sahara au sugerat că locuitorii săi erau păstori care aveau oi, capre sau bovine, ceea ce a determinat unii cercetători să presupună că păstorii s-au răspândit din Orientul Apropiat, de unde își are originea agricultura.
Cu toate acestea, o astfel de migrare a fost puțin probabilă, având în vedere izolarea genetică a grupului Takarkori, au sugerat autorii noului studiu. În schimb, echipa a emis ipoteza că păstoritul a fost adoptat printr-un proces de schimb cultural, mai precis prin interacțiunea cu alte grupuri care creșteau deja animale domestice.
"Știm acum că au fost izolați din punct de vedere genetic, dar nu din punct de vedere cultural. Există o mulțime de rețele pe care le cunoaștem din mai multe părți ale continentului, pentru că avem ceramică din Africa subsahariană. Avem ceramică din Valea Nilului și altele asemenea", a spus di Lernia.
"Au avut acest tip de descendență, care este destul de ancestrală, (care) indică un fel de moștenire din Pleistocen, care trebuie explorată", a spus el, referindu-se la perioada de timp care s-a încheiat cu aproximativ 11.000 de ani în urmă, înainte de actuala Epocă Holocenă.
"ADN-ul extras de la cei doi pastori care au fost îngropaţi la adăpostul stâncii cu aproximativ 7.000 de ani în urmă dezvăluie că cea mai mare parte a strămoșilor lor poate fi urmărită dintr-o descendență genetică antică nord-africană necunoscută anterior", a spus Louise Humphrey, de la Centrul de Cercetare a Evoluției Umane al Muzeului de Istorie Naturală din Londra. Ea nu a fost implicată în cercetare.
"Cercetarea viitoare care integrează dovezile arheologice și genomice este probabil să ofere mai multe perspective asupra migrațiilor umane și schimbărilor culturale în această regiune", a estimat Humphrey.
Christopher Stojanowski, bioarheolog și profesor la Universitatea de Stat din Arizona, a comentat că una dintre cele mai interesante descoperiri ale studiului a fost "depistarea unei populații moderat de mari și nicio dovadă de consangvinizare".
"Faptul că au existat puține dovezi de consangvinizare sugerează un grad de mișcare și conexiune care este, de asemenea, oarecum în dezacord cu ideea unei populații pe termen lung, deconectate din Sahara Verde", a adăugat Stojanowski, care nu a fost implicat în studiu.
Recuperarea ADN-ului antic este rară
Experții au studiat scheletele și artefactele descoperite la acest sit de-a lungul anilor, dar încercările de a recupera ADN-ul din rămășițe au fost nereuşite. În 2019, oamenii de știință au reușit să recupereze ADN-ul mitocondrial , care urmărește linia maternă, dar obținerea acestui ADN nu a reprezentat imaginea completă, a spus Ringbauer.
"Cu câțiva ani în urmă, eșantioanele au ajuns la Leipzig, pentru că am ajustat continuu noi metode în ultimii ani pentru a obține mai mult dintr-o cantitate foarte mică de ADN, iar eșantioanele aveau foarte puțin ADN", a spus Ringbauer, care folosește instrumente de calcul pentru a analiza datele genetice.
ADN-ul antic este adesea fragmentat și contaminat. Se păstrează cel mai bine în medii răcoroase, nu în schimbările extreme de temperatură ale celui mai mare deșert fierbinte din lume. Cu toate acestea, Ringbauer și colegii săi de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționară au reușit să extragă suficient ADN din cele două mumii pentru a-și secvența genomurile, un set mai complet de material genetic care a permis geneticienilor să pună cap la cap informațiile despre ascendența unei populații, nu doar cea a unui individ.
"Întregul genom poartă ADN-ul pentru mulți dintre strămoșii noştri. Pe măsură ce mergi de-a lungul genomului, începi să vezi diferiții copaci (N.r. - arborele genealocit) ai strămoșilor tăi. Un genom poartă poveștile multora", a spus Ringbauer.
Ştiri video recomandate
